„Oameni care au fost”. Generalul de divizie Ernest Broşteanu…
de Nicolae Uszkai, Brașov

Motto: „Soldaţii sunt bărbaţi care plătesc cu viaţa facturile politicienilor.”-  Ron Kritzfeld, chimist german

Ca de obicei, aici, la „Oameni care au fost”, vă invit să ne mai amintim câte ceva despre personalități care au marcat istoria nației noastre, fie ei din Brașov și împrejurimi, fie de pe tot cuprinsul țării și din toate timpurile. Repet ceea ce am mai spus pe la începuturile acestei rubrici, că toate „portretele vorbite” ale „oamenilor care au fost” sunt creionate exclusiv pe baza surselor pe care le inserez la finalul fiecărui portret. Aceste „portrete” nu s-au dorit, nu se doresc și nici nu sunt „viziuni academice” ori de alt tip mai „prețios”, de rămas „pentru eternitate”, ci sunt doar demersuri de aducere la cunoștința publică a unor figuri mai puțin cunoscute către cei care, întâmplător, citesc aceste rânduri. Astăzi, vă aduc în atenție câteva gânduri în câteva rânduri despre generalul de divizie Ernest Broşteanu, cel căruia i s-a mai spus și „pacificatorul” Basarabiei.

În cele ce urmează, voi încerca să v-aduc în atenție, în cele câteva rânduri de azi, cine a fost Ernest Broşteanu și câteva repere temporale din viața acestuia. Ernest Broşteanu s-a născut la 24 ianuarie 1869, în orașul Roman, fiind fiul lui Ernest şi al Eufrosinei.După finalizarea studiilor gimnaziale, acest, a început cursurile Şcolii de ofiţeri de infanterie, la 1 iulie 1888, școală pe care a absolvit-o în anul 1890 cu gradul de sublocotenent. Consider că este interesant să vizualizați gradele militare pe care le-a deținut ulterior, de-a lungul vieții:sublocotenent (16 iulie 1890), locotenent (1 februarie 1894), căpitan (7 aprilie 1900), maior (7 aprilie 1909), locotenent-colonel (1 aprilie 1913), colonel (1 aprilie 1916), general de brigadă (1 aprilie 1917), general de divizie (1 aprilie 1919). Imediat după absolvirea Şcolii de Ofiţeri de Infanterie, la 16 iulie 1890, a fost repartizat în prima sa funcție de ofițer la Regimentul 8 Linie unde a îndeplinit diferite sarcini specifice până la 1 august 1891, dată când a fost mutat la Regimentul 14 Roman. După trei ani de stagiu în grad, conform uzanțelor regulamentare, la 1 februarie 1894, a fost avansat la gradul de locotenent, moment care a coincis cu mutarea sa la Corpul 3 Armată. După această mutare, a urmat alta la Regimentul 6 „Tecuci” Nr. 24, începând cu 17 martie, unde a rămas doar până la 10 mai, când a intrat în statul de organizare al „Şcolii fiilor de militari” din Iaşi. Încă de la începutul carierei sale, tânărul