Jurnal FM 
Nichita Stănescu, poet român
#Postat de Carmen Vintu on martie 31, 2026
Nichita Stănescu (31 martie 1933, Ploiești – 13 decembrie 1983, București) a fost un simbol al culturii românești și unul dintre cei mai mari poeți ai țării. Deși a avut o viață simplă și nu a fost interesat de bunurile materiale, Nichita a iubit cu pasiune oamenii. Din păcate, viața i-a fost curmată mult prea devreme, la doar 50 de ani. Iată câteva aspecte mai puțin cunoscute despre viața sa personală.
91 de ani de la nașterea lui Nichita Stănescu
Versuri Nichita Stănescu
N-au murit în zadar
N-au murit în zadar
N-au murit la Plevna în zadar
străbunii din legende și din povești,
o dovedesc prea clar
cuvintele: Sunt, Ești.
N-au murit în zadar
părinții părinților noștri la Mărășești,
o dovedește prea clar
vorba care-o zic azi: Sunt, Ești.
În Tatra n-au murit în zadar
părinții noștri cei tineri, cerești.
Iată-ne, rostim cu mândrie și clar:
Sunt, Ești.
Considerat de critici literari și de publicul larg drept unul dintre cei mai importanți scriitori de limbă română, Nichita Stănescu considera limba română „dumnezeiesc de frumoasă.” Poezia sa face parte din neo-modernismul românesc al anilor 1960–1970 și a fost apreciat de critici ca Alexandru Condeescu și Eugen Simion pentru inovațiile sale lingvistice și poetice. A primit și numeroase premii literare, inclusiv Premiul Herder.
Premii literare:
- 1964: Premiul Uniunii Scriitorilor pentru O viziune a sentimentelor
- 1969: Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Necuvintele
- 1975: Premiul Internațional „Gottfried von Herder”
- 1978: Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române pentru Epica Magna
- 1982: Premiul „Cununa de Aur” al Festivalului Internațional Serile de Poezie de la Struga
Operele lui Nichita Stănescu (volum cronologic):
- Sensul iubirii (1960)
- O viziune a sentimentelor (1964)
- Dreptul la timp (1965)
- 11 elegii (1966)
- Necuvintele (1969)
- Epica Magna (1978)
- Noduri și semne (1982)
In memoriam
În onoarea marelui poet, mai multe instituții și locații din România poartă numele lui Nichita Stănescu, cum ar fi:
- Școala Gimnazială din Baia Mare
- Școala Gimnazială din comuna Mereni, Constanța
- Școala Gimnazială din Ceptura, Prahova
- Parcul din Piața Victoriei, Ploiești
- Muzeul Memorial Nichita Stănescu, deschis în 2002
S-a întâmplat în 31 martie 1933
Nichita Stănescu s-a născut la Ploiești într-o familie cu rădăcini nobile din Rusia și a urmat cursurile Universității din București, unde a început să își construiască cariera literară. Debutul său în poezie a fost marcat de publicarea în reviste literare, iar succesul nu a întârziat să apară.
Viața personală a poetului a fost marcată de două căsnicii și de o relație cu Doina Ciurea, care i-a fost sursă de inspirație pentru multe dintre poeziile sale. A scris despre dragoste, suferință și căutarea sensului existenței, iar stilul său unic a influențat profund literatura română.
Nichita Stănescu a trecut prin multe greutăți în viața sa, inclusiv probleme de sănătate legate de alcool, dar acest lucru nu i-a estompat creativitatea și nici influența asupra poeziei românești. A murit pe 13 decembrie 1983, iar moartea sa a lăsat un gol imens în cultura română. Ultimele sale cuvinte au fost: „Respir, doctore, respir.”
Pentru mai multe detalii despre viața și opera sa, puteți consulta resursele de mai jos:
