„Moara cu povești”… Niște Oameni și Brigada lor. Brigada 2 Vânători de Munte „Sarmizegetusa” din Brașov
– partea întâi –
de Nicolae Uszkai, 
 Brașov

Motto: „Per aspera ad astra”

Stimaţi cititori și dragi amici, astăzi vă propun, aici la „Jurnal de Brașov”, la această „moară cu povești”, o scurtă „excursie” în trecutul şi prezentul unei structuri despre care se vorbeşte relativ puţin în societatea românească, mai ales în ultimii ani (când mulți cred că alții, cu „umbrela” NATO la dispoziție trebuie să ne apere) dar care ocupă un loc important în „peisajul” asigurării unui bun de nepreţuit: capacitatea de apărare a țării. Sigur că acum când scriu aceste rânduri sunt foarte subiectiv, pentru că știu foarte bine această structură de foarte mult timp, de aproape patru decenii, am activat în această mare unitate o viață de militar și am mulți camarazi, amici, prieteni, cunoștințe și oameni faini cunoscuți care lucrează, în continuare, aici, cu maximum de dăruire și profesionalism. Este vorba despre Brigada 2 Vânători de Munte „Sarmizegetusa” din Brașov, mare unitate tactică a Armatei României, în subordinea căreia se află șase batalioane și alte subunități de brigadă, dislocate în garnizoane din județele Brașov și Argeș. Și al cărei motto este cel de la începutul acestor rânduri și care înseamnă „pe căi aspre către stele”.

Pentru cei care nu au vreo legătură cu vânătorii de munte și care nu știu ce au reprezentat și reprezintă ei pentru armata română, am să trec în revistă, în partea a doua a poveștii de astăzi, adică în materialul pe care-l voi publica săptămâna viitoare, câteva scurte detalii despre istoria acestora. Chiar dacă acest „scurt istoric” va părea foarte lung, credeți-mă, este…foarte scurt, pentru că s-au scris multe cărți despre istoria brigăzii și a unităților din organica sa și e greu să faci un rezumat credibil. Au trecut câțiva ani, nu prea mulți, de altfel, de când am predat pistolul la rastel și am pus basca verde în cui, cum se spune, dar, de câte ori am ocazia, mai trec pe la „locul faptei”, acolo unde am activat o bună parte din viața mea de cătană, la sediul Comandamentului Brigăzii 2 Vânători de Munte din zona Patria din Brașov, o clădire veche, de cazarmă tipică, dar cu un parfum aparte de epocă trecută!

Am să parafrazez vestita butadă, cea cu „pe afară-i vopsit gardu’, înăuntru-i leopardu’ ” și am să vă spun că oamenii care activează aici sunt acei „leoparzi” ai lucrului bine făcut și care încearcă și reușesc să-și ducă cu bine la îndeplinire atât sarcinile de pregătire cât și cele operaționale care le sunt ordonate. Deunăzi, trecând din nou pe la acest comandament de brigadă, i-am cerut, amical, actualului comandant al brigăzii, colonelul Ilie-Marian Dragomir, cu care mă cunosc de ceva anișori, de pe vremea când activa în statul major al brigăzii-„surori”, Brigada 61 V.M. de la Miercurea Ciuc, să-mi spună câteva dintre provocările momentului pentru militarii brigăzii. Firește, că nu am întrebat nimic din ceea ce ar putea fi clasificat și nu doresc să pun în încurcătură pe nimeni în a nu-mi răspunde sincer, instituțional și fundamentat. În anumite perioade ale activității mele, eram sătul de unii jurnaliști care adresau instituției militare întrebări de neadresat și erau veșnici Gigi Contra, doar de dragul propriei lor băgări în seamă…Din fericire, aceștia nu erau majoritari în „peisaj”! L-am întâlnit și pe colonelul  Cristian Cristescu, locțiitorul comandantului brigăzii, de care mă leagă o amiciție firească, bazată și pe modalități de gândire comune, pe valori comune și pe originea noastră comună din nord-vestul țării. Om fain, venit la vânătorii de munte de la forțele pentru operații speciale, a comandat în teatrul de operații din Afganistan batalionul de manevră constituit pentru misiune de Batalionul 21 Vânători de Munte „General Leonard Mociulschi din Brașov.