ofiţer Ernest Broşteanu a primit caracterizări laudative din partea comandanţilor săi. Unul dintre cei care l-au apreciat a fost colonelul Constantin Gheorghiu, comandantul „Şcolii fiilor de militari” din Iaşi care, la 31 octombrie 1894, nota: „Oficer inteligent, cu multă bună voinţă la serviciu conduită bună. Se prezintă bine – nu are nici un viciu. Oficer disciplinat. Are o educaţie îngrijită”. La această școală şi-a desfăşurat activitatea timp de doi ani, până la 1 septembrie 1896, când  a fost mutat în organica Batalionului 4 Vânători. Un moment remarcabil al carierei sale a fost reprezentat de faptul că, începând cu 16 martie 1897, a fost numit la Consiliul de Război Iaşi în calitate de substitut de comisar regal. La data de 16 noiembrie 1898, a revenit într-o unitate „de trupă”, adică la Regimentul 16 „Suceava“, după care a fost admis la cursurile Şcolii Superioare de Război. Aici, în calitate de ofiţer-cursant al Şcolii Superioare de Război,  a câştigat respectul profesorilor săi. Astfel, în caracterizarea făcută la 19 octombrie 1899, locotenent-colonelul Leon Mavrocordat, comandantul Şcolii, aprecia următoarele: „Deşi de natură pripită, ceea ce-l face să piardă mult, acest oficer este inteligent, sârguitor, disciplinat şi conştiincios. Ca elev al Şcolii superioare de război a lucrat foarte mult şi a fost promovat în anul al 2-lea, fiind clasat al 14-lea din 19. Îl recomand pentru a fi menţinut pe tabloul de înaintare la alegere pe care se află din anul trecut”. După aceasta, prin Î.D. nr. 1968 din anul 1900, a fost înaintat la gradul de căpitan şi mutat la Regimentul 15 „Războieni“.O caracterizare plină de cuvinte de laudă la adresa căpitanului Ernest Broşteanu îi aparţine locotenent-colonelului George Mănescu, comandantul Regimentului „Răsboieni” nr. 15 care, la 20 octombrie 1901 nota: „Oficer foarte studios, cunoaşte limba franceză pe care o vorbeşte şi o scrie. Posedă complet cunoştinţele militare corespunzătoare gradului său. Comandă compania 2-a care se găseşte printre cele mai bune din Corp. Îşi îndeplineşte întotdeauna conştiincios serviciul căutând a se produce cât mai bine posibil. Posedă aptitudini militare îndestulătoare pentru a putea înainta şi cu multă aplicaţiune pentru serviciul şi arma sa. Simţul moral în viaţa militară şi cea socială, traiul în societate cât se poate de laudativ”.  Un alt moment important a fost reprezentat de faptul că la 1 aprilie 1904, prin Î.D. nr. 1179/1904, „a fost mutat în Corpul Grănicerilor”, fapt care a marcat cariera ulterioară a viitorului general, după cum vom vedea mai încolo.

