Jurnal FM 
„Oameni care au fost”. Dina Cocea, Actriță… de Nicolae Uszkai, Brașov
#Postat de Carmen Vintu on mai 25, 2023
Motto: „Veţi fi tineri atâta vreme cât veţi rămâne receptivi. Receptivi la tot ce este frumos, bun, măreţ. Receptivi la toate mesajele pe care ni le trimit materia, iubirea infinitul.”- Dina Cocea
Stimați amici, ca de obicei, aici, la „Oameni care au fost”, vă invit să ne mai amintim câte ceva despre personalități care au marcat istoria nației noastre. Dacă săptămâna trecută v-am supus atenției câteva crâmpeie din viața celui care a fost reoutatul inginer energetician Dimitrie Leonida, astăzi vă aduc în atenție „câteva gânduri în câteva rânduri” despre Dina Cocea, o personalitate deosebită a scenei românești și a ecranului românesc, aflată pe același „postament” al excelenței cu oricare actor ori actriță ai „lumii large”.
Cine a fost Dina Cocea? Generațiile mai „trecute” își aduc aminte, cu siguranță, de uriașa sa personalitate artistică. Foarte pe scurt, Dina Cocea a fost actriţă de teatru şi film, scriitoare, cronicar dramatic şi pedagog, având o voce cu un timbru special, fiind percepută întotdeauna ca un personaj elegant și rafinat. Dina Cocea este „școlită” intens și în țară și peste hotare, cu studiile teatrale făcute la Paris, și și-a construit o carieră impresionantă de aproape șapte decenii în care a interpretat peste o sută de roluri în teatru, cinematografie, la televiziune și la radio, a avut o activitate pedagogică deosebită, fiind și decan al Facultății de Teatru. Totodată, a fost și președinte al asociației oamenilor de artă, a avut o prodigioasă activitate eseistică și publicistică, semnând nenumărate articole și cronici dramatice. Totodată, merită să ne amintim că de numele Dinei Cocea se leagă reprezentaţii remarcabile ale Teatrului Național din București, instituţie al cărei societar de onoare a fost.
Pe numele său complet Maria Constantina („Dina”) Cocea s-a născut la data de 27 noiembrie 1912, la Bucureşti, într-o familie de intelectuali, tatăl său fiind cunoscutul scriitor şi pamfletar N.D. Cocea, iar mama sa, Florica Mille, fiind fiica gazetarului şi scriitorului Constantin Mille. Mătuşa Dinei Cocea a fost celebra Alice Cocea, un nume de maximă rezonanță scenică în perioada interbelică, jucând pe marile scene ale teatrului parizian, iar surorile sale vitrege au fost actriţa Tanţi Cocea şi sculptoriţa Maria Cocea. La împlinirea vârstei de opt ani, părinţii săi au divorţat, iar Dina a copilărit mai mult în casa bunicului său din Bucureşti, tatăl mamei sale, o locuinţă mare şi frumoasă, situată undeva în vecinătatea Grădinii Icoanei. În anii care au urmat, tatăl său a avut patru copii cu patru soţii: pe Dina, pe Tanţi Cocea, pe Maria şi un băiat, pe nume Radu. Ulterior, la vârsta de paisprezece ani, a plecat alături de mama sa la Paris, unde a fost înscrisă la un pension de maici. A revenit ulterior în ţară, a urmat cursurile liceale în Bucureşti, apoi a făcut studii de actorie la Paris, unde a şi debutat, de altfel, în anul 1934.
La Paris, a văzut foarte mult teatru şi a luat chiar şi lecţii particulare de actorie. Având toate şansele să facă o carieră strălucită în teatru la Paris şi să calce pe urmele mătuşii sale, Dina Cocea a luat, totuși, decizia de a se întoarce în România.A revenit, acasă, unde avea să urmeze o carieră teatrală de excepție, cu peste o sută de roluri în teatru, majoritatea la Teatrul Naţional din Bucureşti, având și numeroase roluri în filme şi nenumărate înregistrări la teatrul radiofonic şi în televiziune. În 17 ianuarie 1935, debutase pe scenă în piesa de teatru „Adevăratul Iacob”, în rolul dansatoarei Yvette, alături de George Timică.