Printre alte subiecte despre care am discutat la această vizită la comandamentul marii unități cu comandantul brigăzii, colonelul Dragomir, și cu locțiitorul dumnealui, colonelul Cristian Cristescu, se află probleme ce-mi sunt familiare și care continuă să ridice noi provocări profesionale comenzii brigăzii. Mi-a făcut plăcere să stau de vorbă, din nou, cu acești oameni faini, cu care mă știu de ceva timp, dar nu am abuzat de disponibilitatea lor, ca timp, pentru dialog, pentru că, firește, dumnealor se aflau în timpul orelor de program, iar eu îmi gestionez timpul fix așa cum doresc eu. Vorba unui fost comandant al brigăzii, generalul Gheorghe Vătămanu-Coanta, trecul de câțiva ani la cele veșnice: „Cine are o oră liberă, încearcă s-o ocupe pe aceea a celui ce n-o are”...Nu este un secret faptul că astăzi există din partea factorilor politico-militari de conducere ai României o apreciere deosebită faţă de dăruirea şi profesionalismul cu care militarii de toate gradele din Brigada 2 Vânători de Munte „Sarmizegetusa”, aflaţi în slujba ţării sub drapelul tricolor, fie de cum și-au îndeplinit-o în foarte multe ocazii în teatrele de operaţii din afara teritoriului național sau, acum, pe teritoriul naţional, îşi îndeplinesc sarcinile ce le revin pentru a spori prestigiul marii unităţi şi al vânătorilor de munte români. Tenacitatea eforturilor cotidiene şi, de multe ori, anonime, ale fiecăruia dintre aceştia generează acele „linii de forţă” pe care se sprijină încrederea cetăţenilor României „normale” că militarii Armatei României sunt în măsură să-şi îndeplinească misiunile primite. Spun „normale”, pentru că, din păcate, avem și multe devieri de percepție în spațiul public românesc, fie acesta real sau virtual! Pot părea cuvinte mari, dar colonelul Dragomir încearcă, la fiecare întâlnire cu militarii brigăzii de toate gradele, la fiecare vizită în fiecare unitate, să stea de vorbă cu aceștia și să le întărească percepția rolului pe care-l au militarii într-o societate, adică să se pregătească pentru luptă, să-și asume asta și să fie pregătiți s-o facă oricând, fără a-și precupeți viața! „Pentru aceasta există militarii” îmi spune colonelul Dragomir. Și nu pot să nu-i dau dreptate. Militarul nu este doar un slujbaș care merge la serviciu timp de vreo opt ore și gata, se-ntoarce acasă la viața sa tihnită au ba! Este permanent în serviciul țării și este supus multor privațiuni pe care publicul larg nu-l mai percepe cam demult. Poate de mai mult de un deceniu și jumătate, de când nu mai există stagiul militar obligatoriu…Dar acesta este alt subiect despre care, poate, voi vorbi altădată, în alt context!

