Ion Călugăru, prozator, romancier, dramaturg și gazetar român

Ion Călugăru, născut Ștrul Leiba Croitoru pe 14 februarie 1902 în Dorohoi și decedat pe 22 mai 1956 în București, a fost un prozator, romancier, dramaturg și gazetar român de origine evreiască. Călugăru a fost un avangardist remarcabil, parte a mișcării artistice ce include expresionismul și suprarealismul românesc.

A urmat școala primară la Dorohoi și liceul Matei Basarab din București, însă nu a finalizat studiile liceale, în ciuda sprijinului primit de la profesorul de latină Eugen Lovinescu. A fost coleg de liceu cu Sașa Pană. A colaborat cu diverse reviste avangardiste precum Contimporanul, Unu, Integral și a scris și în revista Cuvântul a lui Nae Ionescu, unde l-a cunoscut pe Mihail Sebastian.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_C%C4%83lug%C4%83ru#/media/Fi%C8%99ier:Ion_C%C4%83lug%C4%83ru,_prozator.JPG

A debutat cu o culegere de povestiri umoristice, Caii lui Cibicioc (1923), și a continuat să publice lucrări care reflectau spiritul avangardei, cum ar fi Paradisul statistic și Abecedar de povestiri populare. După 1930, lucrările sale s-au concentrat pe descrierea mișcărilor sociale, a mizeriei maselor și a vieții din capitala românească, incluzând teme de luptă a clasei muncitoare și critici ale societății. În ultimii săi ani, a scris piese de teatru, cum ar fi Clovnul care gândește și Ion și Salomeea.

Printre distincțiile sale, Călugăru a fost decorat cu medalia „A cincea aniversare a Republicii Populare Române” (1952) și cu Ordinul Muncii clasa a II-a (1954), pentru meritele sale în domeniul literaturii.

Opera sa literară include:

• Caii lui Cibicioc. Schițe fără umor (1923)
• Haiducul Codău, moartea poterelor, bucuria văduvelor (1924)
• Paradisul static (1926)
• Abecedar de povestiri populare (1930)
• Omul de după ușă (1931)
• Charlot (1933)
• Don Juan cocoșatul (1934)
• Erdora (1934)
• De la cinci până la cinci (1935)
• Copilăria unui netrebnic (1936)
• Trustul (1937)
• Ion și Salomeea: Scenariu dramatic (1947)
• Lumina primăverii (1948)
• Clovnul care gândește (1949)
• Măseaua stricată (1949)
• Oțel și pâine (1952)
• Casa șoarecilor. Schițe fără umor și nuvele (1957, postum)

În 1998, au fost publicate Iubite Fondane… Scrisori inedite, o colecție de corespondență între Ion Călugăru și personalități ale epocii, incluzând Filip Brunea-Fox, Sașa Pană și alții, adresată lui Benjamin Fundoianu (Fondane).

De asemenea, au apărut lucrări dedicate studiului vieții și operei sale, printre care Ion Călugăru: între literatură și publicistică de Flavius Paraschiv (2020).

Sursa: https://www.poezie.ro/index.php/author/0036223/Ion_C%C4%83lug%C4%83ru#bio