Mircea Ștefan Belu, actor, regizor și poet român

Mircea Ștefan Belu (n. 28 februarie 1941, Lugoj – d. 15 septembrie 2002, Timișoara) a fost un actor, regizor și poet român. A urmat cursurile Institutului de Teatru și Cinematografie „I.L. Caragiale” din București, unde a studiat cu Gheorghe Dem Loghin, absolvind în 1969. După terminarea studiilor, și-a făcut debutul la Teatrul Dramatic „Bacovia” din Bacău, unde a activat între 1969 și 1975.

În 1975, Mircea Belu s-a mutat la Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Timișoara, devenind unul dintre actorii de bază ai acestei instituții. De-a lungul carierei sale, a jucat numeroase roluri principale în piese de teatru renumite, creând și susținând recitaluri de poezie memorabile, care au fost recompensate cu diverse premii din partea criticilor de specialitate.

Jocul Ielelor, Rol: Gelu Ruscanu

Bogdana Belu – Operă proprie

• CC BY-SA 4.0
• Fișier:Mircea Belu.jpg
• Creată: 23 mai 2022
• Încărcată: 17 iunie 2022

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Belu#/media/Fi%C8%99ier:Mircea_Belu.jpg

Pe lângă activitatea de actor, Mircea Belu a regizat spectacole atât la Teatrul Municipal „Bacovia” din Bacău, cât și la Teatrul Național din Timișoara. Totodată, a avut o influență semnificativă asupra noilor generații de actori și regizori, implicându-se în programe și cursuri dedicate tinerilor și studenților din domeniul teatrului.

Belu a fost, de asemenea, un poet apreciat, membru al Uniunii Scriitorilor din România. El a susținut recitaluri de poezie atât pe scenă, cât și la televiziune, aducând la viață versuri ale unor autori precum Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, Nichita Stănescu și George Bacovia. A publicat 12 volume de poezie, dintre care trei au fost lansate postum, cum ar fi Spectacolul privirii și Cugetările unui actor. Opera sa poetică este inclusă în antologia „Actori poeți/Poeți actori” (Ed. Brumar, 2008) și este omagiată în volumul „Lugojul în nesfârșirea clipei” (Ed. David Press Print, 2016) de Vasile Bogdan.

Viața personală a lui Mircea Belu a inclus o căsnicie cu profesoara Rodica Felicia Dragoș, între 1969 și 1978, din care a rezultat o fiică, Bogdana, acum profesoară de filozofie în California.

Mircea Belu a încetat din viață pe 15 septembrie 2002, lăsând în urma sa o moștenire artistică de neuitat.

Premii și distincții

• 1974: Premiul special al criticii la Gala Națională a Recitărilor Dramatice, pentru recitalul Arena cu Paiațe de Mihail Sabin
• 1978: Premiul revistei Familia
• 1985: Premiul „Nichita Stănescu”
• 1989: Premiul „Mihail Eminescu”, alături de Leopoldina Bălănuță
• 2000: Premiul „Mihail Eminescu” și Medalia comemorativă „150 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu”

Filmografie

• Montserat (1982) – Montserat
• Mitică Popescu (1984) – Moncea
• Mireasma ploilor târzii (1985) – Mircea Rădoi
• Trenul de aur (1986) – Căpitanul Brett

Distincții majore

• Premiul „Nichita Stănescu” (1985)
• Premiul „Mihail Eminescu” (1989)
• Medalia comemorativă „150 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu” (2000).

Sursa: https://mirceabelu.ro/

și https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Belu