Nicolae Haralambie Carandino, ziarist, cronicar plastic și dramatic, traducător și memorialist român

Nicolae Haralambie Carandino (n. 19 iulie 1905, Brăila – d. 16 februarie 1996) a fost un ziarist, cronicar plastic și dramatic, traducător și memorialist român. După 23 august 1944, la inițiativa lui Iuliu Maniu, a relansat ziarul Dreptatea, interzis în timpul regimului Antonescu. Sub coordonarea sa, Dreptatea a devenit principala voce a opoziției democratice anticomuniste, fiind însă suprimat de două ori de autoritățile aflate sub influența sovietică.

Sursa foto: AI

Carandino fusese anterior internat în lagărul de la Târgu-Jiu (1942), iar în 1947 a fost arestat în urma „înscenării de la Tămădău”, alături de alți fruntași ai Partidului Național-Țărănesc. A fost condamnat la șase ani de temniță grea, doi ani de degradare civică, confiscarea averii și plata unor cheltuieli de judecată. În închisoarea de la Sighet, l-a îngrijit pe Iuliu Maniu în ultimele sale luni de viață, devenind martor al morții sale și primind de la acesta atât „testamentul politic”, cât și „testamentul religios”, publicate ulterior în volumul Nopți albe și zile negre.

În total, Nicolae Carandino a petrecut nouă ani în închisorile de la Galați, Sighet și București, după care a fost deportat în Bărăgan, la Bumbăcari și Rubla, unde a avut domiciliu forțat până în 1962. După aproape două decenii de tăcere, a revenit în viața culturală prin cronici teatrale, plastice și traduceri.

Memoriile sale despre perioada post-1944 au circulat în samizdat în mediile literare românești și au fost publicate pentru prima dată în exil, la editura Dreptatea din New York, sub titlul Zile de istorie (1986). Autorul intenționase însă titlul Nopți albe și zile negre, sub care a fost republicată lucrarea în 2017, într-o ediție îngrijită de Paul Lăzărescu.

Studii și activitate profesională

• Studii:
  • Liceul „N. Bălcescu” din Brăila (1923)
  • Licența în drept la București (1926)
  • Studii doctorale timp de trei ani la Paris
• Debut literar:
  • Revista 1930, în Franța
• Colaborări și funcții:
  • Prim-redactor la Facla (1930–1938), colaborator sau redactor la Credința, Lumea românească, Reporter, Azi, Floarea de foc, Dimineața, Curentul, Rampa (1942–1945), Bis (1941–1942)
  • Vicepreședinte al Uniunii Ziariștilor Profesioniști (1938–1944)
  • Director al Teatrului Național și director general al teatrelor și operelor (1945)
  • Redactor-șef și director la Dreptatea (1945–1947).

Pseudonime literare

Ajax, Ali-Baba, Antipater, Argoman, Aster, Asterisc, N. Car., Cara-Onid, N. CRD., N. Grecu, Kalvincar, Nekar, Richard Inimă-de-Leu, Traian Nicodim, – trei – (colaborări colective)

Volume publicate (selectiv)

• Viața de glorie și pasiune a marii cântărețe Darclée (1939)
• De la Electra la Dama cu Camelii (1971)
• Autori, piese și spectacole (1973)
• Actori de ieri și de azi (1973)
• Radiografii teatrale (1976)
• Teatrul așa cum l-am văzut (1935–1946) (1986)
• Nopți albe și zile negre (1992; reeditat 2017)
• Rezistența – prima condiție a victoriei (2000).

Traduceri

• M. Raval – Istoria Parisului (1942)
• Sofocle – Electra (1974)
• Ioanna Tsatsos – Jurnal de ocupație (1980)
• E. Averoff-Tossitza – Când zeii ne binecuvântau (1981).

Surse:

• Czech National Authority Database
• Aurel Sasu – Dicționarul biografic al literaturii române (2006)
• Al. Săndulescu – Întoarcere în timp. Memorialiști români (2008).