„Moara cu povești”… Niște Oameni și Brigada lor. Brigada 2 Vânători de Munte „Sarmizegetusa” din Brașov
– partea a doua –

de Nicolae Uszkai, Brașov

Motto: „Per aspera ad astra”

Stimaţi cititori și dragi amici, astăzi vă propun, aici la „Jurnal de Brașov”, la această „moară cu povești”, să continuăm acea scurtă „excursie” pornită vinerea trecută, în trecutul şi prezentul unei structuri a oștirii române care ocupă un loc important în „peisajul” asigurării unui bun de nepreţuit: capacitatea de apărare a țării. Repet ceea ce vă spuneam vinerea trecută, că acum, când scriu aceste rânduri, sunt foarte subiectiv, pentru că știu foarte bine această structură de foarte mult timp, de aproape patru decenii, am activat în această mare unitate o viață întreagă de militar activ și am mulți camarazi, amici, prieteni, cunoștințe și oameni faini cunoscuți care lucrează, în continuare, aici, cu maximum de dăruire și profesionalism. Este vorba despre Brigada 2 Vânători de Munte „Sarmizegetusa” din Brașov, mare unitate tactică a Armatei României, în subordinea căreia se află șase batalioane și alte subunități de brigadă, dislocate în garnizoane din județele Brașov și Argeș. Și al cărei motto este cel de la începutul acestor rânduri și care înseamnă „pe căi aspre către stele”. Partea întâi a „poveștii”, cea de vinerea trecută o puteți citi/reciti aici: „Moara cu povești”… Niște Oameni și Brigada lor. Brigada 2 Vânători de Munte „Sarmizegetusa” din Brașov – partea întâi – de Nicolae Uszkai,  Brașov – Jurnal FM.

Și vă spuneam tot atunci că, pentru cei care nu au vreo legătură cu vânătorii de munte și care nu știu ce au reprezentat și reprezintă ei pentru armata română, am să trec în revistă, în partea a doua a poveștii, câteva scurte detalii despre istoria acestora. Chiar dacă acest „scurt istoric” va părea foarte lung, credeți-mă, este…foarte scurt, pentru că s-au scris multe cărți despre istoria brigăzii și a unităților din organica sa și e greu să faci un rezumat credibil, dar altfel n-am cum să prezint…Vă spuneam săptămâna trecută că am stat de vorbă la această mare unitate de vânători de munte cu comandantul acesteia, colonelul Ilie-Marian Dragomir și cu locțiitorul dumnealui, colonelul Cristian Cristescu. În discuțiile avute cu ei, amândoi au reiterat rolul de bază al structurilor de vânători de munte în ducerea acţiunilor militare, în special, în areal montan și necesitatea instruirii specifice și continue pentru aceasta. Operaţiile în munţi au la bază, în esenţă, aceleaşi principii şi norme ca în teren obişnuit dar, în munte, mediul în general, şi formele terenului, în special, exercită influenţe pozitive sau negative asupra ducerii acţiunilor, dând principalelor forme de luptă caracteristici diferite faţă de cele în teren obişnuit. Principiile şi normele se aplică în munţi mai greu sau mai uşor, după cum muntele, prin caracteristicile lui, favorizează sau defavorizează aplicarea lor, dând astfel acţiunilor militare o fizionomie diferită. Mediul alpin impune, dintotdeauna, o anumită adaptare specifică a concepţiei privind întrebuinţarea forţelor şi, în special, a mijloacelor de luptă. Existenţa Carpaţilor româneşti pe teritoriul acesta unde trăim a dus, cum era şi firesc, la un moment dat, la apariţia trupelor de vânători de munte.

       Țin să v-aduc în amintire numele ultimilor comandanți ai brigăzii sub a căror comandă am activat în structura Brigăzii 2 Vânători de Munte „Sarmizegetusa”, precum și ale celor ce au urmat până la actualul comandant, colonelul Ilie-Marian Dragomir, pentru că așa mi se pare firesc și așa simt eu. Au fost sau sunt oameni la care am ținut și țin în continuare, pentru că am învățat multe de la dumnealor și cred că le-am demonstrat că le-am fost loial, dumnealor și implicit, marii unități și patriei! Nu sunt vorbe mari, ci, repet, așa simt! Aceștia au fost sau sunt: Generalul de brigadă Ioan Florea (trecut la cele veșnice); Generalul de brigadă(rtr.) Silvestru Hanganu, Generalul-maior(rtr.) Ion Bucaciuc, Generalul maior (rtr.) Toader Petru, Generalul de brigadă Gheorghe Vătămanu-Coanta (trecut la cele veșnice), Generalul-locotenent (r.) Cristinel Cernea, Generalul de brigadă (r.) Tudorică Petrache, Generalul de brigadă (r.) Cristian Teglas. Prin menționarea numelor dumnealor, mă înclin în fața tuturor generațiilor de camarazi care au servit patria sub comanda acestora!

Și acum, am să vă prezint acel istoric al brigăzii cu care vă amenințam mai pe la începutul „poveștii” de azi, cu promisiunea că voi mai reveni pentru alte discuții cu comanda brigăzii, atunci când timpul și activitățile le vor permite mai mult să o facă. Vânătorii de munte din România au intrat în istorie în cel mai potrivnic şi nemilos moment al existenţei neamului nostru, atunci când jumătate din ţară căzuse sub ocupaţie străină, iar hotarele noastre muntoase de atunci fuseseră străpunse de armatele Puterilor Centrale, în toamna anului 1916. În aceste condiţii extrem de dificile, în plin război, în momentele în care frontul nostru de pe Carpaţi ceda la Jiu, Valea Oltului şi Predeal, în sfârşit s-a decis înfiinţarea vânătorilor de Munte români prin Ordinul Marelui Cartier General nr. 294 din 3/16 noiembrie 1916, conform căruia Şcoala Militară de Schiori din Bucureşti a fost transformată în Corpul Vânătorilor de Munte, unitate organizată pe trei batalioane a trei companii, cu un efectiv total de 1800 de oameni, sub comanda căpitanului Virgil Bădulescu. Referatul de constituire menţiona: „Aceşti vânători de munte vor fi special instruiţi pentru războiul de munte; toţi vor cunoaşte mersul pe schi (…) Se va înfiinţa un corp special şi permanent de trupe cu denumirea de  vânători de munte.” Iar vânătorii de munte și-au demosntrat cu prisosință priceperea, eficiența și eroismul în luptele ce au urmat…

Intrarea în componenţa României a Transilvaniei şi a întregului lanţ al Carpaţilor, ca urmare a actului Unirii de la 1 decembrie 1918, a determinat creşterea rolului şi locului trupelor de vânători de munte în sistemul militar al României Mari. La începutul anului 1921, din Regimentul 8 V.M. a luat fiinţă Brigada Vânătorilor de Munte organizată din două regimente (Regimentele 1 și 2 V.M.) , a câte trei batalioane fiecare, însumând 109 ofiţeri, 64 subofiţeri şi 3.133 militari în termen. În acelaşi an 1921, la 1 aprilie s-a legiferat constituirea Comandamentului Trupelor de Vânători de Munte cu sediul în Bucureşti, la comanda căruia a fost numit Principele Carol. La 19 iulie 1921 trupele de vânători de munte au fost reorganizate în Grupurile 1, 2 şi 3 Vânători de Munte, fiecare cu câte două batalioane trupă, un batalion cadre şi un divizion de artilerie. Astfel, Grupul 1 Vânători de Munte din Braşov avea în compunere: Batalioanele 2 și 3 Vânători de Munte din Braşov, Batalionul 7 Vânători de Munte cadre şi Divizionul 1 Artilerie Munte. Grupul 2 Vânători de Munte din Sinaia avea în organică: Batalionul 1 Vânători de Munte în acelaşi oraş, Batalionul 4 Vânători de Munte în Predeal, Batalionul 8 Vânători de Munte cadre şi Divizionul 2 Artilerie Munte; Grupul 3 Vânători de Munte din Aiud avea în subordine: Batalionul 5 Vânători de Munte din Abrud, Batalionul 6 Vânători de Munte din Aiud, Batalionul 9 Vânători de Munte cadre şi Divizionul 3 Artilerie Munte. În anul 1923, s-a constituit Corpul Vânătorilor de Munte, cu sediul în Bucureşti, sub comanda Principelui moştenitor Carol, având în compunere Diviziile 1 și 2 Vânători de Munte, mari unități ce-şi aveau comandamentele în Sinaia și Bistriţa Năsăud. Fiecare divizie avea în compunere câte o brigadă de vânători de munte organizată pe câte trei grupuri de vânători de munte, fiecare cu câte două batalioane de vânători de munte şi un regiment de obuziere de munte.

