„Oameni care au fost”. Gogu Constantinescu, inginer și inventator…
de Nicolae Uszkai, Brașov
#Postat de Carmen Vintu on octombrie 12, 2022
Motto: „Necesitatea e mama invenţiei” – Platon
Stimați cititori, așa cum știți deja, în fiecare miercuri, aici, la „Jurnal de Brașov”, sub titlul „Oameni care au fost”, vă invit să mai aflăm câte ceva despre personalități care au marcat istoria nației noastre, fie ei din Brașov și împrejurimi, fie de pe tot cuprinsul țării și din toate timpurile. Astăzi, vă aduc în atenție câteva gânduri în câteva rânduri despre cel ce-a fost Gogu Constantinescu, inginer și mare inventator, autor a unei noi ştiinţe, „sonicitatea”.

Gogu Constantinescu este unul dintre cei mai prolifici inventatori români din istorie, cu peste 400 de brevete înregistrate de-a lungul vieţii sale. Cel puțin eu nu am auzit de altul care să fie la fel de prolific. Dacă ar sta cineva să răsfoiască un dosar cu toate ideile sale, cel mai probabil s-ar opri, de exemplu, la invenţii ca perforatorul de roci, la sistemul de tragere sincronizată cu mitraliera pe avioanele britanice cu elice din primul război mondial, denumit G.C. Gear, şi convertizorul sonic de cuplu care a dus la crearea unui automobil cu o transmisie automată rudimentară…Și la multe altele…Povestea inventatorului român începe la Craiova, în 4 octombrie 1881, în „casa doctorului”, lângă grădinile Mihai Bravu. Atunci s-a născut George Constantinescu, omul căruia i-am dedicat acest material. George (Gogu) Constantinescu s-a născut în Craiova, ca fiu al unui profesor de matematică şi nepotul unui inginer. Mama sa, Ana Constantinescu, era de origine alsaciană şi iubea muzica, fiind o pianistă desăvârşită. Astfel, încă de la vârsta de cinci ani, Gogu Constantinescu a primit primele sale lecţii de muzică, iar abilităţile de matematician s-au dezvoltat natural de-a lungul anilor următori. Încă din copilărie, manifesta interes pentru ştiinţă şi în liceu şi-a transformat camera într-un adevărat laborator de fizică şi chimie. A realizat în acea perioadă o lampă electrică cu mercur, acumulatori, baterii, motoare, un calculator mecanic. Tatăl său a murit când Gogu Constantinescu avea doar 15 ani. În 1904, la vârsta de 23 de ani, a absolvit, primul din clasă, Şcoala Naţională de Drumuri şi Poduri şi a obţinut diploma în Inginerie Civilă şi Militară.

În timpul studiilor şi după absolvire s-a preocupat de demonstrarea utilităţii unui material de construcţii nou, betonul armat, atât teoretic, cât şi practic. A proiectat numeroase construcţii cu structura din beton armat, dar nu a găsit sprijin la guvernul vremii pentru a-şi pune în practică ideile şi a înfiinţat propria firmă, împreună cu inginerul Tiberiu Eremia. Costurile reduse ale betonului armat i-au adus câştigarea unei licitaţii de cinci poduri. În acea perioadă, s-a construit drumul Bucureşti-Doftana şi Gogu Constantinescu a avut ideea primului material care seamănă cu asfaltul de astăzi.

S-a ocupat, de asemenea, şi de utilaje şi mijloacele de transport, găsind soluţii de îmbunătăţire sau creând altele noi. A plecat în Marea Britanie, unde s-a stabilit şi a introdus o nouă ramură a mecanicii mediilor continue numită sonicitate. În 1918, a publicat lucrarea „The Theory of Sonics. A treatise on transmission of power by vibrations”. S-a preocupat apoi de aplicaţiile practice ale acestei ştiinţe, în special din electrotehnică. Este autorul a numeroase invenţii ca: motoarele, pompele, ciocanele şi perforatoarele sonice, injectoarele sonice, convertizoare de cuplu (cutii de viteze sonice), generatoare de energie sonică, aparate pentru transmisii şi receptoare ale acestei energii.

