Virgil Cândea, istoric al culturii românești

Virgil Cândea (n. 29 aprilie 1927, Focșani – d. 16 februarie 2007, București) a fost un important istoric al culturii românești, membru titular al Academiei Române.

Studii

• Colegiul Național „Sf. Sava” din București (1938-1945)
• Universitatea din București – Facultatea de Drept (1945-1949)
• Facultatea de Filosofie (1946-1950)
• Facultatea de Filosofie, Secția clasică (1950-1952)
• Institutul Teologic Universitar (1951-1955).

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Virgil_C%C3%A2ndea#/media/Fi%C8%99ier:Virgil_C%C3%A2ndea.01.jpg

Carieră

• Doctor în filosofie în 1970, cu teza „Filosofia lui Dimitrie Cantemir”
• A lucrat la Biblioteca Academiei, în Serviciul de bibliografie și Serviciul de studii
• Șef al Secției de documentare științifică (până în 1961, când a fost concediat)
• A fost șef al Serviciului de documentare la Oficiul Național de Turism „Carpați” (1962)
• Director al Bibliotecii Institutului „Dr. I. Cantacuzino” (1962-1965)
• Director al Secretariatului Asociației Internaționale de Studii Sud-Est Europene (1963-1968)
• Director științific al Asociației de Drept Internațional și Relații Internaționale (1965-1968)
• Cercetător principal la Institutul de Studii Sud-Est Europene din București (1968-1972)
• Secretar al Asociației Culturale „România” (1972-1990)
• A predat la Facultatea de Drept din București (1963-1966), Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu” (1980-1982), Facultatea de Istorie (1990-1991), și Facultatea de Teologie (1963-1965) ale Universității din București
• A susținut cursuri de istoria relațiilor internaționale la Institutul Universitar de Înalte Studii Internaționale și la Institutul Universitar de Studii Europene din Geneva (1967-1971), precum și la Universitățile din Beirut (1982), Strasbourg (1983) și „La Sapienza” din Roma (1990)
• Membru corespondent al Academiei Române din 1991 și membru titular din 1993
• A realizat cercetări privind istoria ideilor și a culturilor din sud-estul Europei și a contribuit la definirea conceptului de umanism în cultura medievală românească
• A descoperit și publicat manuscrise istorice importante, inclusiv versiunea arabă a primei cronici muntenești
• A publicat lucrări referitoare la pictura postbizantină și la artefactele culturale din Orientul Apropiat
• A participat la congrese internaționale de știință și a susținut conferințe în numeroase țări

Contribuții

• A avut o influență semnificativă în studiul marilor umaniști români, cum ar fi Stolnicul Constantin Cantacuzino și Dimitrie Cantemir
• A scris lucrări esențiale despre istoria culturii românești în context sud-est european și mondial, incluzând studii despre Nicolae Iorga și modernizarea culturală din secolele XVII–XVIII
• A editat lucrările lui Dimitrie Cantemir și Alexandru Odobescu și a depistat și reconstituit patrimoniul cultural național înstrăinat

Opere

• „Introducere în documentarea științifică” (1960, în colaborare cu Aurel Avramescu)
• „Pagini din trecutul diplomației românești” (1966, în colaborare cu Mircea Malița)

Premii și distincții

• Premiul „Nejib Habib” acordat de Universitatea din Geneva pentru contribuțiile sale la înțelegerea relațiilor internaționale
• Decorat cu „Ordinul Cedrului” în grad de ofițer, pentru contribuțiile sale la istoria culturii libaneze
• Nu a primit distincții sau decorații din partea autorităților române.