Current track

Title

Artist


„Mașina Timpului”. Canalul Panama, „scurtătura” dintre oceane…
de Nicolae Uszkai, Brașov

#Postat de on mai 1, 2024

Motto:Trăim într-o lume minunată, plină de frumusețe, farmec și aventură. Nu există sfârșit pentru aventurile pe care le putem avea dacă le căutăm cu ochii deschiși.”- Jawaharlal Nehru, fost prim-ministru al Indiei

Astăzi, „Mașina Timpului” ne va duce către alte meleaguri, undeva peste „gârla cea mare” de-i spune Atlantic și vom poposi pentru câteva rânduri în arealul unei lucrări ale omului care a transformat „fața” Americii Centrale, dar și a lumii, în general. Astfel, la data de 4 mai 1904, începea construcţia Canalului Panama. Considerat una din cele mai mari realizări ale secolului al XX-lea, Canalul Panama asigură legătura între 160 de țări și 1.700 de porturi din întreaga lume. Această „scurtătură”, care nu e deloc scurtă, de fapt, având circa 80 de kilometri lungime, e veritabil „aur” pentru navigatori. Îi scutește pe aceștia de traseul care dă ocol întregii Americi de Sud și le permite să facă, practic, o economie de peste 12.000 de kilometri. Canalul Panama, care folosește un sistem de ecluze pentru a ridica vasele, a fost considerat, la vremea lui, cel mai mare proiect ingineresc. Acesta a fost demarat de Statele Unite ale Americii, la 4 mai 1904, cum aminteam anterior împlinind astfel o idee veche de câteva secole.

Political map of Panama with capital, national borders, most important cities, rivers and lakes. Vector illustration with English labeling and scaling.

Mergând înapoi în timp, în 1513, exploratorul spaniol Vasco Nunez de Balboa a fost primul european care a descoperit că Istmul Panama era doar o mică limbă de pământ între Oceanul Atlantic și Oceanul Pacific. Drept urmare, descoperirea lui Balboa a dat startul unor noi expediții, în căutarea unui curs natural de apă care să lege cele două oceane. Ulterior, în anul 1534, negăsind nicio variantă creată de natură pentru a trece dintr-o parte în alta, conducătorul „Sfântului Imperiu Roman”, Carol al V-lea, a ordonat efectuarea unui studiu pe teren, pentru a evalua posibilitatea de a construi un asemenea pasaj. Echipa trimisă de monarh care a ajuns la fața locului a ajuns relativ repede la concluzia că un proiect atât de amplu era irealizabil. Poate că era de înțeles, la tehnologia acelor vremuri. În secolele care au urmat, ideea de a construi o cale de legătură între cele două oceane a încolțit în diverse țări, dar nicio încercare serioasă nu a fost pusă în practică, până către anii 1880. În 1881, o companie franceză condusă de Ferdinand de Lesseps, celebrul francez fost diplomat care a contribuit decisiv la proiectul Canalului Suez, a început săpăturile în zona Panama. Din păcate, condițiile nu au fost propice, iar proasta organizare, problemele tehnice și bolile tropicale au fost doar câteva din obstacolele întâmpinate. Ferdinand de Lesseps planificase amplasarea canalului la nivelul mării, fără ecluze, așa cum fusese gândit și Canalul Suez, dar condițiile fiind diferite, lucrările demarate s-au dovedit mult mai dificile decât anticipase francezul.

