Jurnal FM 
„Lume, lume, soro lume…”. Țara lui „Roș-împărat” Xi Jinping …
de Nicolae Uszkai, Brașov
#Postat de Carmen Vintu on octombrie 20, 2022
Motto: „Puterea politică se naşte din ţeava puştii”- versiunea chinezească a politicii, conform lui Mao Zedung, „bunicul” politic al lui Xi Jinping…
Stimați amici, sub denumirea generică „Lume, lume, soro lume...”, ne întâlnim, din nou, și în această zi de joi, pe acest „bulevard virtual”, cu câteva gânduri referitoare la „trendurile” politicii „din afară” și la influența acestora asupra României. Sau la faptul că orice se întâmplă „pe afară” ne poate influența. Pentru că este evident pentru oricine că lumea este, din ce în ce mai mult, interdependentă. Nu de altceva, dar, apropo de subiectul meu de azi, s-ar putea întreba cineva: „Ce treabă avem noi cu China?”…Păi, avem! Numai dacă stăm să „contabilizăm” cam ce și câte produse utilizăm zilnic, pe scară largă, venite din China, vom vedea că avem treabă…De aceea, ar fi bine să avem pace în acea parte de lume! Cum? Vom vedea de luni încolo, după cel de-al XX-lea congres al Partidului Comunist Chinez. Pentru că acesta este subiectul pe care vi-l propun azi, chiar dacă nu-mi face mare plăcere.
După cum ați aflat prin toate canalele media, în China a început, duminica trecută, cel de-al XX-lea Congres al Partidului Comunist Chinez, unul denumit „istoric” de mulți analiști. Acest congres „promite”, din informațiile de până acum, că va consfinți faptul că „stăpânul Chinei”, Xi Jinping, va rămâne, cel mai probabil, de duminică încolo, „stăpân” pe viață și cel mai important om politic al Chinei, după Mao Zedong. Este o certitudine faptul că această Chină de azi este China lui Xi Jinping. Astfel, la acest congres, început pe 16 octombrie și care se va termina duninică, pe 23 octombrie, toate informațiile converg spre faptul că Xi Jinping va primi un nou mandat de cinci ani la conducerea partidului și a țării, după ce acum patru ani, în anul 2018, a avut grijă să schimbe regula care permitea ca liderul partidului să aibă doar două mandate. Seamănă suspect acest fapt cu cele ale „vărului” Volodea de la Kremlin, cel care a schimbat legile rusești ca să poată conduce el Rusia pe viață. Puterea îmbată rău de tot! Congresul, care se desfăşoară în cea mai mare parte în spatele uşilor închise, respectă cu stricteţe politica „zero COVID”. În conformitate cu protocoalele stricte de sănătate, toţi delegaţii poartă mască, cu excepţia primului rând, unde stau „personalităţi de marcă”. De vinerea trecută, jurnaliştii şi toţi participanţii au fost închişi într-o „bulă sanitară”, o mini-carantină, de fapt, cu măşti obligatorii şi cu teste PCR zilnice…Cert este că acest „stăpân” de „rit nou” al Chinei („bunicul” său politic, Mao era de „rit vechi”, dar la fel de periculoși amândoi) este, din anul 2012 (și va rămâne), secretar general al Partidului Comunist Chinez, președinte al Chinei, șef al Comisiei Militare Centrale și multe alte funcții pe care le place autocraților să le cumuleze. Pe scurt, pentru propaganda oficială copleșitoare a statului chinez, Xi este un „conducător genial”, „salvatorul Chinei”, cel care o va duce pe „culmi de progres, civilizație, bunăstare și glorie”. De cealaltă parte a problemei, pentru (prea) puțini chinezi hotărâți și curajoși (de fapt, gata să își riște viața) nu este altceva decât un dictator. Xi Jinping a început congresul printr-un discurs de aproape două ore în fața celor 2.296 de delegaţi veniți din toate colțurile Chinei (discurs mai scurt cu o oră și jumătate decât cel de la congresul precedent din 2017), în timpul căruia a sugerat că, sub conducerea sa, China va continua politica caracterizată prin controlul maselor, agresiunea asupra unor regiuni și rivalitatea cu Occidentul. Bineînțeles, ca să-și glorifice mandatul la „stăpânirea” Chinei, Xi Jinping a ținut să precizeze că China și-a sporit influența globală în ultimii cinci ani, de când el a devenit un și mai „călăuzitor far” și a avertizat, destul de nevoalat, asupra „amestecului străin” în disputa privind Taiwanul. Xi a lăudat (de fapt, s-a lăudat…) decizia de a se reprima mișcarea pro-democrație din Hong Kong, prin introducerea unor legi de securitate națională care au neutralizat orice urmă de opoziție. Dizidenții au devenit infractori și „s-a rezolvat problema”…În viziunea lui Xi, acțiunile întreprinse de el și ai lui „au restabilit ordinea” și au marcat „o întorsătură în bine în regiune”. Xi Jinping a ținut să sublinieze „apăsat” că: „În fața activităților secesioniste ale forțelor de independență din Taiwan și a provocărilor grave ale forțelor externe care se amestecă în afacerile Taiwanului, am lansat cu hotărâre o luptă majoră împotriva secesiunii și a amestecului, demonstrând determinarea și capacitatea noastră puternică de a proteja suveranitatea națională și integritatea teritorială şi de a ne opune independenței Taiwanului”.Evident, este un atac (mai voalat dar ferm) la sprijinul pe care Taiwanul îl primește, în special de la administrația de la Washington.
