Jurnal FM 
„Lume, lume, soro lume…”. Ucraina, românii, legile și UE…
de Nicolae Uszkai, Brașov
#Postat de Carmen Vintu on decembrie 29, 2022
Motto: „Fă ceva pozitiv pentru ţara ta şi pentru compatrioţii tăi. Oricât de modest sau neînsemnat este ceea ce faci, fă-o în fiecare zi.” – Ion Raţiu
Stimați amici, sub denumirea generică „Lume, lume, soro lume...”, ca de obicei, ne întâlnim, joia, pe acest „bulevard virtual”, cu câteva gânduri referitoare la „trendurile” politicii „din afară” și la influența acestora asupra României. Am să „ating” azi un subiect care a ținut, săptămâna trecută „în prag” de Crăciun, agenda vectorilor media românești (și mai puțin a celor internaționali) și-ncerc să deslușesc câte ceva despre problemele care izvorăsc din acest moment de referință apropo de existența minoritățiii românești din Ucraina. Astfel, Parlamentul (Rada Supremă) de la Kiev a adoptat, acum, în 13 decembrie 2022, legea privind minoritățile naționale din Ucraina, în absența unei noi consultări a Comisiei de la Veneția și fără a ține cont de recomandările pe care România le-a înaintat părții ucrainene, având în vedere că există mai multe comunități românești, atât în regiunile Cernăuți și Odesa, cât și în Transcarpatia și alte zone din Ucraina. Firește, în urma apariției noii legi, România nu este mulțumită (și nu poate fi) de modul în care este tratată minoritatea română în Ucraina, iar această idee este un subiect major pe agenda diplomatică și politică bilaterală dintre cele două state. Astfel, Ministerul Afacerilor Externe român a transmis, joia trecută, pe 22 decembrie, că a luat notă de adoptarea, de către Rada Supremă a Ucrainei, la 13 decembrie, a Legii 8224 privind minorităţile naţionale (comunităţile) din Ucraina, care vizează completarea cadrului normativ ucrainean privind protejarea drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale. De principiu, prin ieșirea sa publică, MAE român solicită autorităţilor ucrainene să consulte Comisia de la Veneţia chiar şi în acest stadiu şi să pună în aplicare, pe deplin, recomandările acesteia, având în vedere faptul că legea prevede un termen de şase luni pentru intrarea sa în vigoare.
Totodată, ministerul mai zice că „este regretabil faptul că legea a fost adoptată în absenţa unei consultări adecvate a reprezentanţilor comunităţii române din Ucraina, aşa cum a solicitat partea română”. Printre altele, subiectul educației în limba maternă pentru românii din Ucraina, precum și alte drepturi pentru minorități, a fost unul intens speculat de propaganda rusă, atât înainte de război, cât mai ales după începerea acestuia. Mesajul, pe scurt, transmis de ruși a fost și este: ucrainenii își asupresc minoritățile pentru că nu-i lasă să învețe la școală în limba maternă. În cazul nostru, e vorba de români, dar putem extrapola, firește și la ruși, tătari, polonezi etc. Iată, s-ar putea gândi unii, un alt motiv legitim pentru Putin să intervină militar, în continuare, în Ucraina pentru a-și apăra concetățenii…De parcă pe ruși i-ar durea undeva de oameni, în general! Nu-i doare nici de militarii lor care mor ca muștele, pe fondul proastei organizări și conduceri militare rusești, care a reușit să ducă-n șanț mitul glorioasei armate rusești! Vax albina, rebiata! Legea ucraineană despre care vă amintesc aici vizează completarea cadrului normativ ucrainean privind protejarea drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale. Aspectele de analiză și solicitările anterior prezentate de către partea română au fost transmise părții ucrainene prin intermediul unei scrisori adresate de ministrul afacerilor externe Bogdan Aurescu omologului său Dmytro Kuleba. De asemenea, ele urmează a fi detaliate, în continuare, în contactele Centralei MAE cu Ambasada Ucrainei la București și ale Ambasadei României la Kiev cu autoritățile ucrainene, în continuarea dialogului frecvent și dens pe acest subiect, deja derulat.
Anterior, pe 17 iunie 2022, în avizul dat cererii Ucrainei de aderare la UE, Comisia Europeană a indicat, printre pașii care trebuie îndepliniți, dacă vor să intre în UE, finalizarea reformei cadrului legislativ privind drepturile persoanelor aparținând minorităților naționale, conform recomandărilor Comisiei de la Veneția, și adoptarea imediată a unor mecanisme de implementare eficiente. „Ministerul Afacerilor Externe consideră regretabil faptul că legea a fost adoptată în absența unei noi consultări a Comisiei de la Veneția a cărei opinie ar fi contribuit în mod cert la asigurarea unui text cuprinzător și clar din perspectiva standardelor juridice europene în materie, inclusiv prin verificarea modului în care recomandările sale anterioare sunt reflectate în textul normativ. De asemenea, este regretabil faptul că legea a fost adoptată în absența unei consultări adecvate a reprezentanților comunității române din Ucraina, așa cum a solicitat partea română”, spune MAE în comunicatul de joia trecută. Ministerul Afacerilor Externe solicită explicit autorităților ucrainene să consulte Comisia de la Veneția chiar și în acest stadiu și să pună în aplicare, pe deplin, recomandările acesteia, având în vedere faptul că legea prevede un termen de șase luni pentru intrarea sa în vigoare.
Pentru a înțelege câte puțin din „dilema” actuală, ar trebui să ne aducem aminte de o altă „etapă”, din luna septembrie a anului 2017, atunci când Parlamentul ucrainean a adoptat Legea educației, anulând, practic, la acel moment, un drept dobândit de minoritatea românească (și de celelalte minorități) prin Constituția Ucrainei adoptată în anul 1996. Acest drept dobândit era dreptul de acces la învățământ în limba română la toate disciplinele sau la cele alese de către elevi. Cât de mult a fost pus în fapt acest drept, asta doar românii de cetățenie ucraineană pot ști! Prin legea din 2017, acest drept a fost anulat, în pofida multiplelor proteste care au avut loc atunci. Vorbeam recent cu niște doamne din Cernăuți, sosite la Brașov cu ocazia unui proiect cultural, și acestea-mi spuneau că a fost atunci un protest chiar în Cernăuți, protest organizat pentru prima dată mai „vocal”. Atunci, românii au protestat în fața administrației regională de stat de la Cernăuți, spunând că e o încălcare flagrantă a drepturilor lor la educație. Practic, de atunci, românii au trăit cu speranța că legea minorităților naționale va rezolva problema, va crea o soluție pentru ei, mai ales că românii se identifică cu statul român ca fiind „rădăcina” lor istorică și sunt o minoritate a unui stat care dorește a deveni membru UE. Practic, această nouă lege a minorităților naționale o reiterează pe cea din anul 2017, în mare parte și, astfel, îi aprofundează efectele, arătând că Ucraina ar cam refuza să să mai dezbată această problemă. Firește că „marea teamă” apropo de această lege este cea referitoare, în principal, la minoritatea rusească, dar asta nu i-ar explica statului ucrainean nebăgarea în seamă a cererilor explicite ale factorului politic românesc și a membrilor minorităților românești din Ucraina. Un jurnalist român, ucrainean de cetățenie, Marin Gherman pe numele său, a explicat public că „în Ucraina nu toate minoritățile naționale au aceleași solicitări. De exemplu, minoritatea poloneză e aproape asimilată populației generale, date fiind asemănările de limbă, așa că nu-și dorește învățământ în limba poloneză. În schimb, minoritățile română și ungară sunt cele mai vocale și cer învățământ în limbile lor.Partea ucraineană consideră că majoritatea statelor UE vor lăuda acest proiect de lege care aduce îmbunătățiri în legislație. Aduce, dar nu toate cele dorite de statele din jurul României și există și unele voci analitice la Kiev care spun că această lege corespunde în totalitate tuturor standardelor europene și nu văd ca fiind vreun obstacol să nu fie văzută bine în capitalele statelor UE. Statele UE care au minorități naționale trebuie să-și spună cuvântul, să discute cu Kievul, că de votul acestor state – sperăm că va fi pace în Ucraina – depinde soarta aderării sau neaderării Ucrainei la UE” Prin demersurile sale publice, România susține „parcursul european” al Ucrainei și înțelege dorința firească de accelerare a procesului de apropiere de UE, însă semnalează faptul că accelerarea intempestivă a procesului de legiferare în acest domeniu a afectat, de o manieră semnificativă, procesul de consultare cu reprezentanții minorităților naționale, care ar fi trebuit să fie unul de substanță, anterior adoptării legii. Ministerul Afacerilor Externe spunea în comunicatul amintit anterior că a solicitat „în mod repetat părții ucrainene consultarea temeinică a comunității române din Ucraina în procesul elaborării și adoptării legii”.