Nu a fost singurul francez implicat în acest proiect de mare anvergură. Astfel, Gustave Eiffel, creatorul celebrului turn din Paris care îi poartă numele, a fost angajat și el pentru a proiecta ecluzele necesare funcționării optime a canalului. Din păcate, compania lui Ferdinand de Lesseps a intrat în faliment, după ce proiectul acesta înghițise mai bine de 260 de milioane de dolari și se excavaseră peste 60 de milioane de metri cubi de pământ. Un efort uriaș s-a împotmolit! Eșecul tentativei de a realiza acest important canal a provocat un scandal de mari proporții în Franța. Astfel, Ferdinand de Lesseps, fiul său, Charles, împreună cu Gustave Eiffel și alți manageri au fost acuzați de fraudă și proastă gestionare a fondurilor. Drept urmare, în anul 1893, au fost găsiți vinovați, condamnați la închisoare și amendați, deși sentințele lor au fost ulterior revocate. După ce apele s-au mai liniștit, Gustave Eiffel s-a retras din afaceri și s-a dedicat cercetării științifice, iar Ferdinand de Lesseps a murit în anul 1894. În același an, o nouă companie franceză a preluat ce mai rămăsese în urma falimentului, cu intenția de a continua proiectul Canalului Panama, însă a renunțat la destul de scurt timp.Tot în acea perioadă, Statele Unite ale Americii, care își doreau foarte mult o legătură între cele două oceane, din motive atât economice, cât și militare, considerau Nicaragua o variantă mult mai bună decât Panama. Această viziune avea să se schimbe, însă, în curând, grație eforturilor unui inginer, Philippe-Jean Bunau-Varilla, care fusese implicat în ambele proiecte franceze din Panama. La sfârșitul anilor 1890, Bunau-Varilla a început o activitate de lobby pe lângă legiuitorii americani, pentru a-i convinge să achiziționeze acțiunile franceze din Panama. În același timp, arăta că în Nicaragua nu există condiții prielnice și din cauza vulcanilor activi din zonă.

„Mașina Timpului”. Canalul Panama, „scurtătura” dintre oceane...

„Mașina Timpului”. Canalul Panama, „scurtătura” dintre oceane…

Mai apoi, în 1902, Congresul SUA a autorizat cumpărarea activelor franceze ale canalului. În anul următor, Columbia, din care Panama făcea parte la acea vreme, a refuzat să semneze un document oficial prin care să autorizeze construirea canalului respectiv. Panamezii, încurajați de Bunau-Varilla și cu acordul tacit al președintelui Theodore Roosevelt, s-au revoltat și au declarat independența statului Panama. La scurt timp, secretarul de stat american, John Hay și Bunau-Varilla, în calitate de reprezentant al guvernului provizoriu panamez, au negociat Tratatul Hay-Bunau-Varilla, care conferea Statelor Unite dreptul de a utiliza o porțiune de teren de peste 800 de kilometri pătrați, pentru a construi canalul. În total, SUA puneau „la bătaie” 375 de milioane de dolari pentru proiect, bani care includeau și zece milioane ca plată către statul panamez pentru semnarea tratatului din 1903 și cele 40 de milioane necesare pentru achiziționarea activelor franceze. În anii care au urmat finalizării canalului, au crescut tensiunile dintre americani și panamezi, legate de controlul regiunii. În anul 1964, panamezii s-au revoltat din cauză că li s-a interzis să își înalțe propriul steag lângă cel american, în zona canalului. Din acest motiv, Panama a întrerupt temporar relațiile diplomatice cu SUA, până în 1977, atunci când președintele american Jimmy Carter și generalul panamez Omar Torrijos au semnat tratatul prin care controlul asupra canalului era redat statului Panama, în etape, respectiv un control bilateral, până în 1999, după care era transferat integral panamezilor. În același timp, tratatul dădea dreptul Statelor Unite de folosi forța armată împotriva oricăror tentative care amenințau neutralitatea canalului. Constructorii acestei căi de comunicație au avut de înfruntat obstacole serioase, inclusiv un teren neprietenos, clima caldă, chiar toridă, ploi abundente și boli tropicale. Primele încercări franceze s-au soldat cu moartea a peste 20.000 de oameni. Nici proiectul american nu a putut evita pierderile de vieți omenești: între 1904 și 1913, aproximativ 5.600 de muncitori au fost răpuși de boli sau accidente, iar mulți au fost victime ale malariei și febrei galbene. Pe atunci, se credea că aceste boli sunt provocate de mizerie și de aerul poluat. La începutul secolului al XX-lea, medicii au început să înțeleagă rolul țânțarilor în răspândirea acestor maladii și, în consecință, să identifice modalități mai eficiente de prevenire. Au fost drenate zonele mlăștinoase, reducând astfel zona de împerechere a insectelor și au fost instalate plase împotriva țânțarilor, ceea ce a contribuit decisiv la reducerea numărului de bolnavi.

