„Oameni care au fost”. Generalul de brigadă David Praporgescu, eroul de pe Valea Oltului…
de Nicolae Uszkai, Brașov

Motto: „Eroul este un om care cunoaşte lucruri mai de preţ decât viaţa”- Gotthold Ephraim Lessing, scriitor și filosof iluminist german

Ca de obicei, aici, la „Oameni care au fost”, vă invit să ne mai amintim câte ceva despre personalități care au marcat istoria nației noastre, fie ei din Brașov și împrejurimi, fie de pe tot cuprinsul țării și din toate timpurile. Reiterez ceea ce am mai spus pe la începuturile acestei rubrici, că toate „portretele vorbite” ale „oamenilor care au fost” sunt creionate exclusiv pe baza surselor pe care le inserez la finalul fiecărui portret. Aceste „portrete” nu s-au dorit, nu se doresc și nici nu sunt „viziuni academice” ori de alt tip mai „prețios”, de rămas „pentru eternitate”, ci sunt doar demersuri de aducere la cunoștința publică a unor figuri mai puțin cunoscute către cei care, întâmplător, citesc aceste rânduri. Dacă, vreodată, am lăsat altă impresie și faptul că am extras mai mult dintr-o sursă în detrimentul altora, poate mai interesante sau nu, îmi fac mea culpa! Astăzi, vă aduc în atenție câteva gânduri în câteva rânduri despre  generalul de brigadă David Praporgescu, eroul al nației române din primul război mondial, în campania din toamna anului 1916.

David Praporgescu s-a născut la data de 10 decembrie 1865 la Turnu-Măgurele, ca fiu al părinților săi Pascu şi Maria. Elev harnic și priceput, începând cu anul 1882 a frecventat „Şcoala normală pentru învăţătura poporului român” din Bucureşti. Atras de cariera militară şi animat de un puternic sentiment patriotic, și-a început cariera militară la 10 septembrie 1885, plecând „de jos” ca simplu soldat voluntar în Regimentul 11 Călăraşi, unitate care avea garnizoana la Botoşani. După ce a terminat de efectuat stagiul militar, s-a reangajat cu gradul de sergent, plecând în cariera de subofițer tot „de jos”. Nu s-a mulțumit doar cu acest statut și,  la data de 1 octombrie 1888, a susţinut examenul final la Şcoala de Ofiţeri de Cavalerie, fiind înaintat la gradul de sublocotenent. Cum a ajuns acolo? Distingându-se prin felul cum se pregătea şi îşi instruia subordonaţii, sergentul reangajat David Praporgescu a obţinut aprobarea de a se prezenta direct la examenul de absolvire la Şcoala de Ofiţeri de Cavalerie, fără a mai frecventa cursurile acesteia. Deşi s-a prezentat la examen împreună cu elevii care aveau deja doi ani de şcoală, s-a clasificat primul din o sută de candidaţi. Gradele militare pe care le-a avut de-a lungul timpului au fost: sublocotenent (1 octombrie 1888), locotenent (8 aprilie 1893), căpitan (10 mai 1898), maior (1 noiembrie 1906), locotenent-colonel (7 aprilie 1909), colonel (1 aprilie 1912) şi general de brigadă (1 aprilie 1916).