Și pentru că tot veni vorba despre participarea la misiuni în teatrele de operații din afara teritoriului statului român, aș vrea să precizez că, personal, sunt sătul până peste cap de „părerologii” de ocazie pricepuți la toate ori de „postacii” care de-abia știu să lege câteva cuvinte scrise corect, și care cataloghează aceste participări ca pierdere de vreme și de bani pentru „țărișoara noastră dragă” și îi fac pe militari, nici mai mult nici mai puțin decât „mercenari”! Bineînțeles că aceștia fac parte, indubitabil, din categoria vastă, din păcate, a ne-citiților și a ne-educaților! Sau a multor frustrați, cu pusee anti-occidentale izvorâte fie din „fezandarea” de către propaganda pro-moscovită care afectează plaiurile mioritice de mai bine de un deceniu și jumătate, fie din „habarnism”. Iertate fie-mi „licențele” de cuvinte! Din păcate, pot include și foști militari printre vectorii unor veșnice cleveteli bazate pe….nimic! Nu am să intru-n detalii într-un fenomen social iscat cam de pe vremea când un fost președinte de țară obișnuia să-mpartă nația în „smintiți și în mișei” pe principiul că „școala românească scoate proști” și dădea un semnal total idiot întregii piramide sociale românești, ale cărei valori, un pic de-abia așezate cumva, s-au întors cu fundu-n sus! Generalizarea fără discernământ și dezbinarea, ca politică vehiculată constant în fel de fel de vectori media ori de alt tip, a creat și continuă să creeze mult rău în societate.În fine, revenind la subiect, apropo de participarea militarilor români la misiuni în afara teritoriului național, vreau să subliniez, printre multe alte argumente pro, doar două. Primul: timp de două decenii, singurul vector credibil de politică externă „aplicată” au fost militarii români dislocați în diverse teatre de operații. Cu altceva, nu prea am avut a ne lăuda ca nație în privința demersurilor de politică externă! Cine nu crede, îi stau la dispoziție pentru argumentări suplimentare oricând și despre orice subiect adiacent! Repet, cu argumente nu cu afirmații de factură neaoșă din argoul super-colocvial de mahala!

Al doilea argument este constituit de faptul că mai bună instruire decât participarea în cadrul unor misiuni reale nu poate exista! Și cam asta s-a întâmplat cu participarea diverselor structuri militare la misiuni în teatrele de operații externe, inclusiv a vânătorilor de munte români! Pentru că rolul armatei este de a fi tot timpul pregătită de a participa la acțiuni militare prin luptă împotriva unui potențial agresor asupra intereselor naționale și a teritoriului național! Și nu de a culege porumb și sfeclă pe câmpuri ori a da frumos „pe sticlă” doar la defilări, depuneri de coroane, ceremonii publice ori „mână ieftină de lucru” pentru diverse „demersuri civice” care au treabă cu rolul armatei cam cum are baba Marghioala treabă cu ritualurile budiste de reparare a karmei știrbite! Deci, fără a ne ascunde după cuvinte frumoase, militarii trebuie să știe cum și să poată ucide, la nevoie, orice inamic care ar trece la vreo agresiune împotriva țării noastre. Conflictul „fierbinte” din apropierea noastră demonstrează, cu vârf și îndesat, asta! Și pentru a ști s-o facă bine, militarii trebuie să se instruiască continuu și să aibă dotarea tehnică și logistica corespunzătoare misiunilor de îndeplinit. Altfel, devin „rațe bune de împușcat” cum spune o zicere de origine anglo-saxonă…Acestea fiind spuse, pot să afirm cu certitudine că vânătorii de munte din Brigada 2 V.M. fac asta dintotdeauna și știu, ca nimeni alții să facă din…„ceva” bici și să și pocnească, atunci când este cazul! Firește că nu mi-a zis așa ceva actualul comandant al brigăzii, un om decent, educat și cu mult bun simț în exprimare, dar o pot spune eu, mai plastic vorbind, pe baza experienței mele de-o viață în această structură și a faptului că i-am cunoscut foarte bine și pe ceilalți opt predecesori ai colonelului Dragomir pe care i-am cunoscut, dintre care șapte mi-au fost comandanți, cu care am interferat direct.

    L-am mai întrebat pe colonelul Dragomir cum reușește să gestioneze resursa umană pe care o are la dispoziție brigada, în funcție de instrumentele la îndemână ale comandantului pentru aceasta. Mi-a răspuns franc: „Chiar dacă este asociat cu un stereotip, îmi permit să afirm că resursa umană este cel mai de preț capital al unei organizații, aceasta fiind aplicabilă, implicit, în mod corespunzător, la nivelul instituției militare. Procesul de formare a unor profesioniști în domeniul militar este unul de durată, direct proporțional cu nivelul echipamentelor din dotare sau structurilor în care își desfășoară activitatea. Perfecționarea continuă, prin învățare și exersare, este elementul esențial al menținerii militarilor, indiferent de gradul deținut și funcția încadrată, la nivelul maxim al performanțelor așteptate. Mentorizarea cadrelor militare, bazată pe nevoia instituției și capacitatea fiecăruia de a face față cerințelor generează o „foaie de parcurs” care, asumată și respectată, duce la rezultatele dorite, prin prisma ambelor părți angajate în proces”.

      Cât despre obiectivele și sarcinile pe termen mediu ale marii unități, o altă întrebare punctuală pe care i-am adresat-o, mi-a precizat punctual cele ce urmează, cu rugămintea să le inserez în materialul de față exact așa cum le vedeți:

”- instruirea permanentă la un nivel ridicat de realism;

– intensificarea instruirii în cadru multinațional;

– planificarea desfășurării în cele mai bune condiții a evenimentului major de instruire al anului, exercițiul SARMIS 22;

– dezvoltarea elementelor de cooperare cu celelalte structuri de vânători de munte din Forțele Terestre;

– creșterea relevanței structurilor de vânători de munte în cadrul Forțelor Terestre și armatei României;

– retenția personalului în structurile de vânători de munte prin crearea condițiilor pentru dezvoltare profesională și personală”.

       Despre vânătorii de munte ai brigăzii și activitățile lor voi mai scrie pe aici pe „Jurnal de Brașov” și se vor mai auzi pe „Jurnal FM” date despre acțiunile acestora. Până atunci, dacă doriți să știți câte ceva despre ce mai fac aceștia, vă invit să accesați pagina de Facebook a brigăzii, care prezintă ceea ce se poate prezenta public apropo de activitatea militarilor brigăzii și a unităților și subunităților subordonate. Specificul activității de pregătire militară nu are același impact public din punct de vedere al imaginii și percepției cel al altor instituții „militarizate” mai mult sau mai puțin ca pompierii, jandarmii, polițiștii etc, care au legătură directă, prin ceea ce fac, cu marele public, dar accesarea acestui vector de mediatizare vă poate da un mic „aperitiv” asupra a ceea ce mai fac vânătorii de munte români din județele Brașov și Argeș. Nu mai departe de începutul acestei săptămâni, pe acest colț de lume virtuală a fost postată o informare despre un exercițiu de instruire în comun, multinațională, a vânătorilor de munte din Batalionul 21 Vânători de Munte „General Leonard Mociulschi” al brigăzii, alături de omologii lor francezi din Batalionul 27 Chasseurs Alpins. Activitățile de instrucție a celor două structuri se axează pe deplasarea pe schiuri în mediu tactic, de la elemente de bază până la tehnici avansate, supraviețuire în condiții potrivnice de iarnă în mediu tactic și revizuirea/învățarea reciprocă a unor proceduri comune de acțiune în teren muntos, acestea ducând la o mai bună integrare a posibilelor operații viitoare în comun. Nu este prima dată când se „întâmplă” astfel de exerciții în comun. De peste două decenii și jumătate, acestea reprezintă normalitatea în Brigada 2 Vânători de Munte!