A realizat dispozitivul de tragere la orice turaţie a motorului prin discul format de palele elicei în rotaţie, numit G.C. Gear (G Constantinesco Fire Control Gear). Guvernul britanic a realizat în 1918, pentru inginerul român Gogu Constantinescu, laboratorul din West Drayton, numit Uzinele Sonice. În 1919, după sfârşitul războiului, legăturile armatei britanice cu Gogu Constantinescu sunt întrerupte, iar inventatorul român este din nou pe cont propriu, deziluzionat de lipsa de interes pentru munca sa şi cu bani din ce în ce mai puţini. Craioveanul, care a fost descris de unele publicaţii ca fiind grec, începe munca la o idee care nu-i dădea pace încă din 1910, anul în care a ajuns la Londra – aplicarea principiilor sonicităţii la motoare de orice fel. Chiar şi în timpul războiului, Constantinescu a aprofundat analiza pentru transmisiile cu variaţie continuă şi a ajuns la conceptul convertizorului (în unele publicaţii apare sub numele de convertor).Primele brevete sunt înregistrate de român în 1923, respectiv 1924, timp în care a prins rădăcini următoarea idee în mintea inventatorului: crearea unei maşini ieftine, în care şoferul să nu aibă grija pedalei de ambreiaj, care să poată parcurge.

În ceea ce privește viața sa privată, în 1914, s-a căsătorit cu Sandra Cocorescu şi au divorţat după doisprezece ani. S-a recăsătorit cu Eva Litton, o femeie cu simţul afacerilor, care-l va ajuta să depăşească problemele financiare. În ultima parte a vieţii, a cercetat transformarea energiei electrice în energie sonică şi a energiei mecanice în energie calorică, utilizarea ultrasunetelor în practică. A murit la 11 decembrie 1965, la Londra. Gogu C. Constantinescu a demonstrat că lichidele sunt compresibile (tot domeniul sonicităţii se bazează pe acest lucru) deşi toate manualele de fizică susţin şi azi exact opusul. Nepătrunse-s căile fizicii! I-au fost refuzate primele brevete în America deoarece conducerea institutului de patente a considerat nerealizabile invenţiile tocmai datorită teoriei incompresibilităţii lichidelor. A fost responsabil pentru crearea unui nou domeniu al mecanicii, numit sonicitate, care descrie transmiterea energiei prin vibrații în corpurile fluide sau solide. A aplicat noua teorie în numeroase invenții: motorul sonic, pompa sonică, ciocanul sonic și altele. Printre alte realizări ale sale se mai numără și un dispozitiv de tragere printre palele elicei indiferent de turația acesteia și primul schimbător de viteze automat. A participat activ la construcția de avioane engleze, tipul Bristol, în perioada cât a locuit în Anglia. A fost printre primii care a folosit betonul-armat în construcția clădirilor din România. Printre clădirile construite de acesta se află: Cazinoul din Constanța, Castelul de apă de la Periș, podurile de peste râul Siret de la Adjud, Răcătău, Roman, Palatul Patriarhiei, Hotelul Athénée Palace, Marea Moschee din Constanţa (Moscheea Carol I). Gogu Constatinescu a fost unul dintre acele minți geniale ale cărui idei au devansat cu mult timpul existenței sale fizice, dar care astăzi își păstrează actualitatea, surprinzând prin acuratețe, inventivitate și aplicabilitate.

În contul lui Gogu Constatinescu, figurează circa 400 de brevete de invenție, patentate în SUA, Danemarca, Elveția, Austria, Germania, Marea Britanie, Franța, România etc., precum și altele, care nu au fost niciodată publicate. Un mic calcul ne arată că de la apariția primei invenții (1907), până la data trecerii sale la cele veșnice (1965), a realizat câte o invenție brevetată la mai puțin de două luni. A cucerit faimă academică și onoare profesională atât acasă cât și în străinătate, dar a fost mai puțin răsplătit pentru ceea ce a făcut în domeniul materialelor. Ca și cei mai mulți inventatori, a suferit dezamăgiri în străduințele sale de a convinge industria și oficialitățile de valoarea ideilor sale. Omul de știință și inginerul Gogu Constatinescu a fost cel care a dezvoltat și aplicat Teoria Sonicității, o știință în sine, referitoare la transmiterea puterii prin lichide, solide sau gaze, lucru pentru care Gogu Constantinescu este încă comemorat cu stimă de publicul general și piloții din forțele aeriene, ca omul care a inventat dispozitivul de tragere sincronizată a tirului mitralierelor de bord printre palele elicei pentru avioanele din primul război mondial. În acest context, la 29 martie 1920, renumitul ziar „The Times” publica: „Vice Mareșalul Sir John Maitland a prezidat sâmbătă o prelegere a domnului Gogu Constatinescu în Sonicitate (transmiterea puterii prin vibrații), dată la Politehnică, sub auspiciile unei serii de prelegeri pentru profesori ai Consiliului Ținutului Londrei. Sir John Maitland a spus că datorită d-lui Constatinescu și dispozitivului de tragere pe care l-a inventat, noi am deținut supremația peste germani în aer, așa cum am făcut-o”. Și să nu uităm că acest dispozitiv de tragere sincronizată a tirului mitralierelor de bord printre palele elicei s-a folosit din greu în cel de-al doilea război mondial. Cu toate că opera lui Gogu Constatinescu este de o valoare inestimabilă, ea nu a fost cunoscută îndeajuns, în bună parte datorită caracterului secret dat de utilizările preponderent militare, iar pe de altă parte puținelor publicații referitoare la aceasta.

