Traian Lorin Sălăgean, inginer român
#Postat de Carmen Vintu on martie 5, 2026
Traian Lorin Sălăgean (5 martie 1929, Turnu Severin – 13 noiembrie 1993, Timișoara) a fost un inginer român, membru titular al Academiei Române (1990), recunoscut pentru contribuțiile sale semnificative în domeniul sudării și al metalurgiei.
După absolvirea cursurilor Facultății de Electrotehnică din Timișoara (1946-1951), Traian Lorin Sălăgean și-a dedicat întreaga carieră Universității Politehnica din Timișoara, unde a predat la Facultatea de Mecanică, concentrându-se pe tehnologia sudării prin topire, optimizarea proceselor de sudare și sudarea cu arcul electric. De asemenea, a fost directorul Institutului de Sudură și Încercări de Materiale din Timișoara începând cu anul 1970.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Traian_Lorin_Sălăgean#/media/Fișier:Logo_of_the_Romanian_Academy.png
Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Traian_Lorin_Sălăgean#/media/Fișier:Traian_Lorin_Salagean.jpg
În 1963, și-a susținut teza de doctorat intitulată „Fenomene fizice și metalurgice la sudare” și a continuat să se specializeze în sudarea oțelurilor cu rezistență mare și în fizica sudării cu densități mari de energie, la Ohio State University.
A fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1974 și membru titular în 1990. Activitatea sa științifică s-a concentrat pe teorie și practică în domeniul sudării, iar cercetările sale au avut un impact semnificativ în dezvoltarea tehnologiilor de sudare.
Contribuțiile sale originale la teoria alierii oțelurilor în arcul electric și utilizarea statisticii, probabilisticii și optimizării în metalurgia proceselor de sudare au fost fundamentale. În calitate de director al Institutului de Sudură și Încercări de Materiale, a coordonat cercetări care au dus la realizarea unor suduri cu compoziții chimice variate, contribuind la proiecte de mare amploare națională, precum podul de peste Dunăre de la Vadul Oii-Giurgeni și Centrala Atomo-Electrică de la Cernavodă.
Publicații
Printre lucrările sale remarcabile se numără:
- Fenomene fizice și metalurgice la sudarea cu arcul electric a oțelurilor (1963)
- Automatizarea proceselor de tehnologie ale sudării (1965)
- Procese conexe sudării (1968)
- Plasma termică pentru tăierea, sudarea și acoperirea metalelor (1969)
- Comportarea metalurgică la sudare a oțelurilor.
Jurnal FM 