Emil C. Crăciun, medic, profesor universitar și cercetător român

Emil C. Crăciun (n. 22 mai 1896, Iași – d. 3 aprilie 1976, București) a fost un medic, profesor universitar și cercetător român de renume, specializat în analiza cancerului. A fost autorul a numeroase cărți, manuale universitare și articole medicale. În 1963, a fost ales membru corespondent al Academiei Române.

Distincții

• Titlul de Medic Emerit al Republicii Populare Romîne (18 august 1964), acordat pentru „merite excepționale și realizări deosebite în domeniul ocrotirii sănătății oamenilor muncii.”

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Emil_C._Crăciun#/media/Fișier:Emil1Craciun.jpg

Între 1931 și 1932, Emil C. Crăciun a fondat, la Cluj, primul institut oncologic din România, al cărui prim director a fost. Totodată, a organizat laboratoarele de anatomie patologică de la spitalele asigurărilor sociale și a înființat la București o secție dedicată studiului și combaterii științifice și sociale a cancerului.

A fost profesor titular de anatomie patologică la Institutul de Medicină și Farmacie din București (1936–1966) și director al Institutului „Dr. V. Babeș”, pe care l-a reorganizat pe baze moderne, transformându-l într-un institut de patologie de vârf. În 1937 a înființat Societatea Anatomică, iar în 1938 a lansat publicația Analele Institutului «V. Babeș», care a continuat să fie o importantă sursă științifică până în 1969.

De asemenea, a activat ca director ad-interim al Institutului de Medicină Judiciară și președinte al Comisiei medico-judiciare superioare. A publicat lucrări esențiale pentru învățământul superior, inclusiv cursuri precum Introducere în morfologia patologică și Manual de anatomie patologică.

În domeniul cercetării, Emil C. Crăciun s-a concentrat asupra studiului cancerului, realizând modele experimentale prin tehnici avansate, inclusiv histopatologie, microscopia în contrast pe fază și lumină fluorescentă, histochimie, histoenzimologie și histofotometrie. Studiile sale despre tumorile sistemului reticoendotelial au dus la identificarea unor noi tipuri de sarcoame ale țesutului limfoid, recunoscute la nivel mondial.

Este, de asemenea, cunoscut pentru formularea unor concepte importante precum cancerul acut, cancerul acutizat și cancerul latent. Crăciun a semnalat pentru prima dată în România prezența unor boli ca tularemia, reticulosarcomul și lipogranulomul subcutanat. El a realizat și prima biopsie prin puncție renală, o premieră în literatura medicală.

Printre lucrările științifice semnificative ale lui Emil C. Crăciun se numără:

• Glycocénie et régénération des muscles volontaires (1929)
• La culture des tissus en biologie expérimentale (1931)
• Bio-poncture rénale – biopsie par aspiration (1948, în colaborare)
• Probleme de morfopatologie (1953)
• Probleme de oncologie (1953)
• Introducere în morfologia patologică (1958)
• Morfopatologia aparatului cardiovascular (1959)
• Informatica în munca de spital (1971)
• Patobiomorfologia în cercetarea chimică modernă (1972)

Contribuțiile sale au avut un impact semnificativ în medicina românească și internațională, iar cercetările sale au deschis noi orizonturi în tratamentele oncologice și în înțelegerea cancerului.

Sursa: https://www.facebook.com/Acad.Ro.Fil.Cj