Nicolae Ghica-Budești, arhitect român

Nicolae Ghica-Budești (n. 22 decembrie 1869, Iași – d. 16 decembrie 1943, București) a fost un arhitect român de prestigiu, recunoscut pentru contribuțiile sale semnificative la renașterea arhitecturii tradiționale românești și la promovarea stilului neoromânesc. A fost un susținător al specificului național în arhitectură și un expert în restaurarea și protejarea monumentelor istorice. De asemenea, a fost profesor la Școala Superioară de Arhitectură din București și membru activ al Comisiei Monumentelor Istorice.

După ce a urmat studii de inginerie și arhitectură la Școala de Poduri și Șosele din București (1889-1893) și la prestigioasa Ecole des Beaux-Arts din Paris (1893-1901), Ghica-Budești a ales să își desfășoare activitatea în cadrul statului pentru a promova vechea arhitectură românească și stilul național. În 1906, a devenit arhitect al Comisiei Monumentelor Istorice, iar în 1910 a fost numit profesor și șef de atelier la Școala Superioară de Arhitectură din București, unde a activat timp de 30 de ani.

Muzeul Național al Țăranului Român

Andrei Stroe – Operă proprie

Muzeul Țăranului Român din București, România

• CC BY-SA 3.0
• Fișier: RO B muzeul țăranului român 1.JPG
• Creat: 24 august 2009
• Încărcat: 26 august 2009
• Locație: 44° 27′ 18.21″ N, 26° 5′ 2.79″ E

Sursa foto: https://en.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Ghica-Bude%C8%99ti#/media/File:RO_B_Romanian_peasant_museum_1.JPG

Pe parcursul unei cariere de peste trei decenii, Ghica-Budești a fost o figură centrală în activitatea de conservare și restaurare a monumentelor istorice din România, coordonând echipe de specialiști și asigurându-se că intervențiile asupra acestora erau realizate pe baze științifice. A fost autorul unor lucrări valoroase de cercetare a arhitecturii românești, inclusiv a operei „Evoluția arhitecturii în Muntenia și Oltenia”, în care a sintetizat cunoștințele acumulate despre monumentele istorice din Moldova și Țara Românească.

Ghica-Budești a fost, de asemenea, un activist în domeniul profesional, fiind membru fondator al revistei Arhitectura (1906) și președinte al Societății Arhitecților Diplomați din România între 1932 și 1935. În 1937, a fost ales membru de onoare al Academiei Române, iar pe parcursul carierei sale a fost recunoscut pentru contribuțiile sale valoroase la dezvoltarea arhitecturii românești și protejarea patrimoniului național.

Sursa: https://ghika-budesti.ro/