Nu pot să nu menţionez faptul că, astăzi, la mai mult de un secol de la înfiinţare, mai mult ca oricând, vânătorii de munte din Brigada 2 Vânători de Munte „Sarmizegetusa” sunt mândri că au contribuit şi contribuie la creşterea prestigiului Armatei României atât pe plan intern dar, mai cu seamă, pe plan internaţional şi că au participat cu succes alături de armatele altor state membre NATO la menţinerea păcii şi stabilităţii în diferite zone de conflict din lume. Tocmai pentru că săptămâna precedentă am readus în amintirea cititorilor și ascultătorilor „Jurnalului…” pe generalul Ion Dumitrache, un mare vânător de munte român, am să re-afirm aici că, dacă în 1943, se spunea că a face parte din „Divizia de Cremene” a generalului Ion Dumitrache înseamnă mai mult decât orice hrisov de vitejie, astăzi, urmaşii acestei divizii, militarii Brigăzii 2 Vânători de Munte „Sarmizegetusa”, continuă să adopte şi să trăiască prin aceleaşi valori, racordându-se la conştiinţa istorică a existenţei. Fără istorie, nu existăm decât biologic!

Totodată, colonelul Dragomir mi-a destăinuit că se străduiește și crede că reușește să facă să funcționeze corect rotițele angrenajului numit „comandament de brigadă”. Entitatea care are ca rol determinant şi asumat conducerea destinelor brigăzii este Comandamentul Brigăzii 2 Vânători de Munte „Sarmizegetusa”, cu sediul în Municipiul Brașov. Structura de comandă şi control a brigăzii asigură, astăzi, o conducere eficientă a forţelor pe timp de pace, adaptarea cu uşurinţă a sistemului de conducere în situaţii de criză, la război sau pentru rezolvarea misiunilor în caz de urgenţe civile, aplicabilă atât pentru conducerea forţelor în misiuni de apărare naţională, pe timp limitat, cât şi pentru conectarea la un comandament aliat pe teritoriul naţional sau în afara acestuia, realizarea planificării, organizării, execuţiei şi controlului într-un sistem integrat, logic şi coerent. Conducerea activităţilor în Brigada 2 Vânători de Munte, în ultimii ani, s-a executat pentru direcţionarea forţelor şi resurselor la dispoziţie în vederea îndeplinirii misiunilor respectând următoarele principii: unitate de concepţie, libertate de acţiune și răspundere.

Comandamentul Brigăzii 2 Vânători de Munte reprezintă în esenţă, structura de comandă şi control care asigură conducerea administrativă şi operaţională a unităţilor şi subunităţilor subordonate, este constituit şi funcţionează pe structuri modulare şi compartimente sau funcţii independente, care potrivit atribuţiilor funcţionale şi competenţelor planifică, organizează şi desfăşoară activităţi specifice, interne şi în structurile subordonate pe domeniile de responsabilitate stabilite. Ca forţă dislocabilă, Comandamentul Brigăzii 2 Vânători de Munte, în contextul exercitării comenzii  şi controlului structurilor din subordine, este destinat îndeplinirii întregii game de misiuni, conform angajamentelor internaţionale în domeniul securităţii şi apărării la care România este parte şi cuprind forţe luptătoare, de sprijin și de suport logistic, cu disponibilităţi acţionale în orice teatru de acţiuni militare, capabile să se autosusţină şi să îşi asigure protecţia, interoperabile cu armatele statelor aliate. Dezideratul de bază al comenzii brigăzii şi al personalului care încadrează comandamentul acesteia și unitățile subordonate continuă să-l constituie menținerea unei structuri operaţionale care să reprezinte o forţă credibilă în cadrul Forţelor Terestre pentru descurajarea potenţialilor adversari precum şi menţinerea unui nivel de constituire, la nivelul structurilor subordonate, de unităţi bine pregătite şi instruite care să răspundă cerinţelor angajamentelor asumate de România faţă de NATO. Prin tot ceea ce se întreprinde zilnic la nivelul comandamentului brigăzii, se stabileşte cadrul acţional de desfăşurare a instrucţiei, exerciţiilor, lecţiilor învăţate şi se coordonează implementarea standardelor militare NATO în scopul creşterii interoperabilităţii  acţionale a comandamentului şi unităţilor subordonate cu cele ale celorlalte state membre NATO.