Revenind la „traseul” vieții sale militare, la 1 octombrie 1888 a primit gradul de sublocotenent şi a fost repartizat la Regimentul 11 Călăraşi. Un an mai târziu, a urmat cursurile Şcolii Speciale de Cavalerie din Bucureşti, pe care a absolvit-o în anul 1890. Anul 1893 a reprezentat un moment important în cariera sa militară. Astfel, la 8 aprilie 1893, a fost avansat la gradul de locotenent şi mutat la Regimentul 9 Călăraşi care avea garnizoana la Craiova. Pentru sârguința sa în a fi un cât mai bun militar, tânărul locotenent David Praporgescu a fost trimis să studieze la Şcoala de Echitaţie de la Saumur din Franţa. Zelul şi sârguinţa de care a dat dovadă, precum şi buna sa pregătire militară au fost deosebit de apreciate de către comandantul şcolii, care a avut numai cuvinte de laudă la adresa ofiţerului român, materializate în aprecierea de serviciu finală, document care l-a însoțit la întoarcerea sa în țară. La 10 august 1894, locotenentul David Praporgescu a terminat cursurile Şcolii de Echitaţie și a fost repartizat pentru un stagiu de un an la Regimentul 5 Dragoni din Compiègne, unitate de elită a armatei franceze. În timpul stagiului pe care l-a efectuat în cadrul Şcolii de Echitaţie din Saumur, a primit următoarea apreciere de serviciu scrisă din partea comandantului şcolii: „Domnul locotenent Praporgescu este un ofiţer inteligent, instruit, care a făcut proba zelului său şi a marii sale asiduităţi. Muncind într-un mod remarcabil, el şi-a însuşit excelent cursurile predate. Caracterul său este din cele mai plăcute, iar atitudinea sa din cele mai corecte. El vorbeşte bine franceza şi poate uza uşor de această limbă. La echitaţie el a obţinut excelente rezultate, dovedind reflexe viguroase. Şi-a însuşit foarte bine instrucţia la manej. Domnul Praporgescu este un ofiţer de valoare”. David Praporgescu a revenit în ţară în anul 1895, fiind repartizat la Regimentul 1 Roşiori din Tecuci, după care a urmat cursurile Şcolii Superioare de Război, instituție pe care a absolvit-o cu rezultate deosebite. La 10 mai 1898, a fost înaintat la gradul de căpitan şi a fost numit şef de birou în cadrul Serviciului de stat-major al Diviziei 6 Infanterie cu garnizoana la Focşani. După un stagiu de un an în această funcție, a fost mutat la Statul Major General al Armatei în funcţia de ajutor al şefului Biroului II-„Organizarea şi serviciul etapelor” din cadrul Secţiei II „Studiul armatelor străine”. Bun ofiţer de stat-major, capabil și priceput în realizarea sarcinilor ce i-au fost încredinţate, a fost apreciat de comandanţii săi, motiv pentru care, în anul 1900, a fost detaşat ca şef de birou în Serviciul statului major al Diviziei 8 Infanterie cu garnizoana în Botoşani. După stagiul de un an realizat la această mare unitate, în anul 1901 a fost detaşat la Regimentul 6 Roşiori cu garnizoana în Tecuci, primind laude din partea superiorilor pentru „excelentele calităţi militare” de care a dat dovadă.