Din cele prezentate de MAE român, aș reitera faptul că, pe fond, legea reprezintă o variantă îmbunătățită în raport cu proiectele anterioare analizate la nivelul legislativului ucrainean, spune MAE. „Astfel, pot fi considerate îmbunătățiri ( le preiau exact cum le-a prezentat MAE):
- menținerea referirii în partea inițială a legii la instrumentele europene de referință în materie, Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale și Carta Europeană a Limbilor Regionale sau Minoritare, precum și la alte tratate internaționale ratificate de Ucraina, ca bază pentru conturarea politicilor în materie de minorități naționale;
- menționarea expresă a priorității tratatelor internaționale la care Ucraina este parte asupra legii în discuție;
- sublinierea expresă a prevenirii asimilării persoanelor aparținând minorităților naționale ca principiu pe care se bazează politica Ucrainei în domeniu;
- clarificarea textului articolului privind interzicerea discriminării, în sensul că noul text nu mai induce percepția unei eventuale interdicții a discriminării pozitive, care este de esența politicilor în materie de promovare și protejare a drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale;
- menținerea prevederii privind promovarea și sprijinirea de către stat a studierii istoriei și culturii minorităților naționale;
- asigurarea consultării reprezentanților minorităților naționale prin:
- includerea între atribuțiile autorităților competente pentru realizarea politicii în domeniu a desfășurării de consultări cu reprezentanții asociațiilor minorităților naționale în chestiuni legate de drepturi și libertăți ale persoanelor aparținând minorităților naționale,
- crearea, în cadrul organului central al executivului cu atribuții în materie, a unui organism consultativ în componența căruia sunt incluși reprezentanți ai asociațiilor civice ale minorităților naționale,
- posibilitatea constituirii la nivel local a unor organisme consultative cu participarea reprezentanților minorităților naționale, la inițiativa acestora sau prin Centrul minorităților naționale.
- sunt exceptate de la limitările din Legea limbii de stat producția tipografică editată în limbile minorităților și librăriile specializate dedicate minorităților naționale, în sensul în care nu li se aplică cerința de publicare de carte în limba ucraineană în procent de 50%, respectiv, de distribuire de carte în limba de stat în același procent;
- distribuirea de materiale electorale în limba de stat și în limba minorităților naționale în zonele locuite în mod tradițional de persoane aparținând minorităților naționale;
- reconfirmarea asigurării pentru învățământul organizat exclusiv în regim privat (fără contribuție de la bugetul de stat al Ucrainei) a exceptării de la rigorile legii educației, subzistând doar obligația de a asigura cunoașterea limbii ucrainene la nivelul standardelor de stat.”
Pe de altă parte, în legea adoptată pe 13 decembrie, persistă prevederi care pot avea un impact negativ, prin raportare la standardele europene, după cum spune MAE. Aceste prevederi cu impact negativ, ar consta în:
- limbajul neclar cu privire „la atribuţiile de monitorizare ale autorităţii centrale însărcinate cu implementarea politicii de stat în domeniul minorităţilor naţionale în legătură cu activităţile asociaţiilor civice ale minorităţilor naţionale”;
- nu există absolut nicio prevedere privind utilizarea limbii materne în relația cu autoritatea judecătorească;
- persistă neclarități privind aplicarea concretă a prevederilor privind utilizarea limbilor minoritare în administrație, „în zonele locuite în mod tradițional de persoane aparținând minorităților naționale și la cererea acestora, precum și a celor care reglementează că informațiile de interes general (anunțuri, care, printre altele, conțin o ofertă publică de încheiere a unui contract, plăcuțe informative, indicatoare, panouri, mesaje, inscripții și alte informații textuale, vizuale și audio amplasate public care sunt utilizate sau pot fi utilizate pentru a informa un număr nelimitat de persoane despre bunuri, lucrări, servicii, anumite entități comerciale, funcționari, angajați ai întreprinderilor sau autorităților de stat, organismelor locale de autoguvernare) sunt dublate în limba minorității naționale (comunității) printr-o hotărâre a consiliilor sătești, comunale, orășenești”;
- dreptul de „a-și manifesta religia sau credința nu beneficiază, în continuare, de o prevedere distinctă, fiind inclus doar în articolul referitor la dreptul la libertatea de exprimare”;
- subzistă „lipsa clarității asupra modului de a decide care organizație este reprezentativă pentru o minoritate atunci când, de exemplu, există mai multe asociații constituite în cadrul aceleiași minorități naționale”;
- nu este clarificată „problema asigurării resurselor financiare pentru traducerea informațiilor referitoare la evenimentele artistice și culturale, atunci când este necesară asigurarea traducerii în limba de stat”;
- continuă „chestiunea lipsei de finanțare pentru asociațiile reprezentative ale minorităților naționale, fiind prevăzută doar posibilitatea finanțării punctuale pe bază de proiecte și pe bază competitivă, în limitele bugetului alocat anual în acest scop”.
