Lucia Demetrius, prozatoare, poetă, traducătoare și autoare dramatică română

Lucia Demetrius (16 februarie 1910 – 29 iulie 1992) a fost o prozatoare, poetă, traducătoare și autoare dramatică română.
A fost fiica scriitorului Vasile Demetrius, coleg de clasă la liceul Sfântul Sava cu Gala Galaction, care l-a convins să-și schimbe numele din Dumitrescu în Demetrius, și a Antigonei (născută Rabinovici). A fost activă în cenaclul Sburătorul, condus de Eugen Lovinescu, iar între ea și criticul literar a existat chiar o relație amoroasă.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucia_Demetrius#/media/Fi%C8%99ier:Lucia_Demetrius.jpg
Lucia Demetrius a urmat școala centrală Maria Brâncoveanu între 1921 și 1928, apoi a obținut licența în litere în 1931 și în filosofie în 1932. După aceea, a studiat la Conservatorul de Artă Dramatică din București, la clasa lui Ion Manolescu.
A debutat pe scenă în trupa dramaturgului George Mihail Zamfirescu, 13 plus 1, iar ulterior a devenit dramaturg. În 1934, a studiat Estetica la Paris. În perioada 1936-1938, a lucrat ca funcționară la Uzinele Malaxa. A fost profesoară de artă dramatică la Conservatorul de Artă Dramatică între 1944 și 1949 și regizor de teatru la teatrele din Sibiu, Brașov și Bacău între 1950 și 1952. A colaborat cu Mărgărita Miller-Verghy. După 1949, în perioada stalinistă, a susținut teatrul realist socialist, însă din 1965 a revenit la teatrul de idei și de analiză sufletească.
Lucia Demetrius a fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a în 1971, „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român.”

Operă selectivă

• Tinerețe, roman, 1936
• Marea fugă, roman, 1938
• Destine, nuvele, 1939
• Intermezzo, versuri, 1939
• Album de familie, nuvele, 1945
• Flori de hârtie, 1947
• Oglinda, nuvele, 1957
• Nunta Ilonei, nuvele, 1960
• Primăvara pe Târnave, roman, 1960-1963
• Întâmplare de la târg, 1962
• Limpezire, 1962
• Făgăduielile, nuvele, 1964
• Colocviu sentimental, 1967
• Ce aduc zorile, nuvele, 1968
• După prăpăd, 1968
• Lumea începe cu mine, roman, 1968
• Anotimpuri, 1970
• La ora ceaiului, nuvele, 1970
• Acuarele, 1971
• Scrisoare către fetele tinere, 1971
• O femeie ca multe altele, 1972
• O poveste adevărată, 1973
• Sunt un pământean, nuvele, 1973
• Întoarcerea la un miracol, 1974
• Răspântiile, nuvele, 1976
• Întâlnire cu tinerețea, nuvele, 1977
• Fericita călătorie, 1979
• Triptic (Oglinzi aburite, Portretele au coborât din rame, Ultimul vlăstar), 1981-1984
• Te iubesc, viață!, 1984

Operă postumă

• Lucia Demetrius: Memorii, ediție îngrijită de Ion Nistor, 2005

Dramaturgie

• Turneu în provincie, piesă de teatru, 1946
• Cumpăna, piesă de teatru, 1949
• Vadul nou, 1951
• Premiera, 1952
• Oameni de azi, 1952
• O noapte grea, 1954
• Cei de mâine, 1956
• Oameni și jivine, 1956
• Trei generații, 1956
• Ultima Tauber, 1956
• Arborele genealogic, 1957
• Vlaicu și feciorii lui, 1959
• Întâlnire peste ani, 1964

Traduceri

• Nikolai Gogol, Căsătoria (teatru), 1957
• Victor Hugo, Mizerabilii (3 volume), 1981
• Ivan Bunin, Nuvele, 1936
• Louis Frederic Rouquette, Împărăția tăcerii albe, 1937
• Al. Dumas, Acuzatul, 1938
• Louis Bromfield, Vin ploile, 1941
• Thomas Raucat, Aventură în Japonia, 1942
• Lev Tolstoi, Învierea, 1948
• Guy de Maupassant, Nuvele și schițe, 1956
• A.S. Makarenko, Povestiri și schițe, 1959
• H. de Balzac, Crinul din vale, 1967
• Julien Green, Miezul nopții, 1970
• G. Flaubert, Educația sentimentală, 1976

Premii și distincții

• Premiul de stat, 1951.