La data de 1 aprilie 1909, prin Î.D. nr. 1281/1909, a fost mutat la Regimentul „Teleorman” nr. 20 unde, la 7 aprilie, a fost înaintat la gradul de maior, prin Î.D. nr. 1403/1909. După doar câteva luni, la 1 octombrie, a revenit la Regimentul 14 „Roman“, acolo unde-și începuse cariera de ofiţer. La data de 1 aprilie 1911, prin Î.D. nr. 1127/1911, a fost mutat la Liceul Militar din Iaşi unde a îndeplinit diferite funcţii de profesor-instructor, fiind apreciat pentru tactul său pedagogic şi pentru buna pregătire profesională atât de către superiori, cât şi de către elevi. La 1 aprilie 1913, în timp ce activa în cadrul Liceului Militar, a fost înaintat la gradul de locotenent-colonel, un alt moment important din cariera sa și a participat la campania din Bulgaria. În caracterizarea făcută în Foaia calificativă pe anul 1913, colonelul Oprescu, şeful Serviciului de stat-major din cadrul Corpului 4 Armată, a notat: „Pe timpul campaniei din Bulgaria, Locotenent-Colonel Broşteanu a fost repartizat la Comandamentul Corpului de Armată, unde a îndeplinit funcţiunea de Subşef de stat-major. A suportat bine campania şi s-a condus prea bine în serviciul său. Este un oficer lucrător, cu multă stăruinţă şi cu multă bună voinţă la serviciu. Are însuşiri morale prea bune. Este hotărât şi energic. Cu o prea bună educaţiune militară. Este sănătos şi rezistent la oboseală va putea în prea bune condiţiuni face o nouă campanie”. Pas cu pas, se apropia anul 1916, care a fost un început al unor evenimente majore în istoria României. La 14/27 august 1916, România declara război Austro-Ungariei, devenind parte beligerantă în război alături de Antanta. În aceste condiţii, la 1 aprilie 1916, prin Î.D. nr. 1021/1916, colonelul Ernest Broşteanu a fost numit comandant al Regimentului 53 Infanterie. Această unitate a fost înfiinţată la 1 aprilie 1914 şi, la începutul anului 1916, era în componenţa Comandamentului IV Teritorial comandat de generalul de brigadă Paraschiv Vasilescu. La începutul războiului, Regimentul 53 Infanterie, comandat de colonelul Ernest Broşteanu, se afla în compunerea Armatei de Dobrogea aflată sub comanda generalului rus Zaioncikovky. În primele zile după intrarea României în război, colonelul Ernest Broşteanu, în calitatea sa de comandant al Regimentului 53 Infanterie, a dat dovadă de curaj şi spirit de sacrificiu, fiind rănit în timpul luptelor din Dobrogea. De aceea, comandanţii săi au apreciat la superlativ devotamentul său, aşa cum reiese şi din calificativul dat de generalul de brigadă Nicolae Rujinschi, „fost comandant al Brigăzii 38 Infanterie, Comandantul Diviziei a 12-a”: „L-am avut sub ordine ca colonel Comandant al Regimentului 53 Infanterie. S-a prezentat cu Regimentul în zona Bacău, unde Brigada 38 avea ordin să se concentreze, în cele mai bune condiţiuni de echipare şi moral. Primind ordin ca Brigada 38, ce era destinată ca rezervă Armatei de Nord, să plece în Transilvania, Regimentul 53, comandat de Colonelul Broşteanu, a executat marşul Bacău-Roznov, în cele mai bune condiţiuni. De aici primind ordin de a se transporta la Dunăre în regiunea Olteniţa, a pus cea mai frumoasă iniţiativă şi energie pentru ca Regimentul să se îmbarce la timp. În zona Olteniţa, a ocupat cu Regimentul său poziţia ordonată de Divizia a 10-a, dar abia instalaţi pe poziţie, am şi primit ordin de a pleca în Dobrogea constituind cu Brigada 38 Divizia 15 sub comanda Dlui. General Grigorescu. Ajunşi la CernaVodă abia debarcat, Regimentul 53, în ziua de 1 Septembrie, s-a primit ordin de a ocupa întăririle dintre Ghiol-Başa şi Mulciova cu centrul la Harabagi. În executarea acestei operaţiuni, s-a primit ordin de la Divizia a 15- a, ca Regimentul 53 împreună cu un Regiment de artilerie, să atace inamicul care ataca Divizia a 2-a. Ordinul dat de Brigadă Regimentului 53 a fost executat cu cel mai mare avânt de acest Regiment. Sub un foc intens de artilerie, Regimentul a înaintat vitejeşte. Colonelul Broşteanu în fruntea batalionului din cap, a trecut de Harabagi, a ajuns până la 100-200 m de tranşeele inamicului când, fiind grav rănit, împreună cu adjutantul său, a fost nevoe imperioasă de a se evacua. În această situaţie, Regimentul a început a şovăi şi a fost silit să se retragă la Nord de Harabagi. Pilda frumoasă dată de Colonelul Broşteanu prin avântul său şi curajul său căzând rănit în primele linii, de unde conducea atacul, a avut o influenţă morală asupra întregului Regiment, căci în tot cursul campaniei şi mai ales pe Oituz, acest Regiment s-a remarcat prin vitejie pentru care a fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul” clasa III-a. Deşi l-am avut puţin timp sub ordine, totuşi a luat parte la acte ostăşeşti importante, cu care ocazie l-am constatat ca un ofiţer curajos, viteaz, plin de iniţiativă şi puternică încredere în el şi regimentul său. Capabil sub toate raporturile atât în conducere, cât şi în organizare. Ofiţer care va înainta excepţional”. Reîntors în rândurile armatei, după convalescenţa pricinuită de rana primită în Dobrogea, a fost numit la comanda Diviziei 11 Infanterie cu care s-a acoperit de glorie în luptele de la porțile Moldovei din vara anului 1917.