Two cargo ship transiting the Miraflores locks in the Panama Canal in Central America

Între 13.000 şi 14.000 de ambarcațiuni utilizează acest traseu în fiecare an. Cele mai numeroase sunt vasele americane, urmate îndeaproape de cele din China, Chile, Japonia, Columbia și Coreea de Sud. Fiecare vapor aflat în tranzit plătește o taxă, în funcție de dimensiuni și capacitate. Pentru cele mai mari se poate ajunge și la sume de peste 400.000 de dolari. Cel mai mic tarif plătit vreodată a fost de 36 de cenți, achitat în 1928 de aventurierul american Richard Halliburton, care a traversat canalul înot. Anual, canalul produce venituri de circa două miliarde dolari și mai mult. În medie, traversarea durează între opt și zece ore, iar sistemul de ecluze ridică vasul la 25 de metri peste nivelul mării. Căpitanii nu sunt lăsați să facă manevre de capul lor, pentru că un pilot special pregătit preia controlul navigației și ghidează vasul. În 2010, Canalul Panama a fost traversat de nava cu numărul un milion de la deschiderea sa. În 2007, o lucrare de mari proporții a fost demarată, pe baza unui proiect în valoare de 5,25 miliarde de dolari. Obiectivul era reprezentat de lărgirea canalului, astfel încât să poată găzdui și vasele uriașe ale prezentului, adică cele care depășesc dimensiunile ecluzelor, de 35 metri lățime și 300 de metri lungime. Se pregătea, astfel, terenul pentru nave care transportau de trei ori mai multă marfă decât cele mai mari de până atunci. Președintele panamez Martín Torrijos, a lansat ideea în data de 24 aprilie 2006, arătând că astfel Panama va fi propulsată printre statele de primă mână ale lumii. Proiectul a fost aprobat prin referendum național. Inițial s-a anunțat că va fi finalizat în august 2014, pentru aniversarea centenarului. Evident, termenele de finalizare nu sunt niciodată respectate, însă panglica variantei noi a canalului a fost, în cele din urmă, tăiată la 26 iunie 2016. Extinderea a dublat capacitatea canalului și a avut un impact semnificativ asupra comerțului maritim internațional. La mai bine de un secol după finalizarea Canalului Panama, o legătură între oceane prin Nicaragua rămâne încă o posibilitate demnă de luat în calcul. În 2013, o companie chineză a anunțat că a încheiat o înțelegere cu guvernul din Nicaragua, urmând să plătească 40 de milioane de dolari pentru drepturile de a construi o asemenea „autostradă acvatică”.

„Mașina Timpului”. Canalul Panama, „scurtătura” dintre oceane...

