Mircea Babeș, arheolog și istoric român

Mircea Babeș, (13 decembrie 1941, București – 26 aprilie 2023), a fost un arheolog și istoric român, specializat în protoistoria spațiului carpato-danubian, redactor-șef al revistei Studii și Cercetări de Istorie Veche și Arheologie (SCIVA) între anii 1995–2009 și profesor de arheologie la Universitatea din București (1997–2007).

Sursa foto: https://pixabay.com/illustrations/compass-nautical-vintage-map-3408928/

Sursa foto: https://www.mnir.ro/in-memoriam-mircea-babes-13-decembrie-1941-26-aprilie-2023/

Absolvent al Liceului „Dimitrie Cantemir” din București, Mircea Babeș a urmat Facultatea de Istorie a Universității din București (1959–1964). În perioada 1971–1972 a beneficiat de o bursă Humboldt, studiind la Saarbrücken sub îndrumarea profesorului Rolf Hachmann.

A fost discipolul lui Ion Nestor, alături de care a început teza de doctorat cu tema Moldova centrală și de nord în secolele II–I î.Hr.. După moartea acestuia în 1974, coordonarea tezei a fost preluată de renumitul arheolog Dumitru Berciu.

Mircea Babeș a condus numeroase șantiere arheologice, între care:

• Fântânele, necropola getică (1965);
• Romula, necropola nordică (1965–1970);
• Ghelăiești – Dealul Nedeea (1968–1969);
• Boroșești – La Picior (1968–1978);
• Enisala (1968–1969);
• Cârlomănești – Cetățuia (1967; 1972–1981; 2000–2010);
• Poienești – Dealul Teilor-Măgura (1979–1985; 1987–1992; 1994–2000);
• Zimnicea – Cetate (2000–2004);
• Zimnicea – Câmpul Morților (2007–2009).

Debutul său în cercetarea de teren a fost remarcabil. În 1965, împreună cu Corneliu Mateescu, a dezvelit un mormânt tumular al unui războinic get, cu o cameră funerară din bârne de stejar și tavan de lemn. Pictura geometrică de pe podea, armele (șapte vârfuri de lance), mărgelele, fragmentul unui vas grecesc de bronz cu toartă antropomorfă și amfora thasiană sugerează ritualuri complexe. În același sit au fost cercetate și două morminte plane cu urne decorate cu palmete și rozete, analogii ale celebrului pithos cu călăreți de la Zimnicea. Materialul descoperit datează ansamblul în secolul al IV-lea î.Hr.

Cercetările de la Poienești reprezintă punctul central al contribuției sale academice, în special în studiul bastarnilor și al culturii Poienești–Lucășeuca. După investigațiile anterioare ale lui Constantin Cihodaru și Radu Vulpe, Mircea Babeș a reluat săpăturile după o întrerupere de trei decenii, conducând campanii extinse între 1979–2000.

Volumul său Die Poienești-Lukaševka-Kultur (Bonn, 1993) sintetizează aceste rezultate și contrazice teoria lui Radu Vulpe privind o migrație masivă venită din Germania estică și Polonia, pledând în schimb pentru un proces local de sinteză culturală.

Situl Poienești „Dealul Teilor-Măgura” are o complexitate excepțională, suprapunând:

• cinci așezări (Cucuteni A, Monteoru, Noua, Poienești-Vârteșcoiu, Sântana de Mureș–Cerneahov)
• patru necropole (getică timpurie, Poienești–Lucășeuca, Poienești-Vârteșcoiu și una medievală, sec. XVI–XVII).

Sub conducerea lui Babeș au fost excavați 8551 m², fiind documentate integral necropolele getică, bastarnă și carpică.

Printre concluziile sale notabile se numără reinterpretarea celebrului „mormânt cu cuptor”, demonstrând că nu este o instalație de incinerare, ci o cameră funerară cu eșafodaj de lemn, incendiată după depunerea defunctului.

Mircea Babeș a contribuit decisiv la înțelegerea biritualismului funerar al geților. Analizând atât datele altor arheologi (Dănceni, Stelnica, Onești), cât și propriile cercetări (Poienești, Boroșești), a argumentat existența unei perioade de tranziție între ritul inhumației și cel al incinerației.

Printre indiciile care sugerează conservarea unor ritualuri de inhumație în cadrul incinerărilor se numără:

• depunerea resturilor cinerare în gropi dreptunghiulare,
• răvășirea intenționată a unor morminte de inhumație,
• amestecuri de ritualuri în aceeași necropolă.

Concluziile sale sunt sintetizate într-un studiu amplu dedicat problemei.

Cârlomănești – „Cetățuia” reprezintă unul dintre cele mai longevive și complexe șantiere coordonate de Babeș, cercetările desfășurându-se între 1967 și 2010. Situl este fundamental pentru înțelegerea evoluției comunităților getice din zona subcarpatică.

Publicații selectate

Monografii (autor)

• Das Gräberfeld von Les Jogasses, Bonn, 1974.
• Die Poienești-Lukaševka-Kultur, Bonn, 1993.

Monografii (coautor)

• Poienești – așezări preistorice, cu C.-M. Lazarovici, 2015.
• Necropola plană birituală de la nordul orașului Romula, cu D. Bondoc și C. Nicolae, 2020.
• Așezarea și necropola de tip Poienești–Lucășeuca de la Boroșești, cu V. Iarmulschi, 2020.

Editor

• Alexandru Odobescu – Opere IV. Tezaurul de la Pietroasa, 1976.
• Civilisation grecque et cultures antiques périphériques, în colaborare cu Alexandru Avram, 2000.

Studii și articole (selecție)

• Dacii și bastarnii, Memoria Antiquitatis, 1970.
• Practici funerare birituale prelungite în secolele V–III î.Hr., cu N. Mirițoiu, Arheologia Moldovei, 2011.