Pe de altă parte, observăm, dacă vrem, firește, cum Ministerul Afacerilor Externe din România a certat public Ucraina pentru că nu a consultat Comisia de la Veneția înainte de a adopta legea privind minoritățile naționale. Asta în condițiile în care chiar România a ignorat complet aceeași Comisie de la Veneția atunci când a venit vorba de legile justiției, adoptate recent într-o formă criticată de o parte mare a societății civile și a presei. Mai pe șleau, autoritățile României, în totalitate (guvern, parlament și președinte) au ignorat, cu bună știință, Comisia de la Veneția atunci când a fost vorba despre trecerea, pe repede înainte, a controversatelor legi ale Justiției elaborate. Aceste autorități au ignorat instituția internațională menționată, care funcționează „sub cupola” Consiliului Europei, în ciuda cererii exprese a comisarului european pe Justiție, Didier Reynders. Acesta a solicitat, pe 22 septembrie a.c., autorităților române să aștepte avizul Comisiei de la Veneția înainte de a adopta legile justiției. Didier Reynders zicea atunci:„Am amintit că Comisia Europeană este în contact cu autoritățile române pentru a discuta reformele și că recomand să așteptăm avizul Comisiei de la Veneția asupra proiectelor de legi ale justiției înainte de a le adopta, pentru a ne asigura că sunt în conformitate cu standardele europene”. Cu toate acestea, Parlamentul a adoptat cele trei legi ale justiției, iar președintele Iohannis le-a promulgat fără să mai aștepte avizul Comisiei de la Veneția. Practic, i-a durut, pe toți, „la bașcheți” de comisie, de Veneția, de regulile bunului simț politic! Și-i criticăm pe alții, nu-i așa? Și suntem indignați! Mai concret, când avizul Comisiei de la Veneția a venit, la 18 noiembrie a.c., aceasta a adus o serie de critici dure legate atât de procedura rapidă de adoptare, cât și referitoare la conținut. Comisia de la Veneția a notat și prevederi pozitive din cele trei legi, precum și procesul îndelungat de consultare. Mai mult, Comisia de la Veneția a arătat, în opinia oficială, că „regretă” că autoritățile române nu au cerut instituției un aviz înainte de adoptare. Cât despre relația cu ucraina pe tema de azi, oficial, Ministerul Afacerilor Externe zice că va continua coordonarea cu reprezentanții comunității române din Ucraina și „dialogul susținut cu autoritățile ucrainene pentru asigurarea respectării depline și promovării drepturilor identitare ale etnicilor români, inclusiv în baza obligațiilor internaționale asumate de Ucraina în materie, pe care și legea le recunoaște în mod expres ca fiind prioritare.” MAE mai spune că „acest dialog va continua inclusiv în formatul Comisiei mixte interguvernamentale româno-ucrainene pentru promovarea drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale, arată sursa citată.” MAE reamintește faptul că, „încă din anul 2021, propunerea României de încheiere a unui Acord cuprinzător privind protecția drepturilor persoanelor aparținând comunităților română din Ucraina și ucraineană din România cu accent pe drepturile lingvistice a fost agreată de principiu la nivel bilateral, dar din cauza războiului Rusiei împotriva Ucrainei dialogul în materie a fost îngreunat și încetinit considerabil.”