Referitor la activitatea sa din timpul războiului, într-un raport întocmit la 25 aprilie 1919 la Craiova, urmare a Ordinului Circular nr. 5800 din 5 iulie 1919 al Marelui Cartier General, generalul de brigadă Ernest Broşteanu reliefa activitatea sa din anul 1916 și cea ulterioară, subliniind că:

„Subsemnatul general de brigadă Broşteanu Ernest, luând cunoştinţă de ordinul circular Nr. 5800 din 5 Iulie 1919, declar:

1). De la 14 august 1916-3 septembrie 1916, mă găseam colonel, Comandant al Regimentului 53 Infanterie. Şefi:

Comandantul Brigăzei: Dl. Colonel Rujinschi Nicolae

Comandantul Diviziei 14: Dl. General Grigorescu Eremia

Comandantul Armatei de Dobrogea: Generalul rus Zaioncicovschi

2). La 3 septembrie 1916, ora 19, am fost grav rănit şi evacuat la spitalul Feteşti, unde am stat până la 8 septembrie 1916.

3). La 8 septembrie 1916, am fost evacuat la spitalul Sf. Spiridon Iaşi, unde am stat până la 14 septembrie.

4). De la 14 septembrie 1916-24 Ianuarie 1917, bolnav acasă la domiciliul meu Iaşi”.

5). De la 24 Ianuarie-24 Noembrie 1917, am fost comandant al Diviziei 11. Şefi:

Comandant al Corpului 1 Armată: Dl. General Petala Nicolae.

Comandant al Armatei I: Dl. General Grigorescu Eremia.

6). De la 24 Noembrie 1917-8 Ianuarie 1918. Divizia 11 a fost supusă Armatei I. Şef:Comandantul Armatei I: Dl. General Grigorescu Eremia.

7). De la 8 Ianuarie 1918-24 Ianuarie 1918, Divizia 11 a operat independent în Basarabia sub ordinele MCG. Şef: Dl. General Prezan C.

8). De la 24 Ianuarie 1918-31 Martie 1918, Divizia 11 a operat tot în Basarabia sub ordinele Corpului 6 Armată. Şef: Comandantul Corpului 6 Armată: Dl. General Istrate I. Dl. General Prezan, şeful MCG.

9). La 1 aprilie 1918, Divizia 11 a reintrat în Moldova sub ordinele Corpului 1 Armată. Comandant Dl. General Pătraşcu I.

P.S. În zilele de 19, 20, 21 şi 22 august 1917, Divizia 11 împreună cu Divizia 9 şi 13 şi cu resturile Diviziei 124 rusă a luat parte la luptele de la Muncelu. Întregul grup de divizii a fost pus sub comanda Dl. General Popescu Ioan”.

Așa cum se poate observa din cele scrise de general, Divizia 11 a luat parte la bătălia de la Mărăşeşti unde, cu eroice eforturi dar şi cu pierderi mari, a reuşit să oprească, în fâșia sa de apărare, înaintarea trupelor germane care forţau pătrunderea în Moldova. Acest moment al luptelor de la porțile Moldovei a fost notat amănunțit de către generalul de corp de armată Eremia Grigorescu, Inspector general de armată la Armata 1 care, în caracterizarea pe anul 1917 a lui Ernest Broșteanu, nota: „A comandat Divizia 11-a, găsindu-se sub ordinele Armatei 1-a dela 5 August-4 Septembrie 1917, când a fost trimis cu Divizia sa în Basarabia. A intrat pe front în sectorul Varniţa-cota 322 Est Muncelul, la 18 August 1917. În acest sector a comandat, în luptele dela Muncelul, Diviziile a 9-a şi a 11-a în acţiunea ofensivă dela aripa dreaptă a Armatei 1-a, pentru restabilirea situaţiei defavorabile creată prin fuga de pe poziţie a Diviziei 124 Rusă. În aceste operaţiuni (18-25 August 1917), Generalul Broşteanu a contribuit într-o largă măsură la restabilirea situaţiei, la punctul de contact dintre cele două Armate, împiedicând pe vrăjmaş a-şi realiza scopul care era de a rupe frontul şi a învălui stânga Armatei a 2-a. Cu această ocazie, a dat dovadă de foarte multă pricepere, tact şi sânge rece, făcând să iasă în evidenţă toate calităţile necesare unui prea bun comandant de mare unitate. Dela 25 August până la 25 Noembrie 1917, a ocupat cu Divizia sectorul dela cota 406 (N.E. Varniţa), cota 294 pe Zăbrăucior (N. Muncelul) izbutind să facă din el cel mai tare sector al Armatei, sector pe care l-a organizat perfect, aplicând metodele noi, ceea ce m-a făcut să-i mulţumesc când am inspectat frontul Diviziei sale. În rezumat, Generalul Broşteanu Ernest este un ofiţer general de elită, pe care se poate conta în împrejurările cele mai dificile şi mai critice. Calităţile sale superioare militare şi sufleteşti îi dau dreptul să aspire a i se încredinţa fără nici o rezervă şi prin selecţiune, comanda unui Corp de Armată”.