Pentru viitorul general, a urmat un nou periplu în străinătate. Astfel, având în vedere tratatele de cooperare existente, între anii 1902 şi 1903 a fost detaşat pentru stagiu la Regimentul 12 Ulani „Freiherr von Boshen” din armata austro-ungară unde a dat dovadă de aceeaşi seriozitate, aceeaşi dorinţă de a învăţa şi de a se perfecţiona care l-au caracterizat în timpul stagiului din Franţa. După încheierea stagiului la eşalonul regiment, căpitanul David Praporgescu şi-a continuat stagiul în Comandamentul Brigăzii 4 Cavalerie şi în statul-major al Corpului 4 Armată austro-ungar unde, de asemenea, s-a remarcat în mod deosebit. Într-o dare de seamă către Ministerul de Război imperial şi regal, comandantul Regimentului 12 Ulani „Freiherr von Boshen” nota: „În special silinţa sa intensivă, priceperea sa şi interesul său viu pentru meseria militară, precum şi ambiţiunea ce a arătat acest ofiţer au contribuit ca într-un timp atât de scurt să fie în stare să cunoască toate detaliile serviciului unui escadron, divizion şi regiment, atât în ceea ce priveşte instrucţia, cât şi serviciul administrativ. A luat parte zilnic la călărie şi marşuri, la instrucţia remonţilor şi a oamenilor, la şcoala gradaţilor şi instrucţia pe jos, la toate exerciţiile de tragere. S-a constatat că posedă o dibăcie extraordinară, tact în comandă şi cunoaşte exact regulamentele. În serviciul în campanie numitul căpitan s-a distins prin citirea exactă a hărţilor austriece şi prin orientarea lesne şi exactă cu aceste hărţi. Dânsul şi-a dat multă silinţă pentru a învăţa limba germană. În general e de relevat conduita sa cu camarazii, foarte îndatoritor, întotdeauna prea corect şi plin de tact, dânsul a ştiut să facă faţă ca nou venit şi ca ofiţer străin, a devenit un camarad iubit şi foarte apreciat şi stimat”. Cum am menționat anterior,după încheierea stagiului la Regimentul 12 Ulani „Freiherr von Boshen”, căpitanul David Praporgescu şi-a continuat studiul de stat-major la Corpul 4 Armată austro-ungar. Cu această ocazie, feldmareşalul Czibulka, comandantul acestei mari unităţi, a acordat următoarea notare plină de laude la adresa ofiţerului român: „Cu ocazia ataşării sale la Comandamentul Corpului 4 armată dânsul a dovedit interesul cel mai viu pentru chestiunile militare, precum şi o sârguinţă extraordinară. La exerciţii, dânsul a arătat multă concepţiune tactică şi o judecată clară. Era foarte silitor şi căuta să-şi îmbogăţească cunoştinţele militare cu mult zel”. A revenit în țară și, în perioada 1903-1908, a activat ca şef al Secţiei cavalerie şi profesor de echitaţie în cadrul „Şcolii de Ofiţeri de Infanterie şi Cavalerie” din Bucureşti. Aici și-a pus în valoare calităţile de instructor şi pedagog, care i-au fost de un real folos în momentul în care a fost numit în funcţia de şef al catedrei de „Tactica cavaleriei” din cadrul „Şcolii Superioare de Război”.Una dintre cele mai valoroase aprecieri de serviciu în dosarul său (memoriul original, cum se numea) a primit-o din partea „Alteţei Sale Regale Ferdinand, Principe al României, Inspector General al Cavaleriei, General de Divizie”, în calitatea acestuia de comandant al Corpului 2 Armată care, în Foaia calificativă pe anul 1903, nota: „De când îl cunosc pe maiorul Praporgescu l-am considerat totdeauna ca pe un ofiţer de cavalerie prea bun. Din toamna anului 1908 a îndeplinit atribuţiile de şef de stat-major, începând a funcţiona ca atare în ajunul mobilizării de încercare a Diviziei 3. Deja cu această ocaziune am început a-l aprecia ca ofiţer de stat-major, arătându-mi că are multă pricepere şi o bună putere de muncă. Pe urmă am constatat că lucrează iute, cu mult discernământ şi cu un deosebit tact, convingându-mă că este un ofiţer de toată încrederea, cu un sentiment pronunţat al datoriei. Lucrările sale de mobilizare ale corpului de armată, deosebit de întinse, le-a condus cu multă pricepere. Are o educaţie prea bună şi maniere distinse. Merită cu prisosinţă a înainta, pentru care îl propun la înaintare specială. Este apt atât pentru comanda unui regiment de cavalerie, cât şi pentru funcţia de şef de stat-major, chiar a unui corp de armată”.  Apreciat nu numai de către comandantul şcolii, de către superiorii săi sau de către camarazi, ci şi de către elevi, la 1 noiembrie 1906 a fost înaintat la gradul de maior, în urma unui examen pe care la absolvit „în mod strălucit, dând dovada unei foarte bune pregătiri militare generale şi în arma cavaleriei”. La sfârşitul anului 1908, maiorul David Praporgescu a fost numit în Serviciul de stat-major al Corpului 2 Armată, funcţie importantăîn contextul în care, doi ani mai târziu, în 1913, România a luat parte la cel de-al Doilea Război Balcanic.

