„Oameni care au fost”. Christian Tell, general și om politic român    
  de Nicolae Uszkai, Brașov

Motto: „Patriotismul nu este numai iubirea pământului în care te-ai născut ci, mai ales, iubirea trecutului, fără de care nu există iubire de ţară.” – Mihai Eminescu

Stimați cititori, așa cum știți deja, în fiecare miercuri, aici, la „Jurnal de Brașov”, sub titlul „Oameni care au fost”, vă invit să mai aflăm câte ceva despre personalități care au marcat istoria nației noastre, fie ei din Brașov și împrejurimi, fie de pe tot cuprinsul țării și din toate timpurile. Astăzi, mi-am propus să vi-l aduc în atenție pe Christian Tell, general și om politic român.

Christian Tell  a fost un general, om politic, participant la Revoluţia de la 1848 din Ţara Românească, membru al Guvernului provizoriu şi al Locotenenţei domneşti. A luat parte la mişcarea unionistă, fiind deputat în Adunarea ad-hoc din Ţara Românească; în timpul regelui Carol I a fost primar al Capitalei (în perioada1870-1871) şi ministru în mai multe rânduri (între anii 1871 şi 1876, cu întreruperi, decedat la 12 februarie1884). Împreună cu Ion Ghica şi Nicolae Bălcescu a pus bazele societăţii secrete Francmasonice „Frăţia”, cea care a fost, în fapt, „motorul” revoluţiei de la 1848 din Țara Românească. Christian Tell s-a născut la Brașov pe data de 12 ianuarie 1808. Rezonanța neobișnuită la români a numelui de Tell și transcrierea cu doi de „l” nu trebuie să ne mire, dacă avem în vedere că, în județul de origine al familiei sale, Gorj, erau trei sate cu numele de Telești. Originea socială modestă a lui Christian Tell va influența viața și activitatea sa revoluționară. Nu se cunosc prea multe amănunte despre copilăria lui. Se știe, în schimb, că, la vârsta de 12-13 ani, și-a făcut „prima educațiune în casa nemuritorului Lazăr”. Și-a făcut studiile la Colegiul „Sfântul Sava” din București, unde i-a avut ca profesori pe Gheorghe Lazăr și pe Ion Heliade Rădulescu. A fost influențat, evident, de către Ion Heliade Rădulescu, împărtășind abordarea moderată și bine fundamentată a acestuia, referitoare la afirmarea națională a românilor. Când a împlinit vârsta de 18 ani, după o datină a țării, ce se păstra mai ales în regiunea subcarpatică a Olteniei, a intrat în rândul pandurilor. În calitate de comandant al unui detașament de panduri, se distinge în timpul războiului ruso-turc din anii 1828-1829, ani în care a  câștigat o vastă experiență militară.

În anul 1830, a intrat în nou-formata armată a Țării Românești, avansând constant în grad. Christian Tell s-a inițiat destul de repede în tainele artei militare, devenind un tactician apreciat. De la gradul de sublocotenent în Regimentul 3 de Linie, a fost înaintat, în anul 1836, la gradul de căpitan, iar în anul 1837, în cel de „polcovoicomandir”. Menționez că gradele militare și mulți alți termeni militari de atunci erau puternic influențate de ruși, care „stăpâneau” principatele române prin regulamentele organice și prin prezența constantă a trupelor lor prin zonă. În certificatul dat de baronul Ruckman la data de 29 ianuarie 1836, în București, se atesta faptul că acst căpitan de panduri Christian Tell a primit medalia de argint cu inscripția „Pentru Bravură” purtată pe panglica „Sfânta Ana”. În 1834, Christian Tell s-a căsătorit cu Târșița Ștefănescu, fiica unui mic boier oltean. Prin această căsătorie cu fiica unor mici boieri, starea sa materială se consolidează. Christian și Târșița Tell au avut, potrivit datelor însemnate de Tell pe certificatul de căsătorie, treisprezece copii, șapte fete și  șase băieți. Prolifică familie!

