Manolache Costache Epureanu, bârlădeanul care a fost de două ori prim-ministrul României

Personalitate istoricã națională, Manolache Costache Epureanu (născut pe 22 august 1823, Bârlad, Moldova – d. 7 septembrie 1880, Wiesbaden, Imperiul German) descindea din familia de mari boieri Costache, ai cãrei reprezentanți au dominat, alãturi de alte neamuri, istoria socialã a Moldovei în veacurile XVII-XIX.

Pãrinții lui Epureanu au fost: marele vornic Ioan Costache și Catinca Negre, rudã apropiatã a lui Costache Negre (Negri).

Manolache și fratele sãu Grigore au fãcut studii superioare la început în Franța, apoi în Germania, la universitãțile din: Heidelberg, Göttingen, Iena.

Amândoi frații au obținut primii din tinerii români din epocã titlul de doctor în drept la Iena, aserțiune doveditã de diplomele lor care se aflau în vechiul conac de la Epureni.

Dupã terminarea studiilor, în anul 1846, Epureanu a fost numit prezident al Tribunalului Tutova, unde a fost apreciat pentru corectitudine oi profesionalism.

S-a remarcat împreunã cu Al.I. Cuza, frații Rosetti și alți tineri boieri în mișcarea opoziționistă din ultimii ani ai domniei lui Mihail Sturdza (1834-1849) oi în evenimentele revoluþionare de la Iaoi din martie 1848.

Exilat, a participat la revoluțiile românilor din Banat, Transilvania și Bucovina.

Urmãtoarea etapã a activități sale politice a fost perioada pregãtirii și înfãptuirii Unirii Principatelor.

Ca o recunoaștere a meritelor sale locuitorii Tutovei l-au ales, în anul 1857, deputat în Adunarea Ad-hoc a Moldovei. Prieten șicolaborator al domnitorului Al. I. Cuza, Epureanu a fost numit de cãtre acesta ca prim-ministru la Iași în perioada 1860-1861.

Dupã abdicarea lui Cuza, Epureanu și-continuat atât activitatea politicã, cât și cea administrativã. A mai deținut funcția de prim- ministru în: 1869, 1870 (guvernul „Cloșca cu puii de aur”) și 1876.

În ultima sa guvernare, Epureanu, împreunã cu Mihail Kogãlniceanu, ministru de externe, a acționat în vederea realizãrii Independenței pe cale diplomaticã prin cunoscutul memoriu adresat puterilor europene.

Conservator ca origine și concepție a fost, de fapt, un conservator de nuanță liberalã, ceea ce i-a atras vehemente critici de la ambele grupãri politice. Lui Epureanu i se datoreazã reorganizarea cluburilor conservatoare și înființarea, de fapt, a Partidului Conservator în februarie 1880.

Ca președinte, primul președinte al Partidului Conservator, a activat pentru puțin timp pentru cã, mãcinat de boalã, s-a sfârșit la 19 septembrie 1880 la Schleangenbad, în Germania.