Ulterior, la 7 aprilie 1909 a fost înaintat la gradul de locotenent-colonel, continuând să îndeplinească impecabil îndatoririle pe care le avea la Corpul 2 Armată. Lucrările și documentele întocmite de locotenent-colonelul David Praporgescu au reprezentat adevărate lecţii de istorie şi teorie militară, motiv pentru care a fost numit în funcţia de şef de stat-major al Inspectoratului General al Armatei, o foarte importantă poziţie în armata română de la începutul secolului al XX-lea.

La 1 aprilie 1912, a fost înaintat la gradul de colonel, iar la 1 octombrie acelaşi an, a primit comanda Regimentului 4 Roşiori, care o avea drept patroană onorifică pe Principesa Maria, viitoarea regină. Poate vă amintiți fotografiile Reginei Maria în uniformă militară de roșior…La 1 aprilie 1915, David Praporgescu a primit comanda Brigăzii 4 Călăraşi fapt care dovedeşte, încă o dată, că aprecierile unanime ale comandanţilor săi care considerau că „este capabil a comanda o Brigadă” nu sunt vorbe în vânt. Anul 1916 a reprezentat, firește, cel mai important moment nu numai din cariera militară, ci şi din viaţa lui David Praporgescu. După doi ani de neutralitate, la începutul anului, România făcea eforturi deosebite pentru organizarea armatei în vederea unei probabile participări la primul război mondial.Atât cât se putea, având în vedere întârzierile în finanțarea instruirii, echipării și dotării armatei române din partea factorului politic În aceste condiţii, primind aprecieri unanime din partea factorilor militari decizionali din Ministerul de Război şi Statul Major General al Armatei, la 1 aprilie 1916, a fost înaintat la gradul de general de brigadă şi a primit comanda Brigăzii 2 Călăraşi, ca o recunoaştere a meritelor şi a unei cariere militare de excepţie. Intrarea României în război alături de Antantă a adus cu sine modificări ale structurilor de comandă ale marilor unităţi ale armatei române, mobilizarea din 14/27 august 1916 punând, practic, ţara noastră pe picior de război. În aceste condiţii, prin „Ordinea de bătae a Armatei române” din 15 august 1916, generalul de brigadă David Praporgescu a fost numit în funcţia de comandant al Diviziei 20 Infanterie care avea aria de responsabilitate în Capul de pod de la Cernavodă. Cert este că Marele Cartier General a hotărât că sistemul defensiv românesc care asigura linia Dunării trebuie întărit, pe de o parte pentru prevenirea unui eventual atac al trupelor Puterilor Centrale şi afluirea acestora în Câmpia Munteniei şi Oltenia, iar pe de altă parte, pentru fixarea forţelor inamice la sud de Dunăre care urmau să blocheze o eventuală forţare a fluviului de către trupele române. În aceste condiţii, Armata 3 Română a primit misiunea de a organiza un dispozitiv defensiv la nord de fluviu. Astfel, generalul de divizie Mihail Aslan, comandantul Armatei 3 Române a ordonat generalului de brigadă Gheorghe Văleanu, comandantul Corpului 6 Armată, să constituie trei grupări de forţe cu misiunea de apărare a frontierei sudice a României. Una dintre acestea a fost „Grupul de Vest”, constituit din Divizia 20 Infanterie, comandată de generalul de brigadă David Praporgescu, care avea aria de responsabilitate între Calafat şi râul Olt.

Evoluţia evenimentelor din perioada august-septembrie 1916 din Dobrogea şi de pe frontul de sud nu a permis folosirea tuturor efectivelor Diviziei 20 Infanterie, cunoscuta „manevră de la Flămânda” fiind un insucces din cauza vremii, dar şi a ofensivei germano-austro-ungare de pe frontul din Transilvania. De aceea, la începutul lunii septembrie 1916, Divizia 20 Infanterie, comandată de generalul de brigadă David Praporgescu, se găsea „în supraveghere” pe Dunăre, ca parte a Armatei 1 Române. La data de 9/22 septembrie 1916, forţele inamice au declanşat o puternică ofensivă pe valea Oltului, într-o primă fază având direcţia generală Sibiu. Astfel, Corpul Alpin German a înaintat până la 10-12 km de Valea Oltului, ameninţând, împreună cu forţele Corpului 39 Rezervă Rerman, flancul stâng al Corpului 1 Armată comandat de generalul de divizie Ion Popovici. Ofensiva generală germano-austro-ungară spre Valea Oltului, după cum se cunoaște, a început la 13/26 septembrie 1916. În foarte scurt timp, Corpul 1 Armată român a fost nevoit să angajeze toate forţele, inclusiv rezervele de divizie, în timp ce Armata 1 a trimis în sprijin un detaşament format din cinci batalioane şi o baterie de artilerie din Divizia 20 Infanterie a generalului Praporgescu.

Acţiunile ofensive inamice din ziua de 15/28 septembrie au impus forţelor române o nouă repliere, chiar dacă „Detaşamentul Lotru”, comandat de generalul de brigadă David Praporgescu, a reuşit să degajeze într-o bună măsură comunicaţia de pe Valea Oltului. În noaptea aceleiaşi zile, a început replierea forţelor Corpului 1 Armată, în timp ce „Detaşamentul Lotru” a continuat cu succes acţiunile împotriva Corpului Alpin German, asigurând comunicaţia prin defileu pentru trupele şi „trenurile de luptă” române aflate în retragere. Atitudinea şovăitoare a generalului de divizie Ion Popovici a fost aspru criticată de comanda Armatei 1 care, la 18 septembrie 1916, a dispus îmnlocuirea acestuia și numirea la comanda acestei mari unităţi a generalului de brigadă David Praporgescu, iar comandant al „Detaşamentului Lotru” fiind numit colonelul Traian Moşoiu, viitor general și participant la campania din 1919 împotriva Ungariei. În noua sa calitate, generalul Praporgescu a urmărit să asigure continuitatea şi stabilitatea frontului şi să întărească moralul trupelor. De aceea, a imprimat apărării un caracter activ, demonstrat şi de ordinul pe care l-a dat trupelor din subordine imediat ce a preluat comanda Corpului1 Armată: „…Această măsură trebuie să intre în obiceiul trupelor noastre – adică ofensiva, şi orice acţiune să se termine prin lucrări de sapă pentru a asigura stăpânirea terenului şi a localităţilor cucerite”.

Ulterior, în perioada 20 septembrie/3 octombrie-23 septembrie/6 octombrie 1916, Corpul Alpin german a încercat insistent și tenace să se infiltreze în dispozitivul forţelor române. Generalul de brigadă David Praporgescu a dirijat spre „punctele fierbinţi” noi forţe care au reuşit să oprească atacurile puternice ale inamicului, care, să nu uităm, avea deja o experiență de luptă de doi ani pe fronturi diverse. Din buna analiză a situației, în baza informaţiilor deţinute, generalul Praporgescu a ajuns la concluzia corectă potrivit căreia forţele inamice încercau să manevreze „înălţimea Coţi” cu scopul de a crea o ameninţare în flancul şi spatele poziţiilor române dispuse în zona Câineni. În aceste condiţii, în dimineaţa zilei de 30 septembrie 1916 a urcat, în recunoaștere, pe muntele Coţi pentru a constata personal situaţia trupelor române fixate în zonă. Din păcate, în jurul orei 13.00, așa cum a fost notat în jurnalul de campanie al marii unități, un proiectil de artilerie a căzut în apropierea sa, rănindu-l grav, fapt ce a dus în scurt timp la decesul bravului general. Înainte de a muri, s-a adresat celor din jur, spunându-le: „Nu slăbiţi credinţa, a noastră e izbânda!”, acestea fiind ultimele sale cuvinte. Comandamentul Armatei 1 este anunţat, în scris, de către şeful serviciului sanitar, despre decesul generalului Praporgescu, cauzat de o hemoragie internă în zona toracică. Vestea morţii generalului Praporgescu este comunicată familiei acestuia, verbal, de adjutantul său, ştirea consternând-o pe Maria, fiica în vârstă de nouă ani a eroului. Și Marele Cartier General informează familia Praporgescu de moartea generalului prin intermediul unei telegrame: „Cu adâncă părere de rău vă aducem la cunoştinţă moartea în mod eroic, pe câmpul de luptă a generalului Praporgescu. Conform dorinţei sale sunteţi autorizaţi de a face înmormântarea rămăşiţelor sale pământeşti la Bucureşti”.Generalul a fost înmormântat la cimitirul Bellu, la 16 octombrie 1916. La funeralii au participat ministrul de război, reprezentanţi ai Marelui Cartier General, militari din Corpul 1 Armată şi numeroşi cetăţeni.