În plus, fiecare divizie mai dispunea de câte o brigadă de artilerie, un batalion de pionieri şi formaţiuni de logistică. Potrivit Înaltului Decret 1688 din 01.04.1937, Corpul Vânătorilor de Munte s-a transformat în Comandamentul Trupelor de Munte, iar locul Diviziilor 1 și 2 Vânători de Munte a fost luat de Brigăzile 1, 2 şi 3 Mixte Munte, organizate pe câte două grupuri de vânători de munte, fiecare a câte două batalioane de vânători de munte şi unul de cadre (de rezervă), care se înfiinţa la război. Organizarea de principiu a celor trei brigăzi mixte munte arăta astfel: două grupuri de vânători de munte a câte două batalioane fiecare, la care se mai adăuga al treilea batalion la mobilizare; un grup de artilerie de munte cu trei divizioane; un batalion de pionieri munte. Ulterior, la 20 iulie 1939, a fost înfiinţată Brigada 4 Mixtă Munte al cărei comandament a fost stabilit iniţial la Aiud, Grupul 8 Vânători de Munte cu Batalioanele 13 şi 14 Vânători de Munte s-a înfiinţat la Rădăuţi iar Grupul 9 Vânători de Munte cu Batalioanele 17 şi 18 Vânători de Munte la Miercurea Ciuc şi Comăneşti.Este de remarcat că, în toată Armata României, numai la vânătorii de munte unitatea luptătoare de bază a fost batalionul, care s-a menţinut încă de la înfiinţarea acestora în 1916 şi se menţine şi astăzi, modelul fiind urmat şi de către celelalte structuri militare de tip mare unitate de manevră. Brigada 3 Mixtă Munte nou constituită şi-a avut comandamentul iniţial la Aiud (1937), din 1939 la Beiuş, iar unităţile (Batalioanele 5, 6, 11 şi 12 Vânători de Munte) la Abrud, Câmpeni şi Beiuş. În anul 1940 acestor unităţi li s-au mai adăugat Batalioanele 21 şi 22 Vânători de Munte, în garnizoanele Baia Sprie şi Abrud. La 24.12.1941 Bg.3 MxM. a înfiinţat Grupul 10 V.M. Schiori (B.25 şi B.26 V.M.)

În toate etapele lor istorice, pentru vânătorii de munte, pregătirea pentru luptă şi instrucţia intensivă s-a transformat în credinţă de afirmare ca cel mai important criteriu pentru a exista. Revenind acum strict la Brigada 2 V.M, trebuie să menționez că, potrivit Înaltului Decret nr. 1674 din 12.05.1923, începând cu data de 1 iulie 1923, s-a înfiinţat Divizia 2 Vânători de Munte, în garnizoana Bistriţa. Brigada 2 Vânători de Munte „Sarmizegetusa” de astăzi a preluat tradiţiile Diviziei 2 Vânători de Munte, în baza aprobării şefulul Statului Major General pe raportul şefului Statului Major al Forţelor Terestre nr. I. 2038 din data de 30.03.2012. În perioada 1923-1940 zona de dislocare a Diviziei 2 Vânători de Munte a fost stabilită în nordul României, în masivele muntoase ale Bucovinei, Maramureşului şi în partea de nord a Carpaţilor Orientali. În baza prevederilor Înaltului Decret nr. 1688 din 1 aprilie 1937, Divizia 2 Vânători de Munte a primit denumirea de Brigada 2 Mixtă Munte.

