Nicolae Marin Iancu, scriitor român

Nicolae Marin Iancu (n. 28 mai 1907 – d. 16 februarie 1991) a fost un scriitor român, născut la Constanța. La vârsta de 11 ani a rămas orb într-un accident cu explozibil. Cu toate acestea, a continuat să își creeze universuri fascinante pentru copiii care veneau să îl viziteze, narațiunile sale devenind un refugiu plin de imaginație. A fost descoperit întâmplător de un jurnalist de la „Dobrogea Jună”, care l-a încurajat să își transmită poveștile. Acestea au fost publicate în edițiile de sâmbătă ale ziarului, iar prima poveste apărută a fost „Muntele”.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/braille-touch-language-bumps-7326486/

Pentru a compensa lipsa vederii, Iancu a creat un sistem propriu de scriere, folosind îndoirea hârtiei și scrijelirea literelor, astfel reușind să își exprime gândurile. A scris în special cărți pentru copii și a colaborat cu articole, povestiri și piese de teatru pentru presa locală, inclusiv ziarele „Dobrogea Nouă” și „Litoral”. A fost distins cu o diplomă internațională pentru cei mai buni scriitori în sistemul Braille (New York).

Volume publicate:

• „Focosul” (1958, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București)
• „După negură, soare…” (1963, Editura Tineretului, București)
• „Bunicuța poveștilor” (1968, Editura Tineretului, București)
• „Răpirea elefantului cârn. Povestiri vesele” (1970, Editura Litera, București)
• „Pegas” (1978, Editura Litera, București)
• „Flori de pădure” (1982, Editura Ion Creangă, București)
• „Azura. Povești vechi și noi cum se spun doar pe la noi” (1984, Junimea, Iași)
• „Făurarul basmelor în țara prichindeilor” (1989, Editura Ion Creangă, București)

De asemenea, Iancu a realizat traduceri din literatura rusă și turcă.

Informațiile provin din „Dicționarul de personalități dobrogene”, vol. IV.

Sursa: https://www.facebook.com/permalink.php