Jurnal FM 
„Oameni care au fost”. Generalul Henri Cihoski, eroul de la Mărăşeşti…
de Nicolae Uszkai, Brașov
#Postat de Carmen Vintu on octombrie 19, 2022
Motto: „Înainte de a mă despărți de voi, țin să vă reamintesc că nu este chip mai măreț de a vă face datoria decât ca în toate faptele să vă călăuziți de dragostea de neam și țară”. – General Henri Cihoski
Stimați cititori, așa cum știți deja, în fiecare miercuri, aici, la „Jurnal de Brașov”, sub titlul „Oameni care au fost”, vă invit să mai aflăm câte ceva despre personalități care au marcat istoria nației noastre, fie ei din Brașov și împrejurimi, fie de pe tot cuprinsul țării și din toate timpurile. Recent, am fost întrebat, pe mai multe căi, de ce am ținut morțiș să „încetățenesc” această rubrică aici, pe bulevardul de la „Jurnal de Brașov”. Mie mi se pare simplu motivul…Poate că unii sau alții au nevoie de explicații la lucruri mai mult decât evidente, dar eu cred că este un lucru cert că numeroase personalităţi de pe la noi au plasat numele României pe lista ţărilor care au avut un aport substanţial la schimbarea şi dezvoltarea semnificativă a lumii în care trăim, prin faptele lor în cultură, știință, educație, politică, economie, apărarea țării ori prin invenţiile lor revoluţionare etc. Ei sunt primii care ar trebui să ne facă mândri de faptul că suntem români şi să ne inspire în a deveni, în tot ceea ce încercăm a face în această lume, cât mai buni…Sunt oameni de la care ar trebui să ne învăţăm lecţia necesară despre educaţie, curaj, creativitate şi muncă. Poate ar trebui ca şi politicienii noştri contemporani să înveţe, în primul rând, asta dar cred că e valabil pentru întreaga societate! Se întâmplă în viaţă ca valoarea unor oameni care au fost „deschizători de drumuri” în diverse domenii sau oameni de excepție în domeniul în care au activat să nu fie preţuită aşa cum ar fi trebuit sau, mai rău, ca meritele să nu le fie recunoscute…Astăzi, vă aduc în atenție câteva gânduri în câteva rânduri despre cel ce-a fost generalul Henri Cihoski, eroul de la Mărăşeşti, unul dintre oștenii României căruia sovieticii și slugile lor de pe la noi i-au „rezervat” chinul și moartea la Sighetul anilor 50 ai secolului trecut.
Cine a fost generalul Cihoski? Pe scurt, Henri Cihoski a jucat un rol însemnat nu doar în domeniul militar, dar și în evoluția generală a societății românești. A contribuit decisiv la înfăptuirea statului unitar național român, la reorganizarea și înzestrarea armatei. A participat, din plin, la războiul pentru întregirea neamului, luptând pintens pe toată perioada campaniilor militare românești. A fost unul dintre eroii de la Mărășești care au condus luptele grele din 1917 împotriva diviziilor germane conduse de feldmareșalul August Von Mackensen. Prezența sa la comanda Diviziei 10 Infanterie a fost în măsură să contribuie la obținerea victoriei împotriva Puterilor Centrale. Ca dovadă a capacității sale profesionale, generalul Henri Cihoski a fost desemnat, în decembrie 1918, subșef al Marelui Stat Major General. În 1919, a avut în responsabilitate coordonarea operațiilor de eliberare definitivă a Transilvaniei de trupele inamice, în speță de cele maghiare. A participat la organizarea administrației românești în Basarabia și la tratativele de pace de la Paris, în calitate de expert militar. Pentru vitejia, destoinicia și modul cum a condus Divizia 10 Infanterie în bătălia de Mărășești, a fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”.
Generalul Henri Cihoski s-a născut la 4 august 1871 în oraşul Tecuci. Ce- drept, unele surse indică nașterea sa la 4 aprilie 1871 undeva prin Ilfov, altele indică anul 1872. dar majoritatea surselor indică prima variantă. Ambii săi părinţi erau de etnie poloneză. Tatăl, Alexandru Cihoski, participase, în 1863, în fruntea unui detaşament de cavalerie, la răscoala polonezilor împotriva autocraţiei ţariste din 1863. Fiind luat prizonier, acesta a fost trimis în Siberia de unde a reuşit să evadeze şi, după un drum lung şi plin de peripeţii, s-a refugiat în România. A primit cetăţenia română şi a exercitat profesia de „inginer hotarnic” şi, ulterior, a ajuns funcţionar în cadrul Ministerului Agriculturii, Industriei, Comerţului şi Domeniilor. Mama, Eugenia Cihoski, născută Dobjanski, provenea dintr-o familie de revoluţionari polonezi, tatăl ei, Andrei Dobjanski, luptând pe baricadele revoltei poloneze din 1831. Fratele mai mare al generalului Henri Cihoski, Stanislas Cihoski, s-a numărat printre ctitorii Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din Bucureşti. În amintirea acestui fapt, o stradă din apropierea Academiei de Studii Economice îi poartă numele. Un alt frate, Alexandru-Eugeniu Cihoski, a urmat cariera militară în arma cavalerie, ajungând până la gradul de general de brigadă şi distingându-se prin faptele sale de arme în timpul bătăliei de la Oituz din toamna anului 1916.Generalul Henri Cihoski şi-a început studiile primare în oraşul natal pentru a le continua, odată cu transferarea tatălui său, la Bârlad, la gimnaziul şi liceul „Codreanu” din această localitate. În anul 1887, a fost înscris ca „elev supranumerar” la „Şcoala fiilor de militari” din Iaşi, pe care a absolvit-o în anul1889. În acelaşi an, a reuşit primul la examenul de admitere la Şcoala de Ofiţeri din Bucureşti. După doi ani de studiu sub îndrumarea unor profesori precum Spiru Haret la matematică sau Ştefan Hepites la fizică, Henri Cihoski a absolvit Şcoala de Ofiţeri, la 8 iulie 1891. Prin Înaltul Decret nr. 2217, Henri Cihoski a primit gradul de sublocotenent. Urmează încă doi ani de studiu la Şcoala Specială de Artilerie şi Geniu din Bucureşti, școală pe care a absolvit-o cu succes, fiind clasat al treilea în secţia de geniu a şcolii. În anii 1893-1895, a activat la mai multe unităţi militare, iniţial la Regimentul 2 Infanterie „Vâlcea”, apoi, de la 1 iulie 1893, la Regimentul 1 Geniu, iar după șase luni, la Regimentul 2 Geniu. La 1 ianuarie 1894, Henri Cihoski este avansat la gradul de locotenent. Ambițios din fire, prin muncă perseverentă și minuțios organizată, tânărul ofițer a fost preocupat permanent de aprofundarea problematicii evoluției fenomenului militar și a conceptelor cu privire la apărarea țării, a conținutului legislației militare, a tainelor armei geniu și implementarea acestora în activitatea de stat major și de comandă, la nivelul eșaloanelor pe care le-a servit, având ca obiectiv primordial accederea în Școala Superioară de Război. Având acceptul eșaloanelor superioare, la începutul lunii octombrie 1895, știindu-se bine pregătit și încrezător în forțele sale, a participat la concursul de admitere în Școala Superioară de Război, în urma căruia se regăsește între cei 19 ofițeri declarați admiși. În perioada 1895-1897, urmează cursurile Şcolii Superioare de Război. În primul an, se clasează al treilea, iar la absolvire s-a situat al doilea din promoţia sa, după căpitanul Alexandru Lupescu, viitor şef al Marelui Stat Major. După absolvirea acesteia, la 01.06.1897, clasându-se al doilea în promoția sa, a revenit în statul major al Regimentului 2 Geniu Focșani, dovedindu-și pe deplin capabilitățile tehnico – inginerești de geniu, în timpul misiunilor de finalizare a fortificațiilor în cadrul Frontului fortificat nr. 2 Nămoloasa.
În cursul anului 1898, a fost detașat pentru efectuarea stagiului obligatoriu la Marele Stat Major, iar la 10 Mai 1899 a fost avansat la gradul de căpitan și trimis timp de șase luni, ca șef Birou Geniu la Corpul 1 Armată Craiova, dovedind pe deplin, și cu aceste prilejuri, remarcabile cunoștințe tehnice și priceperi caracteristice unui ofițer de geniu cu mari perspective de evoluție în cariera militară. În cursul anului1900, a fost detașat la Școala de Ofițeri de Infanterie București pentru funcția de comandant companie elevi-ofițeri și profesor-ajutor la cursul de tactică. Pe întreaga durată a acestui stagiu a continuat să se pregătească cu asiduitate, fapt ce i-a permis să-și etaleze cu siguranță și calitățile de pedagog și instructor de geniu.Perioada anilor 1901-1916 a reprezentat pentru Henri Cihoski o etapa semnificativă a evoluției sale în cariera militară, caracterizată prin acumulări profesionale progresive și experiență necesară exercitării fără sincope a prerogativelor conducerii unităților și a serviciilor de geniu, dar și a unor structuri importante din unități și mari unități de infanterie, în cadrul cărora a efectuat periodic stagii obligatorii. În anul 1901, a efectuat un stagiu de zece luni în armata austro-ungară. Avansat, la 10 mai 1908, la gradul de maior, a fost numit în funcţia de comandant al Batalionului 4 Pionieri, funcţie pe care a deţinut-o până la data de 1 aprilie 1911, când a fost transferat în cadrul comandamentului Regiunii întărite „Focşani-Nămoloasa-Galaţi”. La 1 aprilie 1912, a fost avansat la gradul de locotenent-colonel şi numit în funcţia de şef de stat-major la Divizia 4 Infanterie, deţinând această funcţie până la 1 aprilie 1913. În 1913, în timpul celui de-al Doilea Război Balcanic a fost ofiţer de legătură al Marelui Cartier General român pe lângă armatele Serbiei şi Greciei. În anii 1913-1916, a îndeplinit funcţiile de comandant al Batalionului 2 Pionieri, co șeful Serviciului Geniu al Cetăţii Bucureşti, comandant al Regimentelor 16 „Suceava”, 30 „Muscel” şi 5 „Vâlcea”. Făcând dovada unor calități și capabilități deosebite, având acumulată o remarcabilă experiență în activitatea de stat major și de conducere a trupelor, îndeplinind pe deplin cerințele prevăzute de actele normative pe linie de personal de la acea vreme, la 1 octombrie 1914 își încheie partea de carieră militară în arma geniu, fiind avansat la gradul de colonel și numit la comanda Regimentului 16 Dorobanți „Suceava” No.16, iar o lună mai târziu a Regimentului 30 Dorobanți „Muscel” No.30 / Câmpulung-Muscel.
În toamna anului 1916, colonelul Henri Cihoski a comandat Grupul „Argeş” în luptele ce s-au desfăşurat de-a lungul văii Topologului, pentru oprirea ofensivei germane declanşate în defileul Oltului, trupele aflate sub comanda sa făcând siguranţa grupării principale din Valea Oltului. În perioada 20–25 octombrie 1916, Grupul „Argeș“ a executat numeroase contraatacuri, producând inamicului însemnate pierderi în oameni şi tehnică de luptă. În cursul luptelor duse de Grupul „Argeş”, colonelul Henri Cihoski a fost rănit, dar nu şi-a părăsit postul, continuând să conducă trupele până la limita rezistenţei fizice. În campania anului 1917, Henri Cihoski, avansat la gradul de general de brigadă la 1 aprilie 1917, a comandat Divizia 10 Infanterie în luptele de la Mărăşeşti.
În zilele de 4–6 august 1916, care au constituit punctul culminat al marii bătălii, militarii din Divizia 10 Infanterie au apărat cu îndârjire aliniamentul încredinţat şi au respins ofensiva inamicului. În ziua de 6 august, Divizia 10 Infanterie, din iniţiativa generalului Henri Cihoski, a luat parte la contraatacurile executate de Divizia 13 Infanterie, contribuind la respingerea inamicului pătruns în dispozitivul acestei divizii. Regimentul 39 Infanterie, din cadrul Diviziei 10 Infanterie, a contribuit la reuşita contraatacului din zona pădurii Răzoare şi, în final, întreaga divizie, în cooperare cu trupele Diviziei 13 Infanterie, a respins trupele inamice dincolo de aliniamentul de pe care plecaseră la ofensivă, obligându-le să treacă definitiv în apărare. În cursul luptelor de la Mărăşeşti, generalul Henri Cihoski s-a deplasat deseori până la unităţile din prima linie, adesea sub bombardamentul inamicului. Pentru meritele deosebite în bătălia de la Mărăşeşti a fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a, Ordinul „Steaua României” cu spade în grad de Comandor, „Legiunea de onoare” în grad de Mare Ofiţer (Franţa) şi cu Ordinul „Sfântul Gheorghe” (Rusia).
La 1 aprilie 1919, Henri Cihoski a fost avansat la gradul de general de divizie, continuând să îndeplinească funcţia de comandant al Diviziei 10 Infanterie până la data de 1 noiembrie 1920, când a fost numit comandant al Corpului 2 Teritorial. În perioada 3 februarie 1921–29 octombrie 1927, generalul Henri Cihoski a îndeplinit funcţia de comandant al Corpului 7 Armată, iar în perioada 30 octombrie–10 noiembrie 1928 a fost comandant al Inspectoratului III armată. La 10 noiembrie 1928, a fost numit ministru de Război în guvernul naţional-ţărănesc condus de Iuliu Maniu. În timpul mandatului său, denumirea tradiţională „Ministerul de Război” a fost înlocuită cu cea de „Ministerul Armatei” prin Legea de organizare a ministerelor din 2 august 1929. Sub îndrumarea sa, a fost elaborată „Legea de organizare a armatei”, care a fost votată de parlament în aprilie 1930, la puţin timp după ce generalul Henri Cihoski demisionase din funcţie. Cu prilejul votării legii în Senat, generalul Constantin Prezan, senator de drept, fost şef al Marelui Cartier General şi viitor mareşal, sublinia: „Ţin să mulţumesc fostului ministru al Armatei, generalul Cihoski, deşi nu e de faţă, care a admis să se introducă în proiectul de lege şi îmbunătăţirile pe care le-au cerut camarazii săi mai bătrâni[…]. În rezultatele fericite pe care le veţi observa, nu mult timp după aplicarea acestei legi, veţi avea, domnule prim-ministru, satisfacţia operei mari care s-a înfăptuit azi”. La 4 aprilie 1930, a demisionat din funcţia de ministru deoarece nu a acceptat să pună în aplicare dispoziţia preşedintelui Consiliului de miniştri, care dorea sancţionarea generalilor Gheorghe Mărdărescu, Nicolae Petala şi Vasile Rudeanu, inspectori generali de armată. Motivul sancţiunii: actul de indisciplină comis de cei trei generali care, în timpul unei festivităţi la Ateneul Român dedicate aniversării Unirii Basarabiei cu România, au părăsit în mod demonstrativ sala, fără permisiunea ministrului Armatei, prezent în sală alături de membrii Regenţei, atunci când un grup de participanţi l-a aclamat pe Constantin Stere, contestat în epocă pentru colaborarea cu ocupantul german în timpul Războiului de Întregire.
Ministrul Armatei, generalul Henri Cihoski, a preferat să demisioneze pentru a fi solidar cu cei trei generali care luptaseră pentru înfăptuirea României Mari. Referitor la acest nobil gest, generalul Arthur Văitoianu, fost prim-ministru şi ministru de Război, spunea: „Când îl voi întâlni pe generalul Cihoski, mai întâi am să-l salut şi apoi să-l sărut pentru gestul lui mare şi vrednic ce va rămâne în analele politice şi ale armatei noastre. Pentru prima oară un militar şi ministru de Război nu a vrut să se facă coadă de topor în mâinile guvernului pentru ca să lovească, şi încă pe nedrept, în camarazii săi alături de care a sângerat în războiul pentru mântuirea şi înălţarea Ţării noastre”. În perioada 1 octombrie 1930 – 5 martie 1932 generalul Henri Cihoski, a condus Inspectoratul III Armată şi a fost membru al Consiliului Superior al Armatei. La 5 martie 1932, generalul Henri Cihoski a demisionat din cadrele active ale armatei, iar la 6 martie, a fost înaintat la gradul de general de corp de armată, în rezervă. La 1 ianuarie 1942, a fost trecut în retragere pentru limită de vârstă.