După ce a „acoperit” frontiera de nord a României timp de doi ani, în preajma celui de-al doilea război mondial, la 30 iunie 1941 Brigada 2 Mixtă Munte  a trecut la ofensivă, în cadrul Corpului de Munte, pe direcţia Mihăileni – Hotin, a participat la forţarea fluviilor Nistru, Bug  şi Nipru, a dus lupte grele de apărare în stepa Nogai, ajungând la 10 octombrie 1941 pe litoralul Mării de Azov.  După o scurtă refacere în ţară în anii 1941-1942, a plecat din nou pe front și a participat la acţiunile de luptă desfășurate în zona Harkov, Baksan, Nalcik, Alagir şi în Crimeea.Începând cu 15 martie 1942, au intrat în vigoare noile state de organizare, potrivit cărora Brigada 2 Mixtă Munte a primit vechea denumire avută până în 1937, adică Divizia 2 Vânători de Munte. După întoarcerea în ţară din Crimeea, începând cu luna august 1944, Divizia 2 Vânători de Munte s-a reorganizat şi a asigurat flancul drept al Armatei 1, în zona Gilău – Buru, Aiud şi după ce, în septembrie 1944, a participat la eliberarea oraşului Cluj, a primit ordin să înainteze pe direcţia Gilău – Huedin – Oradea.La 30.10.1944, potrivit Anexei 3 la Instrucţiunea nr. 70200 a Marelui Stat Major, Divizia 2 Munte a fost desfiinţată pentru a doua oară după 21 de ani de activitate. Foștii inamici de la Est nu au uitat că-i botezaseră pe vânătorii Diviziei de Cremene a generalului Dumitrache, „diavolii verzi” și voiau să-i desființeze… La numai două zile, pe data de 03.11.1944, prin Instrucţiunea nr. 70200 bis s-a anulat prevederea din prima instrucţiune, iar Divizia 2 Vânători de Munte a continuat ofensiva pe teritoriul Ungariei. La 7 noiembrie 1944, Divizia 2 Vânători de Munte a primit ordin să treacă Tisa. Sfârşitul anului 1944 îi găseşte pe vânătorii de munte desfășurând lupte sângeroase pentru alungarea adversarului aflat în spaţiul dintre masivele Bukk și Matra. După eliberarea Ungariei, militarii Diviziei 2 Vânători de Munte au acţionat pe teritoriul Cehoslovaciei, în munţii Tatra pentru eliberarea acestei ţări, la sfârşitul războiului fiind regrupaţi la nord de oraşul Brno în zona Polna, Zaborna, Dobrutov.

Dintre toate diviziile Armatei României, Divizia 2 Vânători de Munte a avut de suportat cea mai grea situaţie după Dictatul de la Viena. Pe parcursul celor şase ani de război, Divizia 2 Vânători de Munte a avut cele mai mari pierderi umane şi materiale. De patru ori a plecat la luptă cu efectivele complete (15.800 militari) şi tot de atâtea ori s-a întors victorioasă, dar cu efectivele la mai puţin de 50% din cele iniţiale, fără a mai lua în considerare completările efectuate aproape la fiecare 2 – 3 luni de campanie. Tot această mare unitate a dat ţării cel mai însemnat tribut de sânge, adică peste 20.000 de militari morţi, răniţi și dispăruţi. La 13 iunie 1945, unităţile Diviziei 2 Vânători de Munte au început marşul de întoarcere în ţară, la 20 iulie a atins frontiera de vest, ajungând ca, la 13 august 1945, unităţile acesteia să fie dislocate în garnizoanele de pace. La 15.06.1947, D. 2 V.M. a fost desfiinţată și contopită cu D. 1 V.M. la Târgu Mureș, reînfiinţându-se apoi la 15.09.1948 în garnizoana Sinaia. În baza ordinului Marelui Stat Major nr. 0025715 din 29.11.1951, Divizia 2 Vânători de Munte a primit denumirea de Divizia 14 Vânători de Munte. Sovieticii urmăreau fel de fel de căi pentru pierderea identității și tradițiilor de luptă!

