Moses Gaster, filolog, istoric literar, publicist și folclorist român-evreu

Moses Gaster (17 septembrie 1856, București, Țara Românească – 5 martie 1939, Abingdon-on-Thames, Anglia, Regatul Unit) a fost un rabin, filolog, istoric literar, publicist și folclorist român-evreu, un erudit în domeniul limbii și culturii române și al studiilor iudaice, un luptător pentru emanciparea evreilor din România și un lider sionist. A fost ales vicepreședinte al câtorva Congrese ale Organizației Sioniste. La scurt timp după ce a fost ales membru în societatea „Ateneul Român” în 1885, a fost expulzat din România de guvernul liberal al lui Ion Brătianu și s-a stabilit în Regatul Unit, unde a devenit rabin-șef al evreilor sefarzi.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Moses_Gaster#/media/Fișier:Moses_Gaster_2.jpg

În 1929, a fost ales membru de onoare al Academiei Române.

Moses Gaster s-a născut în București într-o familie de evrei cu rădăcini așkenaze și sefarde. Tatăl său, Avraham Imanuel Gaster, a fost un important diplomat evreu, iar bunicul său, Azriel Gaster, a fost un om de afaceri de succes din Imperiul Habsburgic. Familia Gaster a fost afectată de politica de discriminare religioasă, iar în 1866, conform articolului 7 din Constituția României, familiei i s-a refuzat cetățenia română din cauza apartenenței religioase.

Moses a urmat școlile din București și a avut profesori particulari pentru limba ebraică și studiile biblice, învățând, printre altele, de la Joseph Halévy, un renumit orientalist evreu francez. În 1876, a început studiile la Seminarul Teologic Evreiesc de la Breslau, unde a fost influențat de ideologia științifică a iudaismului conservativ. În paralel, a învățat la universitățile din Breslau și Leipzig, obținând în 1877 titlul de doctor al Universității din Halle, cu o teză despre fonetica istorică a limbii române.

Întors în România, Gaster a început să studieze literatura populară română și a ținut prelegeri de mitologie comparată la Universitatea din București. A avut o colaborare strânsă cu Titu Maiorescu, Mihai Eminescu și alți membri ai cercului „Junimea”. De asemenea, a fost un susținător activ al acordării drepturilor cetățenești evreilor români și a fost unul dintre fondatorii organizației Hovevei Țion, care promova emigrarea evreilor în Palestina.

În 1882, a participat la organizarea unei așezări de evrei români în Palestina, la Samarin (astăzi Zikhron Ya’aqov).

După ce a fost ales membru al „Ateneului Român”, Gaster a fost expulzat din România, în 1885, din cauza protestelor sale față de legislația restrictivă împotriva evreilor. S-a stabilit în Londra, unde a devenit rabin-șef al comunității evreiești sefarde și a fost activ în mai multe organizații științifice și sioniste. A fost, de asemenea, președinte al Societății de Folclor și al Societății Istorice Evreiești din Anglia, și vicepreședinte al Congresului Sionist. A contribuit la redactarea primei versiuni a Declarației Balfour în 1917.

Gaster a avut un impact major în domeniul filologiei, folclorului și istoriei literare, atât românești, cât și evreiești. A fost autorul primei încercări de sistematizare a folclorului românesc în „Literatura populară română” (1883) și a lucrat la „Chrestomația română” (1892), care a fost considerată mult timp o lucrare de referință.

Ca lingvist, a susținut romanitatea poporului român și a lucrat în domeniul filologiei, cu lucrări importante despre limba română, cum ar fi „Stratificarea elementului latin în limba română” și „Die nichtlateinischen Elemente im Rumänischen”. A avut contribuții semnificative în domeniul literaturii populare ebraice, cu lucrări precum „Basme și istorii talmudice” și „Tractatul talmudic”. De asemenea, a fost un promotor al studiilor biblice și al folclorului medieval.

A colaborat cu publicații de prestigiu precum The Jewish Chronicle, The Jewish World și The Jewish Quarterly Review, și a scris articole în reviste culturale românești. În plus, a fost activ în cercetarea iudaismului și a samaritenilor.

Moses Gaster s-a căsătorit cu Lucy Friedländer în 1890 și au avut 7 fii și 6 fiice. Printre copiii săi, Theodor Herzl Gaster a devenit un cercetător renumit al Bibliei și al civilizației Orientului Apropiat. Moses Gaster a decedat pe 5 martie 1939, la vârsta de 82 de ani, și a fost înmormântat la Cimitirul Hendon din Londra.

Premii și onoruri

• Medalia Bene Merenti din partea României
• Membru de onoare al Academiei Române

În memoria sa, o stradă din cartierul Moshava Germanit din Ierusalim poartă numele său.

Opera publicată

• „Literatura populară română” (1883)
• „Folclorul evreiesc în Evul Mediu” (1887)
• „Crestomație română” (1892)
• „Spada lui Moșe” (1896)
• „Cronicile lui Irahmiel” (1899)
• „The Samaritans: Their History, Doctrines and Literature” (1925)
• „The Story of Chanucah” (1928)
• „Samaritan Oral Law and Ancient Traditions” (1932)
• „The Story of Passover” (1929)

De asemenea, a contribuit semnificativ la revistele Folk-Lore, The Jewish Chronicle și la Enciclopedia Britannica.

In memoriam: În onoarea sa, o stradă din Ierusalim poartă numele său.