Înainte de jertfa sa la datorie, calităţile sale de comandant, dar şi bravura şi spiritul de sacrificiu de care a dat dovadă în timpul luptelor pentru apărarea Văii Oltului au fost deosebit de apreciate de reprezentanţii eşaloanelor superioare. Astfel, este bine de exemplificat faptul că locotenent-colonelul Constantin Găvănescu, la acea dată subşef de stat-major al Armatei 1, a rămas profund impresionat de capacitatea generalului de brigadă David Praporgescu de a face faţă situaţiei grele, de curajul şi dârzenia pe care le insufla subordonaţilor, de modul în care ştia să stăvilească panica, acolo unde se ivea. În telegrama pe care a adresat-o generalului de brigadă Alexandru Lupescu, şef de stat-major al Armatei 1 Române, nota următoarele: „Sosit Cîineni. Domnul general Praporgescu v-a trimis situaţia… Se speră ca în 1-2 zile totul să fie în ordine… Generalul Praporgescu îmi dă multe speranţe. L-am îmbrăţişat şi sărutat ca pe un frate mai mare… Rog menţineţi hotărârea preluării comandei Corpului 1 Armată de către Praporgescu. Altfel este rău”.

Decoraţiile primite de-a lungul timpului de către David Praporgescu au fost: Ordinul „Coroana României” clasa a IV-a (1911), Ordinul „Steaua României” clasa a V-a (1913), Medalia „Avântul Ţării” (1913), Medalia „Bărbăţie şi credinţă” clasa I (1913) şi „Însemnul onorific de aur pentru serviciu militar de 25 de ani” (1915). Totodată, pentru vitejia de care a dat dovadă în timpul campaniei din 1916, dar şi pentru spiritul de sacrificiu care l-a animat, fiind rănit mortal în fruntea trupelor pe care le-a condus, în anul 1927, a fost decorat post-mortem cu Ordinul Militar „Mihai Viteazul” clasa a III-a, cea mai înaltă distincţie militară a Regatului României: „† PRAPORGESCU DAVID. General de Brigadă. Fost Comandant al Corpului 1 Armată. Decorat în ziua de 2. III. 1927. Mihai Viteazul clasa a III-a. Înalt Decret Nr. 614 din 2. III. 1927. Pentru destoinicia cu care a condus personal operaţiunile trupelor de pe Valea Oltului şi Munţii Coţi, în anul 1916, căzând grav rănit de o schije de obuz, în linia 1 de tranşee, pe când îmbărbăta pe soldaţi la luptă crâncenă, contra inamicului, care era mult superior ca număr, murind ca un erou, din cauza rănilor căpătate”. Un ostaș care a prețuit datoria sa față de țară și a făcut sacrificiu suprem pentru aceasta! Poate n-ar fi rău să ne amintim astăzi că am avut în istoria noastră astfel de oameni! Pentru a-l omagia pe eroul de la Muntele Coţi, casa părintească din Turnu Măgurele în care s-a născut generalul Praporgescu a fost transformată în muzeu, iar strada Crinului din Bucureşti, unde eroul a avut domiciliul, a primit numele „General Praporgescu”, la iniţiativa edililor din municipiile menţionate. În anul1932, Regimentul 3 Călărași a primit denumirea onorifică de „General David Praporgescu”. Astăzi, o școală din Turnu Măgurele îi poartă numele, adică „Colegiul Tehnic „General David Praporgescu”. Totodată, în județul Tulcea există o localitate care îi poartă numele, iar în mai multe orașe există străzi cu numele său (cum sunt cele din Arad, București, Brăila, Râmnicu Vâlcea, Oradea,Turnu Măgurele).

