Neculai Macarovici, geolog și paleontolog român, membru corespondent al Academiei Române

Neculai Macarovici, (n. 12 aprilie 1900, Târgu Negrești, Vaslui – d. 26 iulie 1979, Iași), a fost un geolog și paleontolog român, membru corespondent al Academiei Române (1974).

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Neculai_Macarovici#/media/Fișier:Neculai_Macarovici.jpg

Neculai Macarovici s-a născut la Târgu Negrești, în județul Vaslui, pe 12 aprilie 1900, fiind fiul lui Gheorghe și Elena Macarovici. A urmat studiile primare în Huși, iar liceul la Liceul „Mihail Kogălniceanu” din Vaslui, pe care l-a absolvit în 1919.

După terminarea liceului, a continuat studiile la Facultatea de Științe din Iași, obținând în 1939 doctoratul în științe naturale, cu specializarea în geologie. În 1956, a fost distins cu titlul de doctor docent. A predat în diverse școli din Târgu Frumos, Vaslui și Iași, fiind un apreciat cadru didactic.

În 1927, a devenit asistent suplinitor la Laboratorul de Geologie al Universității din Iași, unde a avansat treptat, până la gradul de profesor în 1952. Între 1948-1969, a fost director al Muzeului Național de Istorie Naturală din Iași. În această perioadă, a contribuit semnificativ la îmbunătățirea pregătirii academice a studenților, elaborând lucrări fundamentale precum Cursul de paleontologie stratigrafică (1948) și primul curs românesc de Geologia Cuaternarului (1968).

A desfășurat cercetări geologice în diverse regiuni, precum Platforma Moldovenească, Dobrogea de Sud, sudul Basarabiei și sudul Ucrainei, între Prut și Nistru. În domeniul stratigrafiei, a adus contribuții importante la studiul litofacialei și biostratigrafiei Sarmatianului, Pleistocenului din sudul Moldovei și al Cuaternarului din România. Ca paleontolog, și-a extins cercetările asupra unei game largi de teme, de la foraminifere până la mamifere, având o influență semnificativă în paleontologia românească și internațională, cu studii referitoare la faunele de moluște și mamifere din stratele sarmatiene, pliocene și cuaternare.

Macarovici a fost, de asemenea, un pionier al studiilor de micropaleontologie și palinologie la Universitatea din Iași și a fost printre primii care au studiat foraminiferele actuale din Marea Neagră. În domeniul geologiei economice, a realizat cartografii ale masivelor de sare și a prospectat rezervele de cărbune din zona de molasă, dar și diverse roci utile din Platforma Moldovenească (calcare, turbă, argilă). În plus, a studiat problema alimentării cu apă a localităților din Moldova și a inventariat apele minerale din această regiune.

A fost, de asemenea, unul dintre primii cercetători care a intuit posibilitatea existenței hidrocarburilor în zona platformei continentale a Mării Negre. În studiile sale de mineralizații au fost incluse și cercetări asupra depozitelor auro-argintifere din Munții Apuseni.

A fost unul dintre membrii fondatori ai revistei americane „Malacologia” (1963) și un membru activ al Societății Internaționale „Unitas Malacologica Europaea” cu sediul la Basel, precum și al Societății de Geologie din București.

Lucrări de referință

• Nota preliminară asupra depozitelor pliocene din sudul Moldovei, 1929
• Asupra faunei de mamifere de la Giurcani, Fălciu, 1938
• Recherches géologiques et paléontologiques dans la Bessarabie méridionale en Roumanie, 1940
• Asupra unor mamifere fosile din Sarmatianul Podișului Moldovei, 1968
• Condițiile de mediu ale vietuitoarelor din trecutul geologic, 1977
• „Călăuza Ceahlăului”, Iași, 1932
• „Curs de Paleontologie stratigrafică”, Iași, Universitatea „Gh. Asachi”, 1948
• „Tabloul analizelor apelor minerale”, Iași, 1957
• „Geologia Cuaternarului”, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1968
• „Paleontologia stratigrafică a României”, București, Editura Tehnică, 1972
• „Condițiile de mediu ale vietuitoarelor din trecutul geologic”, București, Editura Tehnică, 1972.

Neculai Macarovici a decedat pe 26 iulie 1979 și a fost înmormântat în cimitirul „Eternitatea” din Iași.