După cum se cunoaște, sfârşitul anului 1917 a adus cu sine schimbări esențiale din punct de vedere politic şi militar pe frontul de est. Astfel, la 25 octombrie/7 noiembrie 1917, în urma revoluţiei bolşevice, la Petrograd s-a instalat puterea sovietelor condusă de Vladimir Ilici Lenin. În aceste condiţii, regimul bolşevic a încheiat, la Brest-Litovsk, la 22 noiembrie/5 decembrie 1917, un armistiţiu cu Puterile Centrale prin care, practic, Rusia ieşea din război și ne lăsa singuri în fața acestor armate. În condiţiile retragerii de pe front a trupelor ruse bolşevizate şi a jafurilor la care acestea s-au dedat, la 24 decembrie 1917/6 ianuarie 1917, Sfatul Ţării de la Chişinău a cerut ajutor militar din partea României. În urma accentuării haosului de către bolșevici în ținuturile de peste Prut, la 7/20 ianuarie 1918, Consiliul de Miniştri român de la Iaşi a hotărât să trimită în Basarabia patru divizii românești pentru a o salva de teroarea şi anarhia produse de trupele ruse şi bandele bolşevice. La data de10/23 ianuarie 1918, Divizia 11 Infanterie, condusă de Ernest Broşteanu a trecut Prutul între Leova şi Ungheni, înaintând spre Chişinău pe două coloane de marș. La data de13/26 ianuarie, la ora 18.00, Divizia 11 Infanterie intra în capitala Basarabiei, avându-l în frunte pe Ernest Broşteanu. Odată cu intrarea trupelor române în Basarabia, Rusia sovietică a rupt relaţiile diplomatice cu România: „Toate relaţiile diplomatice cu România încetează. Legaţia română și, în general, toţi reprezentanţii autorităţilor române se expulzează pe cea mai scurtă cale dincolo de frontieră. Tezaurul României, aflat în păstrare la Moscova, se declară intangibil pentru oligarhia română. Puterea sovietică își asumă răspunderea de a păstra acest tezaur, pe care îl va preda în numele poporului român”.Stil specific rusesc de care nu s-au dezbărat nici în zilele noastre! După defilarea armatei române,  în capitala Basarabiei la 14/27 ianuarie 1918, în frunte cu  Broșteanu și statul major al acestuia, Marele Cartier General, prin Ordinul nr. 7255 din 17 ianuarie 1918, trasa sarcini precise cu privire la modul de comportare al trupelor române pe teritoriul cuprins între Prut și Nistru, „care vor avea faţă de populaţia basarabeană o atitudine frăţească și demnă, ca prieteni ai Republicii Moldovenești, pentru a da ajutor în luptele cu jefuitorii și siluitorii ce tind a distruge și a sugruma a noastră Republică tânără și libertatea ei”.

Este semnificativă declaraţia din 24 ianuarie/6 februarie 1918, a Sfatului Ţării de la Chișinău, în care se preciza: „prin venirea oștilor frăţești române pe pământul republicii noastre s-a întocmit o stare prielnică pentru munca harnică și orânduită pe toate ogoarele vieţii. Oștile românești au venit să apere drumurile de fier și magaziile de pâine pentru front; dar fiinţa lor pe pământul nostru ajută la așezarea rânduielii în ţară și de azi înainte roada muncii fiecărui cetăţean al republicii este chezășuită împotriva lăcomiei răufăcătorilor”. În acest context, îşi câştigă popularitatea Ernest Broşteanu. Unii zic c-ar fi condus acțiunile din Basarabia „cu o mână de fier”, chiar exagerat de dur…O spun, mai ales, cei care i-au „iubit” și-i iubesc pe cei de la răsărit, pe ruși, căzând probabil în acel sindrom numit mai târziu „sindromul Stockholm”, în care acel care este ostatic empatizează cu răpitorul…Ca să nu mai zic și că unii contemporani de azi din stânga Prutului continuă să-l acuze pe Broșteanu și ostașii săi de „manifestări fasciste”. În condițiile în care fascismul încă nu se născuse!

În luptele pentru eliberarea Basarabiei, Corpul 6 Armată, format din cele patru divizii românești dislocate în Basarabia, a pierdut 3 ofiţeri şi 22 trupă morţi, 12 ofiţeri şi 300 trupă-răniţi, precum şi 151 dispăruţi. La 1 aprilie 1918, Broșteanu a fost avansat la gradul de general de brigadă. În Foaia calificativă pe anul 1918, generalul de divizie Ioan Istrate, comandantul Corpului 6 Armată, îl nota la superlativ pe generalul de brigadă Broşteanu: „10 Ianuarie-1 Aprilie 1918. Generalul Broşteanu Ernest cu Divizia 11 pe care o comandă, este cel dintâi care a fost trimis în Basarabia pentru a o curăţa de bolşevici. A condus operaţiunile cu pricepere şi energie, ajungând la bune rezultate, cu toate greutăţile ce a întâmpinat, iar măsurile luate în urmă pentru menţinerea ordinei au fost bune şi în raport cu situaţia. Merită a fi recompensat cu Ordinul „Coroana României” cu spade clasa a III-a”. Recunoscându-i-se meritele deosebite pe care le-a avut atât în timpul Campaniei din anul 1917, cât şi în timpul misiunilor specifice din Basarabia, la 1 aprilie 1919, prin Î.D. nr. 2137/1920, a fost înaintat la gradul de general de divizie. Din calificativul pe anul 1920, dat de generalul de divizie Ioan Popovici, comandantul Corpului 2 Armată, reiese că, la 1 octombrie 1920, generalul de divizie Ernest Broşteanu a fost numit comandant al Diviziei 12 Infanterie, la 29 decembrie fiind trimis în misiune în străinătate. La întoarcerea sa acasă, pe 21 februarie 1921, a fost mutat în Ministerul de Război în funcţia de şef al Justiţiei militare.

În anul 1922, generalul de divizie Ernest Broşteanu a fost numit comandant al Corpului Grănicerilor. Astfel, la 10 februarie 1922, prin Î.D. nr. 737/1922, a primit comanda Corpului Grănicerilor unde a activat până la 1 octombrie 1929, când a fost numit comandant al Inspectoratului General al Infanteriei. Practic, în această perioadă, generalul de divizie Ernest Broşteanu a exercitat comanda unităților de grăniceri destinate pazei şi apărării frontierei de uscat, fluviale şi maritime a României. Este de menționat că, în această perioadă, încă tulbure, acțiunile în zonele de frontieră au fost diverse și deloc simple, în condiţiile în care, de pe teritoriul sovietic, ori din Ungaria sau Bulgaria se „întâmplau” diverse acţiuni ostile asupra grănicerilor români. Şi la comanda Corpului Grănicerilor a primit calificative frumoase din partea comandanţilor săi. Astfel, generalul de divizie Ioan Popovici, inspector de armată făcea următoarea notare: „Generalul Broşteanu conduce prea bine Corpul Grănicerilor. La inspecţia ce am făcut câtorva unităţi, m-am convins despre bunele date şi frumoasele rezultate obţinute în ce priveşte instrucţia militară şi cea specială a grănicerilor”.  În anul 1930, a fost trecut în rezervă încheind, astfel, o carieră militară strălucită pusă în slujba Ţării şi a poporului român.

La trecerea sa în rezervă, la data de 1 octombrie 1930, generalul de divizie adjutant Nicolae Condeescu, ministrul Armatei, îi acorda generalului de divizie Ernest Broşteanu ultimul calificativ al carierei sale militare şi, poate, cel mai emoţionant, notând: „În perioada dela 1 Noembrie 1929 până la 1 Aprilie 1930, predecesorul meu Dl. General Cihosky i-a dat nota din carnet: „Pe ziua de 1 Octombrie 1929 Generalul Broşteanu a fost mutat în interes de serviciu dela Corpul Grănicerilor la Inspectoratul General al Infanteriei, unde a continuat a-şi îndeplini serviciul cu pricepere“. Cu aceiaşi râvnă şi cu aceiaşi dragoste şi discreţiune a continuat ca inspector al infanteriei să se ocupe de nevoile armei făcând totdeauna propuneri judicioase. Pe ziua de 1 octombrie 1930 eşind la pensie, a lăsat în rândul camarazilor săi regrete unanime pentru frumoasele calităţi de care armata era lipsă prin plecarea sa dintre rândurile ei. Cu această ocaziune i-am adus elogiile necesare pentru trecutul său militar şi mai ales pentru purtarea sa de la şef la soldat din timpul războiului de întregirea neamului. Va rămâne o pildă în istoricul războiului, căzând rănit în fruntea trupelor la atac“. În anul 1927. Ernest Broşteanu a devenit membru de onoare al „Societăţii pentru învăţătura poporului român” din Iaşi.

În ceea ce privește viața sa personală, generalul Ernest Broşteanu a fost căsătorit cu Maria Carp, la data de 3 noiembrie 1894, de care a divorțat trei ani mai târziu, la 10 mai 1897. Ulterior, s-a recăsătorit cu Olga A. Duca, la 12 iulie 1898, cu care a avut doi copii, Ernest și Radu Pavel. Generalul Ernest Broşteanu a trecut la cele veșnice la data de 6 iunie 1932. Printre decorațiile cu care a fost onorat se numără Medalia jubiliară „Carol I” (1905), „Răsplata muncii pentru învăţământ” clasa a II-a (1913). Dar bravura şi curajul de care a dat dovadă colonelul Ernest Broşteanu au fost răsplătite de regele Ferdinand I prin acordarea celei mai importante decoraţii militare româneşti, respectiv Ordinul „Mihai Viteazul”: „BROŞTEANU ERNEST. Colonel, comandantul Regimentului 53 Infanterie. „Mihai Viteazul”, clasa a III-a. Înalt Decret nr. 2970 din 28.IX.1916. Pentru faptul că a fost trimis de comandantul Diviziei să degajeze stânga Diviziei a II-a cu regimentul său a ştiut să-i încurajeze pe soldaţi astfel, încât aceştia au pornit la atac cântând. A fost rănit în fruntea regimentului în ziua de 3 septembrie 1916, în lupta de la sud de Arabagi-Dobrogea”.

Vă mulțumesc c-ați avut răbdarea de a citi rândurile de față și că ați putut afla sau v-ați reamintit despre acest mare om! Stimate amice și stimați amici, ne întâlnim miercurea viitoare cu o altă personalitate deosebită aici, la „Oameni care au fost”. Gânduri bune tuturor!

Al dumneavoastră,

Nicolae Uszkai

Surse, surse foto și lecturi suplimentare:

Kirițescu, Constantin, „Istoria războiului pentru întregirea României”, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989

Ioanițiu Alexandru (Lt.-Colonel), „Războiul României: 1916-1918”,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929

Moșincat, Constantin, „Cronică de marș. 80 ani de la înființarea Diviziei 11 Infanterie, 15 august 1916”, Editura Cogito, Oradea, 1996

Arhivele Militare Române, fond „Memorii Bătrâni, Litera B, Generali”, dosar nr. 26.

Prof. univ. dr. Valeriu Avram, Lucian Drăghici, Gabriel-George Pătrașcu, Dr. Ion Rîșnoveanu, „Războiul de întregire (1916-1919) Comandanți militari”,  București , 2016.

*** „Istoria militară a poporului român”, vol. V, Editura Militară, Bucureşti, 1988. *** Istoria României în date, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003.

Vasile I. Mocanu, „Istoria Armatei române. Repere cronologice”, vol. II, Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2006

http://arhivelenationale.ro/site/download/inventare/Brosteanu-Ernest.-1870-1976.-Inv.-2306.pdf

https://edituramilitara.ro/produs/generalul-ernest-brosteanu-eliberator-al-basarabiei/

https://www.romania-actualitati.ro/emisiuni/istorica/generalul-ernest-brosteanu-si-basarabia-id149208.html

https://www.facebook.com/106572370777275/photos/pcb.436010111166831/436009387833570/?type=3&theater

https://www.facebook.com/106572370777275/posts/436010111166831/

https://moldova.europalibera.org/a/blog-centenarul-unirii-culisele-centenarului/28988218.html