Este de menționat și faptul că, în memoria generalului Praporgescu, au fost ridicate, în perioada 1925-1928, două opere comemorative de război. Primul monument a fost dezvelit în satul Câinenii Mici  din jud. Vâlcea. Monumentul are forma unei cruci creştine, cu soclul din piatră, iar la baza acestuia curge un izvor. Pe latura frontală a monumentului, este montat un basorelief din bronz, reprezentând scene de luptă, iar o inscripţie menţionează modul în care a murit generalul Praporgescu: „G-ral Praporgescu David eroul de la Olt comandant al Det. Lotru şi apoi al Corp. I Arm. respinge inamicul la Olt şi Coţi. Cade vitejeşte în acest loc în mijlocul soldaţilor săi la 30 sept. 1916 lovit de o schijă de obuz“. Al doilea monument a fost realizat la iniţiativa Societăţii Cultul Eroilor, în satul Câinenii Mari din jud. Vâlcea. Monumentul este realizat din marmură albă, iar pe soclul acestuia sunt inscripţionate cuvintele: „În memoria şi veşnica amintire a generalului David Praporgescu, mort în ziua de 30 septembrie 1916. În semn de veşnica amintire şi ca îndemn pentru viitor, ca orice român să-şi jertfească viaţă pentru neam si ţară“. Merită să ne aplecăm gândul în memoria sa măcar pentru o clipă! El a făcut sacrificiul suprem pentru țară, laolaltă cu miile și zecile de mii de oșteni români din toate timpurile, ce au albit cu osemintele lor, drumul către modernitatea și existența României! Dacă-i uităm, nu-i merităm!

Vă mulțumesc c-ați avut răbdarea de a citi rândurile de față și că ați putut afla sau v-ați reamintit despre acest mare om! Stimate amice și stimați amici, ne întâlnim miercurea viitoare cu o altă personalitate deosebită aici, la „Oameni care au fost”. Gânduri bune tuturor!

Al dumneavoastră,

Nicolae Uszkai

Surse, surse foto și lecturi suplimentare:

– Kirițescu, Constantin, „Istoria războiului pentru întregirea României”, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989;

-Ministerul Armatei, Anuarul Suveranilor, Principilor, ofiţerilor şi Drapelelor decoraţi cu Ordinul Militar „Mihai Viteazul”, Monitorul Oficial şi Imprimeria Statului, Imprimeria Naţională, Bucureşti, 1931;

-Vasile Iosipescu, maior Gheorghe Preda, Generalul David Praporgescu, Editura Militară, Bucureşti, 1967;

-*** Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, Bucureşti, 1988

– Prof. univ. dr. Valeriu Avram, Lucian Drăghici, Gabriel-George Pătrașcu, Dr. Ion Rîșnoveanu, „Războiul de întregire (1916-1919) Comandanți militari”,  București , 2016.

-Ionuț-Constantin Petcu, „Generalul David Praporgescu. O biografie (1865-1916)”, Editura Militară, 2017;

– Mărturii și evocări. Generalul David Praporgescu –episodul 2 (25.04.2018), accesibil online la adresa https://www.youtube.com/watch?v=eoFJGw5sijo, 8 decembrie 2018.

David Praporgescu

https://mausoleedinromania.ro/generalul-david-praporgescu-1856-1916/

https://edituramilitara.ro/produs/generalul-david-praporgescu-o-biografie-1865-1916/

https://adevarul.ro/stiri-locale/focsani/moartea-generalului-david-praporgescu-eroul-din-1781105.html

https://thebridgesoftime.com/?ait-item=bustul-generalului-david-praporgescu&lang=ro

https://www.scribd.com/document/330317589/Generalul-David-Praporgescu-erou-al-neamului-romanesc-docx

http://galeriaportretelor.ro/item/david-praporgescu-si-sotia-sa/

https://once.mapn.ro/pages/view/119