Dina Cocea a jucat, de-a lungul bogatei sale cariere, alături de nume de excepție ale teatrului românesc, așa cum au fost: Ion Iancovescu, Lucia Sturdza Bulandra, Tony Bulandra, V. Maximilian, George Vraca, Fory Etterle și mulți alții. De asemenea, Dina Cocea a avut colaborări deosebite cu mari regizori cum au fost Sică Alexandrescu, Victor Ion Popa ori Ion Sava. A fost și „deschizătoare de drumuri” artistice, iar în anul 1940, a înfiinţat, împreună cu Fory Etterle, P. Nove şi Eugenia Zaharia, „Teatrul Nostru”, teatru unde a activat și ca director în perioada anilor 1941-1949. La acest teatru a avut grijă să existe un repertoriu de cea mai înaltă calitate, la care au colaborat cei mai mari actori ai scenei româneşti din acea vreme. După anul 1949, a jucat îndeosebi la Teatrul Naţional din Bucureşti, teatru unde şi-a desăvârşit cariera artistică, dând naştere, timp de câteva decenii, unor roluri de excepţie ale dramaturgiei clasice, româneşti şi universale. Printre piesele în care a jucat se află „Undeva într-o ţară sau complotul condamnaţilor”, de Virta Nikolai (1949), „Invitaţie la castel”, de J. Anouilh (1958), „Anna Karenina”, de Tolstoi (1961), „Părinţii teribili”, de J. Cocteau (1968). Nu trebuie să-i uităm și remarcabilele roluri avute în alte piese cum sunt cel al reginei Elisabeta din „Maria Stuart” de F. Schiller – rolul la care a ţinut cel mai mult şi i-a adus cele mai mari satisfacţii – „Hoţii” de Schiller, „Tartuffe” de Moliere, „Doamna lui Ieremia” de Nicolae Iorga, „Din jale se întrupează Electra” de Eugene O’Neill, „Furtuna” de Ostrovski, pentru toate acestea fiind apladată pe scena Teatrului Naţional.
Dina Cocea a jucat roluri de excepție şi la alte teatre, printre acestea aflându-se cele din „Ferma”, de David Storey (Teatrul „L.S. Bulandra” din Bucureşti, 1975), „Dublu joc”, de R. Thomas (Teatrul de Stat din Turda, 1980), „Escapada”, de M. Velicikov (Teatrul „Odeon” Bucureşti, 1983), „Dulcile-amare bucurii” (Teatrul de Stat „Victor Ion Popa” din Bârlad, 1988), „Ana-Lia” (Teatrul Foarte Mic, A.T.F. Bucureşti, 1989). Dina Cocea a excelat și ca dramaturg, ea scriind şi textele pieselor „Dulcile-amare bucurii” şi „Ana-Lia”, precum şi piesa „Ioana pe rug”, jucată la Teatrul „George Bacovia” din Bacău în anul 1999. În cinematografie, Dina Cocea a debutat în anul 1934, în „perioada pariziană” a vieţii sale, într-un rol din filmul „La jeune fille d’une nuit”, iar acasă, în România, în anul 1939, în filmul „O noapte de pomină” (în regia lui Ion Şahighian). A jucat apoi în filmele „Cartierul veseliei” (regia Manole Marcus, 1964), „Neamul Şoimăreştilor” (regia Mircea Drăgan, 1964), „Ciprian Porumbescu” (regia Gheorghe Vitanidis, 1972), „Ştefan cel Mare – Vaslui 1475″ (regia Mircea Drăgan, 1974), „Muşchetarul român” (regia Gheorghe Vitanidis, 1975), „Aurel Vlaicu” (regia Mircea Drăgan, 1977), „Iancu Jianu haiducul” (regia Dinu Cocea, 1980) şi „Atac în bibliotecă” (regia Mircea Drăgan, 1992). În completarea panopliei vieții sale artistice, Dina Cocea a participat la alte numeroase înregistrări pentru teatrul naţional radiofonic şi teatrul de televiziune.
Dina Cocea a fost şi un cadru didactic deosebit, fiind profesor universitar la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, unde a pregătit multe generaţii de actori de excepție, printre studenţii săi aflându-se actori „care nu se mai nasc”, cum au fost Marin Moraru şi Gheorghe Dinică, dar şi personalităţi precum Sanda Manu, Valeriu Moisescu, Radu Penciulescu, Lucian Pintilie, Dumitru Dinulescu. În perioada 1952-1962, Dina Cocea a fost decan al Facultăţii de Teatru, apoi, începând cu anul 1956, a reprezentat România la congrese internaţionale sau la manifestări organizate de ONU şi UNESCO, iar între anii 1979-1989, a fost preşedinte al Asociaţiei Oamenilor de Artă din Instituţiile Teatrale şi Muzicale. Ea a avut şi o ferventă activitate eseistică şi publicistică, scriind numeroase articole de sinteză, critică şi cronică dramatică în presa de specialitate autohtonă şi străină.
Pentru activitatea sa excepţională, Dina Cocea a fost distinsă, de-a lungul carierei sale, cu numeroase premii şi titluri. În anul 1953, a fost distinsă cu Ordinul Muncii clasa a II-a, „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă”, în 1962 a primit titlul de Artist Emerit, iar în anul 1967 a primit Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”. Patru ani mai târziu, era decorată cu Ordinul Meritul Cultural clasa I, „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”. Dina Cocea povestea, într-un interviu, în anul 1968 că: „Personal, pe scenă îmi place să fac abstracţie de public, să mă izolez, să mă distrag oricărui zgomot care, fatal, deranjează. De aceea îmi place atunci când cortina nu se mai ridică între acte şi nici la sfârşit, aşa cum am văzut la unele spectacole în străinătate, când actorul nu mai revine la rampă în costumul personajului după ce, de fapt, l-a părăsit. Când nu face decât să trezească curiozitatea spectatorului. Privirile te judecă, te apreciază sau depreciază, te comentează şi îţi dau sentimentul că eşti în vitrină, ceea ce nu este plăcut. Uneori ne luăm însă revanşa. Curiozitatea manifestată de public îl face să se dezvăluie el însuşi, te ajută să-i cunoşti mai bine intenţiile bune sau rele. Pentru mine, un public ideal este acela care-ţi lasă impresia că joci în faţa unei săli goale, că auzi o imensă tăcere care respiră numai odată cu tine”.