Partea română a invocat permanent în contactele cu partea ucraineană promisiunea preşedintelui Ucrainei conform căreia persoanele aparţinând comunităţii române din Ucraina vor beneficia de acelaşi tratament de care beneficiază în România persoanele aparţinând comunităţii ucrainene.O chestiune destul de fragilă și cu „schepsis” în relaţia româno-ucraineană, este și că o importantă parte dintre cei ce vorbesc românește în Ucraina se declară moldoveni și nu români. După idioata împărțire stalinistă în români și moldoveni, perpetuată chiar și decenii la rând după „spargerea” URSS. Practic, noi reproşăm Kievului că recunoaşte limba moldovenească, dar, pe de altă parte, ar trebui să ne întrebăm serios cam ce anume ar trebui să facă Ucraina, dacă acei cetăţeni ai lor amintiți anterior se identifică în declarații ori la vreun recensământ aşa, ca moldoveni, benevol, în condiţiile în care există la doi pași de zonele unde locuiesc ei, un stat numit Republica Moldova…Că, democratic, vorbind, nu-i poate obliga statul ucrainean să se declare români dacă ei vor să fie știuți ca moldoveni…Da, e destul de frustrantă legea aceasta pentru români, dar să nu uităm că Ucraina e în plin război cu Rusia și e destul de dificil să-și poată clarifica „cu minte” agenda intereselor pentru viitor. E posibil ca-ntr-un viitor oarecare, mai ales când se vor ivi zorii încheierii războiului, să fie schimbată paradigma actuală. Sigur, legislația în discuție este imperfectă, la fel ca multe altele și vor mai oferi mută „hârîială” între autoritățile kievene și diriguitorii Europei în anii ce vor urma. Dar este destul de ridicol și deloc „coșer” să reproşezi Ucrainei că n-au aşteptat opinia avizată a Comisiei de la Veneţia, ucrainenii fiind „pe repede-înainte” cu o agendă uriaşă de reforme necesare eventualei accederi în UE, când România tocmai a dat „cu flit” Comisiei de la Veneţia pe legile justiţiei că era pe repede-înainte cu primirea-n Schengen. Primire ratată, bineînțeles, ca multe alte lucruri „statale” românești de „generație nouă”, făcute pe stilul „Unde-i gardul, bre, ca să intru cu oiștea-n el”?!
Apropo de ce poate fi făcut la nivel de cerere și ofertă, în relația de negocieri cu ucrainenii, vizavi de o lege corectă a minorităților (cu referire specifică la cea română, firește) nu trebuie să uităm că această/aceste lege/legi implică și minoritatea rusă, care-i undeva pe la vreo 20 de procente, iar acum, pe ucraineni nu-i prea interesează să acorde prea multe facilități minorității ruse. Dar, pe de altă parte, având în vedere că pe aici, pe la noi, „trec”, fie că se recunoaște oficial, au ba, o parte destul de consistentă, de multe procente din totalul ajutoarelor militare, logistice și umanitare pentru Ucraina, cred c-am putea avea, ca stat, o „monedă de negociere” destul de sensibilă, eficientă și destul de rapidă. Nu zic să le strângem degetele vecinilor la ușă cu un șantaj fix acum când le arde ograda, dar, informal, atenționări dese, repetate și apăsate cred că s-ar putea face, pe principiul picăturii chinezești, dacă s-ar dori și am avea „bărbați de stat” în fruntea politichiei dâmbovițene. Cu „atributele” specifice bărbăției și nu cu „înlocuitori”! Ce va mai fi? Om trăi și om vedea, dar bine-ar fi de s-ar termina războiul, pentru că mor prea mulți oameni nevinovați și au loc distrugeri nemăsurate!
Pentru azi am terminat și vă mulțumesc pentru răbdarea de a fi rămas cu aceste rânduri până la finalul lor! Ne revedem, stimați amici, la aceeași dată, săptămâna viitoare! Până atunci, să vă fie bine! Gânduri bune tuturor!
Al dumneavoastră,
Nicolae Uszkai
Surse și surse foto:
https://www.cotidianul.ro/legea-privind-minoritatile-din-ucraina-starneste-critici-la-bucuresti/
https://www.defenseromania.ro/adoptarea-legii-minoritatilor-nationale-din-ucraina-trezeste-reactii-la-bucuresti-aderarea-la-ue-trebuie-fundamentata-pe-reforme-temeinice_620200.html
https://noi.md/md/diverse/romania-critica-legea-ucrainei-privind-minoritatile-nationale
https://www.libertatea.ro/stiri/mae-reactie-legea-minoritatilor-nationale-ucraina-4389817
https://www.rfi.ro/social-108410-romanii-ucraina-drepturi-garantate-maghiari-romania
