Mihail Grămescu, scriitor român

Mihail Grămescu (n. 16 februarie 1951, București – d. 13 mai 2014, București) a fost un scriitor român, membru al Uniunii Scriitorilor din România, activ în secția de Proză. A obținut mai multe premii „Știință și Tehnică” în anii 1980, premiul Uniunii Scriitorilor din România și distincții internaționale, cum ar fi premiile SocCon (1989) la Moscova și EuroCon (1990) la Fayence, Franța.
Mihail Grămescu s-a născut la 16 februarie 1951 în București. Tatăl său, Haralambie Grămescu, scriitor și membru al Uniunii Scriitorilor, a tradus „O mie și una de nopți” în limba română, iar mama, Alexandra Beatrice Kiseleff, diplomat și lingvist, a fost o personalitate în domeniul traducerilor și al dicționarelor.

A absolvit liceul în 1970 și a urmat cursurile Școlii postliceale de laboranți în fizică-chimie. A lucrat în diverse domenii, printre care la Institutul de cercetări și amenajamente silvice, la Uzinele „23 August”, Biofarm, Motel București, și în redacțiile revistelor „Proprietarul” și „Știință și Tehnică”. A câștigat 12 premii la concursuri naționale de șah.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/fountain-pen-notebook-paper-writing-1854169/

Grămescu a fost implicat în mai multe cenacluri literare și SF, fiind un membru activ în fondarea unora dintre ele: „Relief românesc”, „Săgetătorul”, „Luceafărul”, „Solaris”, „Marțienii” și multe altele. În perioada 1981–1999 a făcut parte din comitetele de jurizare ale concursurilor literare și taberelor SF.

A murit pe 13 mai 2014.
Debutul literar al lui Grămescu a avut loc în 1965 în revista școlară „Aripi”. A continuat să publice în diverse publicații și a făcut primii pași în revista „Luceafărul” în 1967. A scris versuri, proză și critică literară în reviste de prestigiu, printre care „Luceafărul”, „România literară”, „Vatra”, „Steaua” și multe altele. De asemenea, a fost pasionat de grafică, domeniu în care a debutat în 1969.

Primul său volum a fost „Aporisticon” (1981), un succes remarcabil atât din punct de vedere al vânzărilor, cât și al criticii. Printre cele mai apreciate lucrări ale sale se numără povestirea „Cântecul Libelungilor” și romanul SF „Phreeria” (1991). A publicat și mai multe volume de poezii și a tradus opere în limba franceză, rusă și maghiară.
Mihail Grămescu a primit numeroase premii, printre care:

• 1975 – Premiul pentru poezie SF
• 1982 – Premiul pentru debut al revistei „Știință și Tehnică”
• 1989 – Premiul SocCon (URSS)
• 1990 – Premiul SESF (EuroCon, Franța)
• 1993 – Premiul Helion
• 1994 – Marele premiu al Jurnalului SF
• 1995 – Premiul „Dan Merișca” pentru nuvelă

Opere
Grămescu a scris mai multe romane, povestiri și poezii, incluzând:

• „Phreeria” (1991)
• „Plenița memoriei noastre” (1997)
• „Iritația” (2005)
• „Aporisticon” (1981)
• „Săritorii în gol” (1994)
• „Cioburi de înger” (1999)

A fost și editor al colecției „Fantasticul Mileniului III” și a publicat lucrări traduse în mai multe limbi.
Grămescu a adunat antologii de SF și literatură fantastică, fiind editor al mai multor volume importante, precum „Fantezii contemporane” (2003) și „Noaptea” (2004).
A tradus lucrări din limba română în limbi străine, inclusiv „Cântecul Libelungilor” în franceză („Le chant des Libelungs”) și „Nike” în aceeași limbă.

Opera sa rămâne un pilon important al literaturii SF și fantastice românești.