Prin Ordinul nr. C.L. 00898 din 30.04.1958 al Marelui Stat Major au intrat în vigoare noi state de organizare pentru Divizia 14 Vânători de Munte, aceasta revenind la denumirea de  Brigada 2 Vânători de Munte. Ulterior, s-a trecut la desființarea trupelor de vânători de munte. La 14 aprilie 1961, prin Ordinul C.L. 0020, a fost desfiinţată ultima mare unitate de vânători de munte din structurile Armatei României, adică Brigada 2 Vânători de Munte.  La trei ani după aceasta, conform Ordinului Marelui Stat Major nr. C.L. 001196 din 14.10.1964, s-a reînfiinţat, la Rădăuţi, și apoi la Brașov, Comandamentul Brigăzii 2 Vânători de Munte şi subunităţile de brigadă, precum şi Batalionul 21 Vânători de Munte în garnizoana Predeal. În luna decembrie a aceluiaşi an, au fost subordonate Brigăzii 2 Vânători de Munte Cabana Vânătorilor de Munte din Diham şi Atelierul de reparat schiuri din Braşov, iar în cursul anului 1965, au fost înfiinţate Batalioanele 20 şi 22 Vânători de Munte în garnizoanele Ghimbav şi respectiv Sfântu Gheorghe. În 1969, au fost înfiinţate B.24 V.M. și Divizionul 206 Obuziere Munte în Miercurea Ciuc, respectiv la Hălchiu. În perioada ce a urmat reînfiinţării, Brigada 2 Vânători de Munte a continuat instruirea militarilor, a participat la aplicaţii, tabere de instrucţie şi concursuri aplicativ militare unde a obţinut rezultate remarcabile. Potrivit deciziei Preşedintelui R.S. România şi H.C.M. nr. 1330 din 21.10.1974, Brigăzii 2 Vânători de Munte i s-a atribuit numele de „Sarmizegetusa”, capitala Daciei.

În timpul evenimentelor „tulburi” din decembrie 1989, militari din Brigada 2 Vânători de Munte au participat la acţiuni în garnizoanele Braşov, Sfântu Gheorghe şi Bucureşti. În timpul acestor acţiuni au fost răpuși de gloanţe 10 militari în termen, au fost răniţi 8 ofiţeri şi subofiţeri şi 29 militari în termen. În perioada  de după decembrie 1989, organizarea structurală şi subordonarea Brigăzii 2 Vânători de Munte „Sarmizegetusa” au fost într-o continuă dinamică, impusă de cerinţele modernizării Armatei României şi în concordanţă cu opţiunile militare ale poporului şi statului român.În anul 2000 a fost desfiinţat Batalionul 20 Vânători de Munte din Ghimbav, Batalionul 30 Vânători de Munte din Câmpulung Muscel a  fost subordonat Bg. 2 V.M., iar Divizionul 206 Artilerie Munte a fost redislocat din garnizoana Hălchiu în garnizoana Ghimbav.La 1 aprilie  2001, s-au înfiinţat, ca unităţi în compunerea brigăzii, Divizionul 228 Antiaerian Mixt şi Batalionul 229 Logistic. Ulterior, începând cu 1 martie 2003, Batalionul 22 Vânători de Munte „Cireşoaia” a trecut în subordinea Brigăzii 61 Vânători de Munte „General Virgil Bădulescu” de la Miercurea Ciuc.Procesul de reorganizare structurală a Brigăzii 2 Vânători de Munte „Sarmizegetusa” a continuat odată cu trecerea în subordinea brigăzii,  la 1 martie 2003, a Bazei 4 Instrucţie Vânători de Munte din Curtea de Argeş şi transformarea acesteia, la 01.05.2003, în Batalionul 33 Vânători de Munte „Posada”.

