Miron Radu Paraschivescu, poet, eseist și publicist român

Miron Radu Paraschivescu (născut pe 2 octombrie 1911, la Zimnicea, Teleorman – decedat pe 17 februarie 1971, în București) a fost un poet, eseist și publicist român, remarcându-se ca o personalitate a orașului Vălenii de Munte.

După ce a urmat studii de arte plastice la Cluj-Napoca și București, precum și studii de filologie la Facultatea de Litere din București, Miron Radu Paraschivescu s-a implicat activ în viața literară, lucrând la diverse reviste de stânga interbelice, inclusiv la cele ilegale, apropiate de PCR, cum ar fi „Cuvântul liber”, „Facla”, „Meridian”, „Societatea de mâine”, „Azi”, „Lumea românească” și „Reporter”. Criticul literar Eugen Simion afirmă că Paraschivescu a debutat în cercurile avangardiste și a promovat radicalizarea liricii românești prin articolele sale. După un debut de succes în 1941 cu „Cântice țigănești” (ce a cunoscut mai multe ediții extinse în 1957, 1958 și 1972), Paraschivescu a continuat să publice volume de poezie remarcabile.

Sursa foto: www.comunismulinromania.ro

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Miron_Radu_Paraschivescu#/media/Fi%C8%99ier:Miron_Radu_Paraschivescu.jpg

În mijlocul anilor 1960, a devenit redactor al suplimentului literar al revistei „Ramuri” din Craiova, intitulat „Povestea vorbii”, unde a promovat autori din cercurile avangardiste, cum ar fi Vintilă Ivănceanu, Dumitru Țepeneag și Leonid Dimov, care nu erau susținuți de revistele literare ale vremii.

A fost căsătorit de cinci ori.

Scrieri

• Oameni și așezări din Țara Moților și a Basarabilor, Craiova, 1938
• Cântice țigănești, București, 1941; reeditat în 1972
• Pâine, pământ și țărani, Craiova, 1943
• Cântare României, București, 1951
• Laude, București, 1953
• Laude și alte poeme, București, 1959
• Declarația patetică, București, 1960
• Poezii, București, 1961
• Declarația patetică. Cântice țigănești. Laude și alte poeme, București, 1963
• Bâlci la Râureni, București, 1964
• Versul liber, București, 1965
• Drumuri și răspântii, București, 1967
• Tristele, București, 1968
• Scrieri, vol. I-II, București, 1969; vol. III-IV, București, 1974–1975
• Poeme, București, 1971
• Ultimele, București, 1971
• Poezii, București, 1973
• Amintiri, București, 1975
• Journal d’un heretique, traducere de Claude Jaillet, cuvânt înainte de Virgil Ierunca, Paris, 1976
• Povestind copiilor, București, 1990
• Jurnalul unui cobai, 1994
• Poeme, Iași, 2000.