Pentru foarte mulți din marele public, vă fac cunoscut faptul că volumul de muncă este relativ mare la nivelul unui comandament de brigadă, dar cunoştinţele şi experienţa personalului încadrat sunt elemente definitorii pentru îndeplinirea obiectivelor propuse. Din      „afară”, este greu de perceput acest lucru, dar sistemul militar, în esenţă, este un sistem complex, predispus schimbărilor, iar personalul care încadrează comandamentul brigăzii este în măsură să asimileze, să aplice şi să reacţioneze faţă de schimbările survenite, schimbări care, în majoritatea lor, au rolul de a îmbunătăţi modul de lucru de fiecare zi. Brigada are o bogată experienţă acumulată în teatrele de operaţii externe, pe timpul instruirii atât în ţară cât şi în ţări aliate şi partenere. La nivelul comandamentului şi la unităţile subordonate există cumulată o bogată bază de lecţii identificate şi de învăţăminte utilizate astăzi pentru planificarea instruirii. De asemenea, comanda brigăzii consideră că experienţele altora sunt foarte importante şi de aceea Bg. 2 V.M este mereu în contact cu alte structuri din Forţele Terestre ale Armatei României pentru a prelua din lecţiile pe care aceştia le-au identificat, mai ales cu brigada – „soră”, Brigada 61 V.M. cu sediul comandamentului la Miercurea Ciuc. Continuând „tradiţia” de muncă, acţiune şi activităţi ale Brigăzii 2 Vânători de Munte, este de subliniat faptul că fiecare an de instrucţie din prezent se încadrează în tradiţia ultimilor ani – activităţi dense, multiple și complexe, care „încarcă” din plin structurile brigăzii şi angajează acţional majoritatea componentelor acesteia în multe activităţi cuprinse în planurile întocmite de statele majore.Din discuțiile purtate cu colonelul Dragomir, am rămas cu aceeași idee care transpare dintotdeauna în brigadă și anume aceea că factorul uman a fost şi va rămâne componenta de bază, vitală, a forţei vânătorilor de munte, care nu trebuie să învingă doar inamicul, ci şi adversitatea reliefului şi condiţiilor de mediu, evidenţiind faptul că înaltele trăsături de caracter ale oamenilor, sunt elementele esenţiale ale capacităţii noastre de luptă.

Pentru astăzi, cred că ajunge câte v-am măcinat la „moara cu povești” și am să revin săptămâna viitoare, așa cum am promis, cu acel istoric al brigăzii cu care vă „amenințam” mai pe la începutul „poveștii” de azi, cu promisiunea că voi mai reveni pentru alte discuții cu comanda brigăzii, atunci când timpul și activitățile le vor permite mai mult să o facă.La finalul „poveștii” de azi, cu promisiunea că voi reveni și altădată cu povești mai detaliate din viața vânătorilor de munte, repet convingerea mea fermă că, aşa cum a fost în toate perioadele sale istorice, Brigada 2 Vânători de Munte „Sarmizegetusa” va rămâne port-drapelul tradiţiilor „Oastei Carpaţilor” din Armata României. Nu aş vrea să închei înainte de a aduce un omagiu sincer tuturor celor care au căzut pentru țară de-a lungul timpului și care au făcut parte din trupele de vânători de munte în cei peste105 ani de existență!

Gânduri bune tuturor!

Al dumneavoastră, Nicolae Uszkai

Surse:

– O viață trăită în structuri din Brigada 2 Vânători de Munte;

Două lucrări la care am fost colaborator direct, și anume:

1.Enciclopedia Vânătorilor de Munte, ediția 2016, Editura Univers Științific;

2.Istoria Brigăzii 2 Vânători de Munte, „Sarmizegetusa”,ediția 2003, Editura Univers Științific.

Surse foto:

– arhiva foto proprie;

– sala de tradiții a marii unități

– pagina de Facebook a brigăzii