Astfel, primul volum publicat în 1918 la Londra, într-un număr limitat de exemplare, a fost declarat secret de către guvernul Marii Britanii, din cauza explicațiilor pe care le avea noua teorie în domeniul armelor și mijloacelor de război. Cu ocazia împlinirii a 125 de ani de la nașterea ilustrului savant român Gogu C. Constantinescu, s-a încercat umplerea golului de informare privind realizările sale prin apariția a trei lucrări semnificative: „Inventeurs de genie. Gogu Constantinescu.”, Editura Mediamira, Cluj-Napoca 2006, „Tratat de Teoria Sonicității”, (600 pagini) și „Integrala Invențiilor” (4 volume, peste 2000 pagini), Editura Performantica a Institutului Național de Inventică, Iași, 2006 (lucrări apărute cu sprijinul Autorității Naționale pentru Cercetare Științifică). Recunoașterea lui Gogu Constantinescu pe plan internațional este atestată printr-un tablou publicat de revista britanică „The Graphic” în anul 1926, în care sunt prezentate ilustre personalități științifice ale vremii, începând cu Einstein, Edison, Kelvin, Gogu Constantinescu, Rutherford, Marie Curie etc. Ca un rezumat al activității sale științifice și în inventică, domeniile atinse de geniul lui Gogu Constatinescu au fost foarte diverse, realizările practice fiind impresionante, dintre acestea trebuie menționate măcar câteva:
– a promovat utilizarea betonului armat. Era o sarcină grea deoarece metoda dăduse rezultate dezastruoase în alte părți ale Europei, cum ar fi podul „Celestial Globe” de la Expoziția Universală din Paris din 1900 și hotelul „Black Bear” din Basle din 1903;

– a construit primul pod de beton armat cu traverse drepte din România, 1906, a consolidat cupola Palatului Parlamentului (care suferise deplasări și fisurări), a realizat cupola minaretului Moscheii din Constanța etc, cu toată opoziția fostului său profesor, marele Anghel Saligny, lucrări care dăinuie și astăzi;
– a elaborat „Teoria Sonicității” (metoda de transmitere a puterii, prin unde de presiune, utilizând proprietatea de compresibilitate a lichidelor);
– a construit cel mai performant sistem de sincronizare a tragerii la avioane, prin spațiul lăsat de palele elicelor acestora;spre deosebire de sistemele mecanice de sincronizare ale vremii, conceptul hidraulic al lui Constantinescu avea câteva avantaje clare: rata de tragere era mult mai bună, sincronizarea dintre mitralieră şi elice era mai precisă, iar adaptabilitatea era foarte mare, putând fi montat fără prea multe modificări pe orice tip de motor şi şasiu.
– a materializat primul tun sonic;

– a proiectat și construit „Convertorul Gogu Constantinescu”, prima cutie de viteze automată, pentru automobile și locomotive, fără ambreiaj și roți dințate, bazată pe efectul inerțial al maselor în mișcare;
– a gândit primul hidroglisor care a fost materializat în jurul anilor 1970;
– a demonstrat efectul termic al sonicității prin realizarea primului calorifer sonic.

Vă mulțumesc c-ați avut răbdarea de a citi rândurile de față și că ați putut afla sau v-ați reamintit despre acest mare om! Stimate amice și stimați amici, ne întâlnim miercurea viitoare cu o altă personalitate deosebită aici, la „Oameni care au fost”. Gânduri bune tuturor!
Al dumneavoastră,
Nicolae Uszkai
Surse, surse foto și lecturi suplimentare:
http://gogu-constantinescu.ro/
http://complexity.ro/personalitati/george-constantinescu-inventatorul-sonicitatii
http://gogu-constantinescu.ro/biografie
Jurnal FM 