Jurnal FM 
„Oameni care au fost”. Gala Galaction, scriitor, preot şi profesor de teologie
de Nicolae Uszkai, Brașov
#Postat de Carmen Vintu on aprilie 18, 2024
Motto: „Trebuie învăţătură pentru toată lumea. După cum pâinea, haina, drumul de fier sunt pentru toată lumea, aşa să fie şi cartea şi biblioteca!”– Gala Galaction
Stimați amici, ca de obicei, joia, la Jurnal FM și „Jurnal de Brașov”, la rubrica „Oameni care au fost”, vă invit să ne mai amintim una-alta despre personalități care au marcat istoria, viața și cultura nației noastre. Astăzi va fi vorba despre Gala Galaction (pseudonimul lui Grigore Pişculescu), prozator, memorialist, traducător, preot şi profesor de teologie la Cernăuţi şi Bucureşti (realizator, în 1938, în colaborare, al uneia dintre cele mai izbutite traduceri în limba română a „Bibliei”), membru titular onorific al Academiei Române din 1947( d. 8 martie 1961, București). A fost unul dintre cei mai mari prozatori români, afirmat îndeosebi prin nuvelistica sa, reunită în volumele „Bisericuţa din Răzoare” (1914) şi „Clopotele din Mănăstirea Neamţu” (1916). Printre romanele sale, se numără: „Roxana” (1931), „Papucii lui Mahmud” (1932) şi „Doctorul Taifun” (1933), iar în memorialistică: „La răspântie de veacuri” (1935), „Jurnal literar” (2 volume). Grigore Pişculescu s-a născut la data de16 aprilie1879 (16/29), în satul Dideşti din Teleorman, fiind primul fiu al familiei Pişculescu. Tatăl său Nicolae se trăgea dintr-o familie bogată de „machidoni”, iar familia Pişculeştilor era una de seamă în zonă. Tatăl Nicolae, aromân de origine, era arendaşul moşiei de la Dideşti, iar mama, Chiriachia, era fiica preotului Constantin Ostreanu, cunoscut paroh din Roşiorii de Vede de la biserica „Sf. Teodor”. Influenţa mamei, dar şi vocaţia bunicului său aveau să conteze mai târziu în alegerile de viaţă ale lui Grigore Pişculescu, ale cărui copilărie şi adolescenţă au decurs asemenea celor proveniţi din păturile medii ale României acelor vremuri. A fost atras de biserică încă de mic copil, prin prisma mamei sale, care i-a insuflat dragostea de Dumnezeu. Grigore și-a început educaţia la şcoala din satul natal, apoi a studiat la Roşiorii de Vede şi următorul „salt educațional” va fi la prestigiosul Liceu „Sfântul Sava” din Bucureşti. Aici, Grigore a încercat primele sale file literare şi a legat prietenia sa deosebită cu Tudor Arghezi, legătură care avea să fie pe viaţă. Sursele biografice ale celor doi corifei ai literaturii române ne spun că atât de strânsă a fost legătura între cei doi, că Grigore a ales să repete un an de liceu pentru a fi coleg de clasă cu Tudor.
În anul1898, Grigore a început studiile sale universitare la Facultatea de Litere şi Filosofie, avându-l printre profesori pe marele critic Titu Maiorescu.atras inițial de o carieră didactică. În aceeaşi perioadă, a frecventat cercul literar al lui Alexandru Macedonski. O întâmplare din primul an de studenţie avea să îi schimbe destinul. A făcut un pelerinaj la mănăstirile din Moldova şi cu această ocazie a fost fascinat de viaţa monahală. După vacanţă, cu gândul la preoţie, a abandonat Facultatea de Litere şi s-a înscris la Teologie, decis să devină preot. Viața face ca el să părăsească această facultate după un an de studii pentru a-şi urma vocaţia şi s-a înscris la Facultatea de Teologie. El era pasionat de scris, iar în anul 1900, a publicat prima sa nuvelă cu certă valoare literară, „Moara lui Călifar”, nuvelă care dezvăluia talentul scriitorului de mai târziu. În vacanţele de vară, Grigore prefera să viziteze mănăstirile din Moldova, Neamţ şi Agapia. Pe zidurile încărcate de istorie ale mănăstirii de la Neamţ a văzut o inscripţie cu numele Galaction şi acesta i-ar fi plăcut să-i fie numele întru monahism. În cele din urmă nu a devenit călugăr, dar numele Galaction a rămas predestinat să-i devină pseudonim literar. Prenumele Gala derivă, firește, tot din Galaction.