Animat de aceleași idei patriotice care l-au îndrumat toată viața, în perioada 1837-1838, face parte dintr-o societate culturală, înființată de Ion Heliade Rădulescu, Costache Aristia și Ion Câmpineanu. Intrarea lui Christian Tell în această societate era determinată de convingerile sale politice, deoarece această societate, purtând oficial numele de „Societatea Filarmonică”, avea scopuri culturale numai de formă, aceasta urmărind, de fapt, scopuri politice, printre care cultivarea și consolidarea ideii naționale la românii de pretutindeni era obiectivul cel mai important. Aici își va consolida, practic,legăturile cu alte personalități de seamă ale vremii: Nicolae Bălcescu, Gheorghe Magheru, Ion Ghica, Ion Voinescu și alții. Dintre contemporanii săi, Christian Tell s-a apropiat,cu precădere de Nicolae Bălcescu și de Ion Ghica. În 1843, împreună cu Ion Ghica și Nicolae Bălcescu, a pus bazele societății secrete bucureștene Frăția –  societate care a fost motorul revoluției de la 1848. Într-un document interesant, intitulat „Ion Ghica către Vasile Alecsandri, XXVII, Epistola Nr. 1 – Nicu Balcescu, Londra, 25 octombrie 1886”, Ion Ghica destăinuia „lucrul” făcut la temelia Frăției”: „Într-o noapte prin culesul viilor, pe la 1843, pe când lumina lunei începea a se contopi în razele diminetei şi ajunsesem în dreptul caselor lui Simeon Marcovici, după un mic sfat între noi doi, în răspântii, în loc s-o luăm la deal, pe la Oteteleşeanu, să ieşim la mine acasă, ne-am hotărât să urmăm pe strada Brezoianu, să ieşim la Mihai-Vodă şi d-acolo s-o apucăm spre Filaret, să ne ducem să dejunăm cu câte o pereche de cârnaţi trandafiri şi un pahar de must. Ne apropiasem de biserica Sfinţii Apostoli, când întâlnim în cale pe căpitanul Tell, mergând spre cazarma lui de la Mihai-Vodă; şi ne luăm câteşitrei pe drum înainte, pe subt Mitropolie, la viile din deal. Cu cât ne suiam pe coastă, cu atât vorbirea noastră devenea mai aprinsă. Subiectul discuţiunei era acel de toate zilele şi de toate serile. Ne imputam unul altuia lipsa de patriotism şi de energie; ne făceam răspunzători de starea nenorocită şi umilită a ţarei, aşa că la întoarcerea noastră în vale, la fântână, jurasem să ne consacrăm patriei cu trupul şi cu sufletul, ne legasem fraţi de cruce şi că fiecare dintre noi trei să se supuie, cu pericolul vieţei şi al averei, la hotărârile celorlalţi doi; chiar în ziua aceea ne-am adunat de am alcătuit statutele şi regulamentele „Frăţiei”. Iniţiaţii erau formaţi în grupuri a câte zece, fiecare frate cunoscând numai pe şeful său imediat, diacon, preot sau arhiereu, acel care-l catichisese, îl iniţiase, de la care şi prin care primea ordine şi instrucţiuni şi căruia datora ascultare şi supunere cu pericolul vieţei şi al averei, păstrând secretul cel mai absolut. Deviza era: Dreptate, Frăţie. Statutele, scrise în cifre cu cheie, erau păstrate la mine în bibliotecă, în scoarţele Algebrei lui Bourdon. La mai 1848, când m-am decis să mă duc la Constantinopol, am dat acel volum în păstrarea Bălcescului, dar el peste două zile mi l-a adus înapoi, zicând că se temea de vreo percheziţiune sau d-o arestare şi că-l credea mai în siguranţă la mine. La plecarea mea din Bucureşti am pus acea carte împreună cu alte cărţi şi cu notele şi caietele mele din şcoală într-o ladă pe care am lăsat-o în beciu de sub scară, în casa generalului Mavru de la Jicniţă, unde locuiam, astăzi legaţiunea Italiei, casă care a ars în 1856, când devenise spital militar în timpul ocupaţiunei austriece. Acolo, împreună cu casa, s-au mistuit în cenuşă cărţile, hârtiile, tablourile, mobilele şi cu toate obiectele ce posedăm. ”

La izbucnirea revoluției de la 1848, Christian Tell a mobilizat trupele pe care le comanda în sprijinul revoluționarilor din Țara Românească, ajungând să fie cunoscut sub numele de „sabia revoluției”. A fost prezent la adunarea de la 9 iunie 1848, cea care a emis „Proclamația de la Islaz”, fiind numit printre cei cinci membri ai Guvernului Provizoriu înființat în acel moment. Christian Tell a făcut de asemenea parte și din noul guvern provizoriu stabilit la București, iar după 19 iulie 1848, a fost membru al locotenenței domnești, împreună cu Ion Heliade Rădulescu și Nicolae Golescu. A militat pentru înființarea și dotarea Gărzii Naționale, fiind înaintat la gradul de general. În vederile lui Christian Tel, armata şi nou-creata gardă naţională reprezentau un element de „statornicire”. De asemenea, luând în calcul covârşitoarele forţe imperiale intervenţioniste în ţară, atât turcești cât și țariste, el n-a îmbrăţişat ideea rezistenţei armate cu orice preţ. Nu ar fi avut nicio șansă, cât de cât normală în fața acestora! După cum nu consiliase nici pentru măsuri revoluţionare interne repezi; a fost, mai degrabă, adeptul tacticii legaliste într-un proces evoluţionist, fără seisme sociale destabilizatoare. După înfrângerea revoluției de la 1848, pentru Christian Tell a urmat o perioadă grea a exilului în Franța și apoi în insula Chios și la Smirna, o bună bucată de timp fiind despărțit de familie și confruntat, ca de altfel majoritatea românilor aflați în pribegie, cu dificultăți financiare deosebite. Împreună cu ceilalți doi membri ai locotenenței domnești, Ion Heliade Rădulescu și Nicolae Golescu, a încercat să reorganizeze emigrația românească (aripa moderată), intrând uneori în conflict cu aripa radicală (Brătienii, C. A. Rosetti, Ion Ghica).Christian Tell s-a întors acasă din exil în anul 1857.