De-a lungul carierei sale militare, pentru merite deosebite, i-au fost acordate diverse distincții, și anume:Ordinul „Steaua României” cu spade în grad de Comandor (1918), în grad de Mare Ofițer (1923) și grad de Mare Cruce (1930), Ordinul „Coroana României” în grad de Mare Cruce (1928), Ordinul Ferdinand I în grad de Mare Cruce (1933), Legiunea de Onoare în grad de Mare Ofițer (1929), Ordinul Polonia Restituită în grad de Mare Cruce (1928), Ordinul Sârbesc Comandor Sf. Sava, (1929), Ordinul Tchecoslovaque Leul Alb în grad de Mare Cruce, Marea Cruce a Ordinului Coroanei Belgiei (1929), Ordinul italian Santi Maurizio e Lazaro (1924) și Coroana Italiei în grad de Comandor (1925) etc. Anul 1950 avea să consemneze o turnură tragică în viața generalului și a familiei sale. În noaptea de 5/6 Mai 1950, la vârsta de 78 de ani, Henri Cihoski, eroul de la Mărășești a fost arestat în mod brutal, împreună cu alți foști demnitari ai țării și întemnițat, fără judecată, în închisoarea de la Sighet. Din acel moment, nu l-a mai văzut nimeni, iar câteva săptămâni mai târziu, întreaga sa familie a fost izgonită din propria casă, pe care generalul și-o construise pe bulevardul Dacia din București.
După doisprezece zile de detenție, la 18 mai 1950, generalul și-a găsit sfârșitul în condiții neelucidate, în închisoarea de la Sighet, iar rămășițele sale pământești au fost aruncate într-o groapă comună din preajma temniței. În amintirea marelui erou – generalul Cihoski, în anul 1967, cu prilejul comemorării a 50 de ani de la memorabilele lupte de la Mărășești, în urma nenumăratelor demersuri întreprinse de către fiica sa, Henriette Cihoschi, în incinta Mausoleului, în imediata apropiere a sarcofagului Generalului Eremia Grigorescu, a fost așezată o placă funerară (cenotaf), iar în anul 1995, pe Aleea Eroilor i-a fost înălțat un bust din bronz. Astfel, sufletul generalului Henri Cihoski se odihnește acum alături de vitejii săi camarazi.
Henri Cihoski zicea, la un moment dat, că: „Sunt fericit că am trăit cele mai mărețe zile din istoria neamului, cu visul milenar înfăptuit. Privesc cu încredere viitorul țării și nu am altă dorință decât ca odihna mea de veci să fie la Mărășești, alături de bravii ostași care și-au jertfit viața pentru apărarea gliei strămoșești, pentru patria noastră, pentru care am sângerat și eu și căreia i-am închinat tot ce am avut mai bun în sufletul meu”. Vă mulțumesc c-ați avut răbdarea de a citi rândurile de față și că ați putut afla sau v-ați reamintit despre acest mare om! Stimate amice și stimați amici, ne întâlnim miercurea viitoare cu o altă personalitate deosebită aici, la „Oameni care au fost”. Gânduri bune tuturor!
Al dumneavoastră,
Nicolae Uszkai
Surse, surse foto și lecturi suplimentare:
– Kirițescu, Constantin, „Istoria războiului pentru întregirea României”, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
– Dobre, Florica; Duțu Alesandri, „Distrugerea elitei militare sub regimul ocupației sovietice în România: 1947-1964”, I.N.S.T., București, 2001
– Hrenciuc, Daniel; Pintescu, Florin, „Istoria și tradițiile minorității poloneze”, Uniunea Polonezilor din România, 2004
-Dumitru Preda, „Generalul Henri Cihoski. Un erou al României Mari”, Editura Militară, Bucureşti, 1996;
–*** „Miniştrii Apărării Naţionale. Enciclopedie”, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, Bucureşti, 2012;
– Prof. univ. dr. Valeriu Avram, Lucian Drăghici, Gabriel-George Pătrașcu, Dr. Ion Rîșnoveanu, „Războiul de întregire (1916-1919) Comandanți militari”, București , 2016
https://mausoleedinromania.ro/henri-cihoski-1871-1950/
https://acmrrag.ro/personalitati-marcante-al-armei-geniu/generalul-de-corp-de-armata-henri-cihoschi/
https://www.centenar-romania.ro/henri-cihoski/
https://infocultural.eu/cihoski-henri-n-1872-d-1950/
http://www.acum100.ro/node/875