Revenind către zilele noastre, în condiţiile actuale de  transformare și adaptare a armatei la cerințele războiului modern, vânătorii de munte din brigadă, constituiţi în unităţi suple şi manevriere, în deplină concordanţă cu cerinţele actualelor teatre de operaţii, sunt capabili să dea o ripostă fermă oricărui adversar, în orice situaţii impuse de cerinţele esenţiale ale misiunilor de îndeplinit. În afara transformărilor structurale care au caracterizat ultimii ani, Brigada 2 Vânători de Munte „Sarmizegetusa” a participat la activităţi de instruire în comun, în ţară şi străinătate, cu militari din foarte multe țări NATO și partenere precum şi la numeroase exerciţii multinaţionale atât în țară cât și peste hotare. S-a instruit de la egal la egal cu structuri militare din S.U.A., Marea Britanie, Franța, Germania, Grecia, Olanda, Turcia, Italia, Ucraina, Bulgaria, Iordania, Georgia și multe alte țări. De asemenea, a primit multe sute de vizite din partea unor delegaţii oficiale străine, militare şi civile, care au apreciat profesionalismul şi dăruirea militarilor brigăzii.Știu foarte bine acest lucru pentru că, personal în ultimele decenii, am însoțit majoritatea acestor delegații la structurile brigăzii. Între anii 2005 – 2007, unităţile brigăzii au trecut prin procesul de certificare naţională şi afirmare NATO, brigada fiind nominalizată pentru a fi dislocată într-un teatru de operaţii în afara teritoriului statului român în cadrul forţelor naționale dislocabile sub comandă NATO. Ulterior, unităţile și subunitățile componente ale brigăzii, cu un total de efective de câteva mii de oameni dislocați în cele două județe, au avut ca misiune principală menţinerea şi îmbunătăţirea nivelului de operaţionalizare atins şi au fost verificate operaţional, din trei în trei ani, conform prevederilor NATO privind evaluarea forţelor.

Aș menționa, ca un fapt remarcabil și benefic gradului de operaționalizare, participarea cu succes a unităţilor şi subunităţilor din Brigada 2 Vânători de Munte la misiuni în afara teritoriului naţional, în cadrul misiunilor ROFND din Kossovo, UNAMI din Irak şi ISAF din Afganistan. Nu am să enumăr datele exacte de participare ale fiecărei structuri în teatrele de operații pe care le-am pomenit anterior, dar am să menționez că Brigada 2 V.M. a devenit prima mare unitate din Armata României care şi-a rotit în teatrele de operaţii din Afganistan, toate batalioanele de vânători de munte, în cicluri succesive, cu participarea la misiune şi a altor militari din unităţile de sprijin de luptă şi de sprijin logistic. Eu sunt convins și vă rog să mă credeți că Brigada 2 Vânători de Munte „Sarmizegetusa” îşi va afirma, din ce în ce mai pregnant, personalitatea distinctă şi se va manifesta în orice situaţie ca o forţă modernă, credibilă, pregătită şi antrenată potrivit celor mai exigente standarde. Militarii Brigăzii 2 Vânători de Munte „Sarmizegetusa” vor acţiona şi de acum încolo, cu eficienţă şi responsabilitate pentru ca, alături de întreaga oştire a ţării, să continue a fi un puternic factor de stabilitate în societatea românească. Ancorându-şi existenţa în trecutul tumultos al istoriei naţionale şi, cu precădere ale arealului montan în care şi-a trăit viața, Brigada 2 Vânători de Munte „Sarmizegetusa” reprezintă astăzi o sumă de conştiinţe şi valori profesioniste care, de-a lungul timpului şi mai ales în ultimii ani, a demonstrat, prin fapte reale, de netăgăduit, că este una dintre cele mai valoroase şi mai performante mari unităţi de vânători de munte din Armata României, câştigând, prin strădania oamenilor săi, aprecieri la superlativ.

a finalul „poveștii” de azi, cu promisiunea că voi reveni cu povești mai detaliate din viața vânătorilor de munte, repet convingerea mea fermă că, aşa cum a fost în toate perioadele sale istorice, Brigada 2 Vânători de Munte „Sarmizegetusa” va rămâne port-drapelul tradiţiilor „Oastei Carpaţilor” din Armata României. Nu aş vrea să închei înainte de a aduce un omagiu sincer tuturor celor care au căzut pentru țară de-a lungul timpului și care au făcut parte din trupele de vânători de munte în cei peste105 ani de existență!

Gânduri bune tuturor!

Al dumneavoastră, Nicolae Uszkai

Surse:

– O viață trăită în structuri din Brigada 2 Vânători de Munte;

Două lucrări la care am fost colaborator direct, și anume:

1.Enciclopedia Vânătorilor de Munte, ediția 2016, Editura Univers Științific;

2.Istoria Brigăzii 2 Vânători de Munte, „Sarmizegetusa”,ediția 2003, Editura Univers Științific.

Surse foto:

– arhiva foto proprie;

– sala de tradiții a marii unități