Într-o vară, mergând într-o vizită la Mănăstirea Agapia, însoţit de prietenul său N. D. Cocea, a cunoscut-o pe verişoara acestuia, pe nume Zoe Marcoci, care, din 1903, avea să îi devină soţie şi tovarăşă de viaţă vreme îndelungată. În acea vizită, el s-a îndrăgostit de „surioara Zoe”, care era cu unsprezece ani mai mică decât el şi a decis să se căsătorească, după ce au corespondat intens o vreme. În timpul corespondenţei cu viitoare sa soţie, de care era îndrăgostit „lulea”, Gala Galaction proiecta în viitor publicarea epistolelor într-un volum. Cei doi tineri și-au unit destinele în anul 1903 şi astfel Gala Galaction a renunţat la calea monahală de care fusese atras. Au avut împreună patru fete: Maria, Elena, Magdalena, Lucreţia. În acelaşi an în care s-au căsătorit, Gala Galaction a absolvit Facultatea de Teologie cu teza de licenţă „Minunea din drumul Damascului. Argument apologetic”, această temă fiind prima dintr-un lung şir de lucrări similare. El obţinuse licenţa în Teologie la vârsta de 30 de ani. Grigore Pișculescu s-a dus la Cernăuţi pentru a urma un doctorat în teologie, studii pe care le-a finalizat în anul1909, an în care a fost numit şi „defensor ecleziastic” pentru eparhiile Râmnicului şi Argeşului. În paralel cu îndatoririle sale ecleziastice, Gala Galaction a colaborat la revista „Viaţa Românească”, unde cunoaşte scriitori importanţi, fiind perioada în care aderă la curentul poporanismului. În celebra-i „Istorie a literaturii române”, George Călinescu îl etichetează ca „scriitor poporanist”, aşadar, pare că partea cea mai importantă a operei sale literare este scrisă înainte de 1918. Dar, în mod evident, şi scrierile sale apărute în perioada interbelică sunt o dovadă a talentului şi geniului său creator. În anul1914, el publică volumul de nuvele „Bisericuţa din Răzoare”, care primeşte premiul Academiei Române, un an mai târziu. La momentul intrării României în prima conflagrație mondială, lui Gala Galaction îi apar alte două noi volume: „Clopotele din Mănăstirea Neamţu” şi „La ţărmul mărei”. Împreună cu prietenul său cel mai bun, Tudor Arghezi, a condus revista „Cronica”.
În timpul războiului, a ales să rămână în România ocupată de trupele Puterilor Centrale, fapt care îi va aduce, la începutul anului 1919, o serie de probleme. Mai precis, fiind considerat „filogerman”, fără dovezi evidente, a fost destituit din postul de defensor ecleziastic. Pentru Tudor Arghezi, la fel ca şi pentru Ioan Slavici, lucrurile aveau să fie mai dificil de gestionat, fiind întemniţaţi la Văcăreşti. În jurnalul său, Gala Galaction scria, la un moment dat, despre nedreapta întemniţare a lui Slavici: „Ce a greșit Slavici e simplu de tot…a avut nenorocirea să nu poată, la bătrânețe, să zică altfel decât ce a zis la tinerețe și în floarea vârstei”. Mai apoi, la vârsta de 43 de ani, Grigore Pișculescu a fost hirotonit preot, iar între anii 1922-1926, a activat ca misionar în Arhiepiscopia Bucureştilor. La doar câţiva ani de la hirotonire, în 1926, a fost numit profesor titular la Catedra de Introducere şi Exegeza Noului Testament de la Facultatea de Teologie din Chişinău (1926-1941), devenind, mai târziu, chiar decanul acesteia.
A rămas la Chişinău până în 1941, iar, pe lângă activitatea la catedră şi scrisul, a călătorit în Italia, Egipt, Turcia, Grecia şi Israel, experienţe care îi vor lărgi atât orizontul literar cât și pe cel teologic. Aceștia au fost anii săi de maturitate şi de forţă creatoare. După anul 1941, el s-a întors la Bucureşti, unde a fost numit profesor la catedra de Exegeza Vechiului Testament, la Facultatea de Teologie, până în anul 1947. Gala Galaction s-a afirmat ca un erudit şi teolog de seamă al vremii sale. Începe traducerea Bibliei în limba română, utilizând textele originale ebraice şi greceşti, alături de preotul Vasile Radu, demers care îl va plasa printre personalităţile Bisericii Ortodoxe. Această nouă Biblie, care le completa pe cele româneşti din preajma modernităţii, a fost publicată în anul 1938 la „Fundaţia pentru Literatură şi Artă Regele Carol al II-lea” şi apoi reeditată. Deoarece lucrarea s-a făcut sub patronajul regal, în prefaţa cărţii se sublinia mesajul acestui act de mare rezonanţă spirituală şi culturală: „Ne-am dat osteneala, Majestate, să umplem sacrele măsuri ale Cărţii Eterne cu lamura limbii româneşti, aşa cum am deprins-o din gura mamei, aşa cum am învăţat-o din cărţile clasicilor români şi aşa cum ne-o impune astăzi, către mijlocul secolului al XX-lea, treapta ei de dezvoltare şi de îmbogăţire”. În acei ani cu rezonanță fastă pentru el, Gala Galaction a fost premiat pentru lucrările sale teologice şi literare, primind o meritată recunoaştere a muncii sale.