„Mașina Timpului”. Canalul Panama, „scurtătura” dintre oceane…

În prezent, Canalul Panama nu are suficientă apă astfel că au trebuit să fie introduse cote cu privire la numărul de vase care pot trece prin acest canal vital, o decizie care, firește, afectează tranzacțiile cu energie, bunuri de consum și alimente, pentru că transportatorii sunt forțați să navigheze mii de mile suplimentare pentru a livra marfa. Autoritatea Canalului Panama (APC) a informat la finalul anului trecut că restricțiile care au început în toamna trecută vor fi menținute și în decursul anului curent. Actualmente, numărul navelor care sunt autorizate să treacă prin Canalul Panama este limitat la 18 pe zi, o scădere de 50% comparativ cu situația anterioară. Luna octombrie 2023 a fost cea mai secetoasă lună înregistrată în Panama de la debutul colectării datelor statistice în 1950. Totodată, nivelul lacului Gatun, un lac artificial de apa dulce prin care vasele navighează în drum spre canal, a scăzut la un nivel fără precedent. Comerțul prin Canalul Panama a generat în 2022 venituri de 4,3 miliarde de dolari. Principalii utilizatori ai Canalului Panama sunt tancurile petroliere care transportă produse petroliere de la rafinăriile din SUA până în Asia, navele port-container care livrează produse „made-in-China” pe coasta de est a SUA și vrachiere care transportă milioane de tone de cereale și alte produse agricole. Potrivit unor estimări oficiale, SUA ar urma să exporte cu 12% mai mult propan în această iarnă comparativ cu cea de anul trecut. O mare parte din aceste exporturi vor fi nevoite să treacă prin Canalul Panama, iar întârzierile pot fi costisitoare pentru transportatori și consumatori.

„Mașina Timpului”. Canalul Panama, „scurtătura” dintre oceane...

„Mașina Timpului”. Canalul Panama, „scurtătura” dintre oceane…

Autoritatea Canalului Panama estimează că 38,4 milioane de tone de cereale, marea majoritate din est spre vest, au trecut prin Canalul Panama în 2022. Dacă perioadele de așteptare vor fi prea mari, unii traderi vor analiza redirecționarea traficului prin Canalul Suez, și este posibil ca și livrările de cereale din Europa spre coasta de vest a Americii de Sud să fie înlocuite cu livrări din Asia. Vă mulțumesc pentru răbdarea avută de a ajunge la finalul acestor rânduri și ne revedem și săptămâna viitoare cu o nouă „excursie” cu „Mașina Timpului”!

Gânduri bune tuturor!

Al dumneavoastră, Nicolae Uszkai

Surse, surse foto și lecturi suplimentare:

https://www.agerpres.ro/flux-documentare/2014/08/15/documentar-canalul-panama-un-secol-de-la-inaugurare-11-13-50

https://www.scribd.com/doc/204184924/Canalul-Panama

https://istoriiregasite.wordpress.com/2010/04/11/canale-maritime-canalul-panama/

https://adevarul.ro/international/in-lume/un-secol-inaugurarea-canalului-panama-schimbat-fata-pamantului-pretul-mortii-27000-muncitori-1_53dccd9d0d133766a8f1dfe9/index.html

https://publimix.ro/blog/caleidoscop/1904-Canalul-Panama

https://www.ceccarbusinessmagazine.ro/traficul-prin-canalul-panama-este-afectat-de-schimbarile-climatice-a12038/

https://www.economica.net/seceta-din-canalul-panama-va-restrictiona-trecerea-navelor-incarcate-cu-cereale-si-in-2024_711721.html

https://www.g4media.ro/noi-probleme-pentru-comertul-global-seceta-blocheaza-canalul-panama-atacurile-teroristilor-houthi-aglomereaza-canalul-suez.html

https://www.digi24.ro/galerie-foto/1/stiri/externe/canalul-panama-unul-dintre-cele-mai-spectaculoase-proiecte-de-inginerie-realizate-vreodata-a-fost-inaugurat-in-urma-cu-108-ani-2045579

https://www.agerpres.ro/economic-extern/2023/12/11/seceta-din-canalul-panama-va-restrictiona-trecerea-navelor-incarcate-cu-cereale-si-in-2024–1217508

https://stirileprotv.ro/stiri/international/zeste-un-dezastru-care-se-deruleaza-cu-incetinitorul-traficul-prin-canalul-panama-este-afectat-de-schimbarile-climatice.html

https://www.youtube.com/watch?v=nALuHl_rHL8


Opiniile cititorului

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *