Mircea Popa, dirijor și compozitor român

Mircea Popa (n. 4 ianuarie 1915, Cuvin, Serbia – d. 17 august 1975, București, România) a fost un dirijor și compozitor român, cunoscut ca artist emerit.
Mircea Popa a început cariera sa dirijorală la Opera Română din Cluj, unde a activat între 1939 și 1947. În perioada refugiului, între 1941 și 1945, activitatea sa a fost transferată la Timișoara. După 1946, a fost dirijor al Filarmonicii „Ardealul” din Cluj, astăzi cunoscută ca Filarmonica de Stat Transilvania.

A revenit la Timișoara, unde a fost unul dintre fondatorii Filarmonicii Banatul, ocupând funcția de prim dirijor la Operă și dirijor permanent la Filarmonica Banatul între 1947 și 1964. De asemenea, s-a dedicat compoziției, iar lucrările sale semnificative provin din această perioadă.

Sursa foto: https://pixabay.com/ro/illustrations/maestru-conductor-note-muzicale-5968587/

În 1964, s-a mutat la Opera Română din București, dar cariera sa dirijorală a fost întreruptă în 1968, în urma unui atac cerebral, în timpul unei repetiții cu opera Oedip de George Enescu. În anii 1960, a fost membru al juriului la Festivalul Mozart de la Salzburg.

Dirijorul Alexandru Sumski l-a descris pe Mircea Popa ca fiind un educator desăvârșit al orchestrei, cunoscut pentru precizia și economia cuvintelor în oferirea indicațiilor, dar și pentru cunoștințele sale profunde în muzică simfonică, operatică și chiar jazz.

Compoziții

• Rugăciune (1931) pe versuri de M. Eminescu
• Nocturnă (1934) pe versuri de Șt. O. Iosif
• Puricele (versiune românească de T. Arghezi după La Fontaine)
• Cântecele pe versuri populare pentru voce gravă și pian (1936)
• Sonatina pentru pian (1937)
• Sonata nr. 1 pentru vioară și pian (1938)
• Simfonie (1939)
• Cvartetul de coarde (1940) – Premiul III la concursul de compoziție George Enescu în 1943
• Tarantella pentru pian (1942)
• Sonata nr. 2 pentru vioară și pian (1944)
• Suita de cameră pentru 12 instrumente soliste (1951)
• Sonata nr. 3 pentru vioară și pian (1952)
• Sonatina pentru flaut și pian (1953)
• Trei balade haiducești pentru voce gravă și pian (1954)

Bibliografie

• Tomi, Ioan (2009). Dicționar – 123 compozitori, dirijori, muzicologi personalități ale culturii muzicale din Banatul istoric, Timișoara: Editura Filarmonica „Banatul” Timișoara, ISBN 978-973-0-06671-5
• Cosma, Viorel (1965). Compozitori și muzicologi români. Mic lexicon, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din R.P.R.
• de Sumski, Alexandru (2007). Revista Orizont nr. 5
• Giurgiu, Rodica (1999). S-a ridicat cortina… Monografia Operei Române din Timișoara, Editura Brumar, Timișoara, ISBN 973-9295-10-X.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Popa_(dirijor)