În ţară, după cum știm, au venit vremuri grele, o dictatură după alta, ia apoi războiul mondial, cel de-al doilea. Teologul şi scriitorul Gala Galaction a dat dovadă de multă omenie și, totodată, nu s-a lăsat atras în aventurile totalitare şi nici în politică, deşi el simpatiza cu ideile de sorginte socialistă, mai ales cu cele care nu intrau în contradicție cu credința. Se știe că s-a numărat printre românii care nu s-au sfiit să-i apere şi să-i ajute pe evreii persecutaţi de autorităţi. Sursele sale biografice afirmă că exemplar a rămas gestul său de veritabilă frondă prin care, atunci când a văzut un grup de evrei scoşi la muncă forţată să degajeze zăpada de pe străzi, le-a spus: „Curaj, dragii mei, nu sunteţi singuri!”. Și a luat apoi lopata din mâna unui bătrân şi a făcut el o vreme acest lucru, lăsându-i bietului om un răgaz de odihnă. Referitor la acest episod, avea să mărturisească mai târziu despre atitudinea sa: „Cel ce citeşte şi iubeşte Biblia nu poate avea sentimente de ură pentru Israel”. Ortodoxia, spunea Galaction de-a lungul existenţei sale, s-a caracterizat tocmai prin toleranţă, şi nu prin ură, iar pentru atitudinea aceasta curajoasă, o piaţă din Ierusalim îi poartă numele astăzi. După terminarea războiului, odată cu instaurarea comunismului, poziţia sa antifascistă cunoscută, dar şi neimplicarea în viaţa politică interbelică l-au scăpat de temniţe şi torturi ale noului regim, dar nu a avut o viaţă prea uşoară. Sursele ne mai spun că toate frământările epocii şi ale sale, precum şi distanţarea clară de comunismul care, odată instalat la putere, demola valorile culturale şi spirituale ale neamului, sunt prezente în impresionantul său jurnal al anilor 1947-1952.
În anul 1947, după ce renunţă la postul de profesor universitar, Gala Galaction a devenit membru al Academiei Române şi vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor din România, ca o recunoaştere a importanţei operei sale literare. În 1954, a fost ales membru al Adunării Eparhiale a Arhiepiscopiei Bucureştilor şi a devenit deputat în Marea Adunare Naţională. În această ultimă calitate, sursele sale biografice spun că a militat pentru apărarea bisericii și valorilor creștine. Detractorii săi spun, pe de altă parte, că a făcut pactul cu noul regim…reamintesc că, anterior, Gala Galaction a tradus Sfânta Scriptură timp de șase ani. Poate cel mai mare merit al lui Gala Galaction rămâne traducerea Sfintei Scripturi în limba română. Traducerea aceasta s-a dovedit a fi o muncă titanică care a durat între anii 1928-1934, pe vremea când era profesor la Facultatea de Teologie din Chişinău.Lui Galaction îi aparţin cărţile deuterocanonice, lov şi Noul Testament. Alături de prietenul său Tudor Arghezi, Galaction a avut o activitate publicistică intensă, editând revistele „Cronica” şi „Spicul”, în perioada 1915-1918 și a ţinut un jurnal timp de 57 de ani, lăsând în urmă un amplu jurnal, publicat postum în trei volume.
„Oameni care au fost”. Gala Galaction, scriitor, preot şi profesor de teologie
Acest Jurnal al său care consemnează evenimentele şi trăirile din viaţa preotului scriitor în perioada 1898-1955 este considerat a fi cea mai amplă scriere memorialistică din literatura română. Astfel, între 11 septembrie 1898 şi 11 septembrie 1955, Gala Galaction a umplut nouă caiete de manuscrise, iar scriitorul și preotul Gala Galaction şi-a încredinţat manuscrisele Jurnalului, spre păstrare şi publicare postumă, celor patru fiice ale sale. Prima ediţie a Jurnalului lui Gala Galaction a apărut în trei volume, în perioada 1973-1980. Din cauza cenzurii comuniste, pasaje şi capitole întregi nu au văzut lumina tiparului. Abia în anul 1997 apărea a doua ediţie a „Jurnalului” lui Gala Galaction, de data aceasta manuscrisele fiind publicate integral.