Dina Cocea a fost distinsă, în anul 1998, cu Premiul UNITER pentru întreaga activitate. Ulterior, în anul 2001, i-a fost acordat titlul de societar de onoare al Teatrului Naţional „I.L. Caragiale” din Bucureşti, iar la data de 29 noiembrie 2002, Președintele României i-a conferit Ordinul Național „Steaua României” în grad de Cavaler, „pentru crearea și transmiterea cu talent și dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizația românească și universală”. La data de 26 noiembrie 2002, Dina Cocea, a fost onorată, alături de marele actor Colea Răutu, împreună cu care şi-a sărbătorit împlinirea vârstei de 90 de ani în cadrul unei festivităţi emoţionante care a avut loc la Casa Capşa şi care a marcat, totodată, aniversarea a 150 de ani de la înfiinţarea Teatrului Naţional din Bucureşti. La 30 ianuarie 2003, i-a fost decernat titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” (UNATC), iar în anul 2006, seviciile poștale ale României, Romfilatelia, au pus în circulație o marcă poștală, cu valoarea nominală de 1,50 lei, purtând portetul actriței Dina Cocea, în seria „Mari actori români contemporani”.
Fiind o femeie realmente frumoasă, Dina Cocea a fost curtată de bărbaţi importanţi ai vremii. Despre actriţă s-a spus că ar fi fost, la un moment dat, iubita baronului Manfred von Killinger, pe vremea când acesta a fost ambasadorul Germaniei în România între anii 1941 și 1944. Baronul von Killinger s-a sinucis în 1944, atunci când Germania a pierdut controlul asupra României. Se spune, de asemenea, că, ulterior, Dina Cocea ar fi avut o legătură discretă cu liderul de atunci al țării, Gheorghe Gheorghiu Dej. Simpatizată de Gheorghe Gheorghiu-Dej, i s-au deschis multe uşi noi. Era o femeie cultă, foarte frumoasă, vorbea limbi străine, fiind invitată să participe la congrese internaţionale. I se acordă încredere şi, în 1956, reprezintă România, ca delegat oficial la ONU şi UNESCO, punându-i-se la dispoziţie tot ceea ce avea nevoie pentru a reprezenta România. Biografia sa mai menționează faptul că Dina Cocea a fost căsătorită de trei ori, primul mariaj eşuat fiind cel din tinereţe, pe vremea când studia la Paris, însă marea iubire a actriţei a fost ultimul ei soţ, dirijorul Mihai Brediceanu.
Dina Cocea a murit la data de 28 octombrie 2008, cu doar o lună înainte de împlinirea vârstei de 96 de ani, în urma unui stop cardiac. A fost înmormântată cu onoruri militare la Cimitirul Bellu din Bucureşti. Locul său de veci se află la „figura 100”, lângă sora sa, actriţa Tanţi Cocea, bunicul său, scriitorul Constantin Mille, şi mama sa, Florica Mille. Teatrologul şi profesorul universitar Ion Toboşaru spunea despre ea: „Dina Cocea rămâne logodnica teatrului românesc…A reprezentat esenţa creaţiei artei actorului. Am apreciat şi apreciez coloana vertebrală morală a Dinei Cocea, fiinţa sublimă, femeie cu F mare” .
Pentru astăzi, vă mulțumesc c-ați avut răbdarea de a citi rândurile de față și că ați putut afla sau v-ați reamintit despre acest mare om! Stimate amice și stimați amici, ne întâlnim miercurea viitoare cu o altă personalitate deosebită aici, la „Oameni care au fost”. Gânduri bune tuturor!
Al dumneavoastră, Nicolae Uszkai
Surse, surse foto și lecturi suplimentare:
Marcu, George (coord.),Dicţionarul personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2009
https://m.cinemagia.ro/actori/dina-cocea-2679/biografie/
http://adevarul.ro/cultura/arte/va-mai-amintiti-de-dina-cocea-1_50acc3b27c42d5a663899914/index.html
http://www.formula-as.ro/2008/833/antologie-as-68/o-regina-in-iarna-dina-cocea-10100
https://dosaresecrete.ro/dina-cocea-publicul-nu-uita-si-nu-iarta/?utm_content=cmp-true
https://jurnalul.ro/cultura/arte-vizuale/a-apus-o-stea-dina-cocea-intre-glorie-si-nemurire-137461.html
https://newsweek.ro/timp-liber/actrita-care-le-a-luat-mintile-dusmanilor-nemti-si-comunisti-iubita-la-paris-revine-in-capitala
https://historia.ro/sectiune/portret/dina-cocea-actrita-a-carei-frumusete-l-a-cucerit-1112050.html
https://retetesivedete.ro/dina-cocea-actrita-curtata-de-barbati-importanti-ai-vremii.html
https://www.youtube.com/watch?v=To2PjefUqbs