A fost participant activ (deputat, coordonator al Comisiei Centrale de la Focșani în mișcarea unionistă, care a dus la dubla alegere ca domnitor în 1859 a lui Alexandru Ioan Cuza și la înființarea a statului unitar român. De asemenea, a susținut, în 1857, alegerea deputaților masoni pentru Divanul ad-hoc. Christian Tell a sprijinit domnitorul în efortul său de a consolida autoritatea publică și de a iniția reforme. Între decembrie 1862 și 1866, Christian Tell a devenit ministru al Educației și Culturii în guvernul Nicolae Kretzulescu, și încă o dată, între 1871 și 1874, în guvernul condus de Lascăr Catargiu. Mai târziu, în 1876, liberalii au format un cabinet nou, în timp ce membri ai guvernului conservator, inclusiv Christian Tell, au fost trimiși în judecată pentru acțiunile lor din timpul în care au fost la putere. Politicianul Christian Tell a fost achitat și, de asemenea, exonerat de toate acuzațiile aduse din cauza trecutului său revoluționar. Domnitorul însuși a intervenit pentru el. Christian Tell a fost implicat în viața politică de după 1866, bucurându-se de o mare popularitate și de aprecierea sinceră a lui Carol I. În domeniul realizărilor concrete, contribuția sa politică a fost, poate, modestă, însă semnificativă la nivelul relațiilor umane și al promovării principiilor etice în viața politică. A fost, în acest context un bun ministru în calitate de Ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice între decembrie 1862 – mai 1863 și martie 1871 – ianuarie 1874, Ministru de Război între 11-14 martie 1871 și Ministru al Finanțelor între 4-24 aprilie 1876. Din activitatea sa de ministru al Cultelor şi Instrucţiunii Publice ne-a rămas îndeosebi legea pentru alegerea mitropoliţilor şi episcopilor şi pentru constituirea Sfântului Sinod – elaborată după modelul rusesc. Christian Tell a fost încă un general făcut într-un timp revoluţionar şi rămas fără armată. De fapt, nici n-a mai perseverat în cariera militară. Trecând cu nonşalanţă de la liberalii moderaţi la conservatori, s-a mulţumit să poarte titlul onorific de general, aură care i-a hrănit orgoliul şi cu care a trecut fălos prin Guvernele României. Christian Tell a murit la 12 februarie 1884, în Bucureşti.

În amintirea lui, numele său a fost acordat străzii Luminii, pe care se afla locuința generalului. Pe planul Bucureștilor de la 1911, se poate vedea localizarea acestei case. Din păcate, locuința cu pricina a fost dărâmată în vremea comunismului, iar pe locul ei s-a înălțat un bloc. Vă mulțumesc c-ați avut răbdarea de a citi rândurile de față! Stimate amice și stimați amici, ne întâlnim miercurea viitoare cu o altă personalitate deosebită aici, la „Oameni care au fost”. Gânduri bune tuturor!

Al dumneavoastră,

Nicolae Uszkai

Surse, surse foto și lecturi suplimentare:

Dinu C. Giurescu, „Dicționar biografic de istorie a României”, București: Editura Meronia, 2008

Alexandru Doru Șerban, „Personalități care au fost în Gorj”, Tg Jiu, 2011

https://www.bibliotell.ro/vechiul/christian-tell-biografie.html

https://www.ohio.edu/chastain/rz/tell.htm

https://www.mlnar.ro/masoni-celebri/christian-tell

http://galeriaportretelor.ro/item/christian-tell/

http://newsbv.ro/2016/01/13/christian-tell-a-fost-unul-dintre-fondatorii-masoneriei-din-romania-si-a-luptat-pentru-infiintarea-statului-unitar-roman/

https://www.paginaolteniei.ro/articol/christian-tell-gorjeanul-care-a-scris-istorie!-bib_2614.html

https://jurnalul.antena3.ro/special-jurnalul/ctitori-ai-rom-acirc-niei-150-de-ani-de-la-unirea-principatelor-romane-142668.html

https://adevarul.ro/locale/brasov/mason-masonerie-1_527b3d01c7b855ff56c81c4a/index.html

https://www.ziaruldevrancea.ro/special/educatie/astazi-despre-sabia-revolutiei-de-la-1848-generalul-christian-tell-profund-implicat-in-viata-politica-de-dupa-1866-bucurandu-se-de-o-mare-popularitate-si-de-aprecierea-sincera-a-lui-carol-i