„Oameni care au fost”. Gala Galaction, scriitor, preot şi profesor de teologie
Şi pentru că în întreaga sa viaţă a fost un om credincios şi a umblat prin lume, o piaţetă din Ierusalim îi poartă numele, ca semn de apreciere a contribuţiei aduse de el la promovarea înţelegerii dintre evrei şi creştini. Mai mult, Gala Galaction a rămas în istoria sionismului din România ca un apărător al evreilor. El a colaborat, nu întâmplător şi nu sporadic, ci intens şi pasionat la presa evreiască din România: la „Lumea evree” a lui I. Brucăr, „Mântuirea” lui A.L. Zissu (în 1919-1922), la „Adam” a lui I. Ludo, (din 1929 până în 1932), a colaborat în 1945 la „Răspântia” lui I. Ludo. De asemenea, s-a manifestat activ în favoarea evreilor, în împrejurări istorice deosebit de grele. Sursele sale biografice ne mai spun că Gala Galaction a fost şi unul dintre cei mai de seamă conferenţiari prezenţi în emisiunile Radiodifuziunii Române. În anul 2005, Editura Casa Radio lansa audiobook-ul „Învăţătură veche la vremuri noi. Conferinţe radiofonice (1935-1958)”, o carte care oferea cititorilor şansa să parcurgă conferinţele radiofonice ale părintelui Galaction şi, mai mult, să asculte, pe CD-ul încorporat, trei înregistrări rare, realizate de autor la microfonul Radiodifuziunii, precum şi preţioase mărturii ale contemporanilor despre fascinanta sa personalitate, toate desprinse din Fonoteca de Aur. Întreaga operă radiofonică a lui Galaction din perioada 1935-1958, dezvăluia nu doar un remarcabil prozator, eseist şi memorialist, dar îndeosebi un purtător de însemn şi mesaj teologic. Antologia cuprindea, în exclusivitate, documentele păstrate în Arhivele scrise şi sonore ale Radioului public.
„Oameni care au fost”. Gala Galaction, scriitor, preot şi profesor de teologie
Pentru activitatea sa excepţională, a fost recompensat cu mai multe premii şi distincţii: Premiul Academiei Române – în 1915, Premiul Societății Scriitorilor Români – 1933, Medalia „Meritul Cultural” clasa a II-a – 1934, Premiul Național Literar – 1935, Premiul Național pentru proză – 1942, Medalia „Meritul Cultural” în grad de comandor – 1947 şi Ordinul Muncii, clasa I – 1954. Activitatea sa prodigioasă avea să fie oprită de o lungă şi chinuitoare boală survenită în anul 1955, atunci când a contractat o congestie cerebrală. În urma acesteia, și-a petrecut ultimii ani de viață în pat. Şase ani mai târziu de la debutul bolii, la 8 martie 1961, Gala Galaction a trecut la cele veşnice, fiind înmormântat,două zile mai târziu, la Mănăstirea Cernica.
„Oameni care au fost”. Gala Galaction, scriitor, preot şi profesor de teologie
Posteritatea îl aminteşte ca pe o personalitate luminoasă a culturii naţionale, un om care şi-a iubit neamul, limba şi Biserica din care a făcut parte. Din câte știu, la Mangalia și la Roșiorii de Vede, câte o școală îi poartă numele. Pentru astăzi, am terminat de povestit și ne întâlnim joia viitoare cu o altă personalitate deosebită aici, la „Oameni care au fost”. Gânduri bune tuturor!
Al dumneavoastră, Nicolae Uszkai
Surse, surse foto și lecturi suplimentare:
Săndulescu, Al. (2008), „Întoarcere în timp: memorialiști români”, Ediția a II-a, revăzută și adăugită, București: Editura Muzeul Național al Literaturii Române
Gheorghe Perian, „Despre Gala Galaction”, Cluj, 2005.
Camelia Caracaleanu, „Fantastic și folcloric în nuvelistica lui Gala Galaction”, București, 1996
http://www.autorii.com/scriitori/gala-galaction/index.php
http://ziarullumina.ro/gala-galaction-si-dilemele-senectutii-29894.html
https://www.crestinortodox.ro/parinti/parintele-gala-galaction-grigore-pisculescu-126023.html
https://doxologia.ro/parintele-gala-galaction
https://historia.ro/sectiune/general/povestea-prieteniei-arghezi-si-gala-galaction-cum-2278278.html
https://www.globalinfo.ro/z/biografie_gala_galaction.htm
https://mnlr.ro/gala-galaction-un-altfel-de-preot/
https://historia.ro/sectiune/general/povestea-prieteniei-arghezi-si-gala-galaction-cum-2278278.html
https://historic.ro/gala-galaction-fotografie-de-epoca-atelier.html
https://dosaresecrete.ro/invatamintele-scriitorului-gala-galaction-traducatorul-sfintei-scripturi/
https://www.viatasiopera.ro/galaction-gala/biografie.html