Pe de altă parte, ca să fim cinstiți în aprecieri, este evident că miza acestui congres nu este Taiwanul, dar este posibil ca soarta acestui stat insular „dizident” de atâtea decenii să depindă de rezultatul final al congresului care se va încheia duminică. Sau de altele viitoare…În timpul acestei manifestări politice chineze majore, este de așteptat ca acei 2.296 de delegaţi prezenți să-i acorde lui Xi Jinping încă un mandat de cinci ani la „stăpânirea” Chinei. Poziția conducătorului comunist va fi mai consolidată ca oricând, devenind cel mai puternic lider chinez de la Mao Zedung încoace, cel considerat „părintele Chinei”. Nu trebuie să fii mare specialist în sociologie, politologie ori antropologie, ca să vezi că, în China, cultul personalității este prezent precum ciulinii în stepă…Iar dacă e atât de bine ridicat în slăvi de „curtea imperială”, Xi nu pare să fie deranjat de nimeni în a coborî de pe soclul pe care s-a urcat acum un deceniu. Presa mondială a titrat unele dintre știrile de la acest congres cu titluri semnificative, Astfel, acest congres va marca „Încoronarea lui Xi”, potrivit celor de la „Reuters”. „Iată împăratul Xi!”, titrează și cei de la „The Atlantic”, iar cei de la „Financial Times” anunță începerea „ceremoniei de încoronare” a lui Xi Jinping. Nu cred că zic vreo noutate când afirm că opoziție, în sensul democratic, nu există în China. De niciun fel…Există, însă, o oarecare dizidență, iar ultimii doi ani de restricții dure ale politicii anti-Covid (politică dusă la extrem de China) par să fi dat curaj mai multor chinezi să îndrăznească să spună, pe diverse căi, că „ceva” nu merge bine. Un exemplu edificator este „întâmplarea” recent apărută-n spațiul public, când bannere cu mesaje anti-regim au fost instalate pe un pod din Beijing. Astfel de „întâmplări” sunt foarte rare, ceea ce le face, în schimb, cu atât mai „stridente”. Forțele de ordine ale aparatului de represiune chinezesc, pe principiul „picăturii chinezești” (dar mai mari, pe sistem de…valuri), au năpădit, în preajma congresului comuniștilor chinezi, străzile Beijingului, pentru a se asigura și a-i asigura pe mai marii „împărăției” celei roșii că niciun incident nedorit de politrucii șefi nu va deranja „onor” Congresul, iar presa oficială, în siajul propagandei oficiale de care aparține, nu transmite decât despre cât lapte și miere curge în măreața Chină, despre cât de bine, cât de mult și multe face și cât de puternică e China sub conducerea „împăratului” Xi Jinping. După cum spun analiștii mai pricepuți într-ale Chinei, reducerea la tăcere și chiar anihilarea adversarilor a fost, încă de la preluarea puterii, în 2012, o politică de frunte a regimului impus de Xi Jinping. Cu un mandat auto-impus și declarat public de a „elimina corupția din partid”, noul lider și-a eliminat, în același timp și pas cu pas, și adversarii din vârful puterii partidului. În doar patru ani de la preluarea puterii, Xi s-a afirmat drept „nucleul conducerii partidului, cerând celor 96 de milioane de membri de partid, „crema societății chinezești” să-și „unească gândirea, voința și acțiunea în jurul său”. La congresul similar de acum cinci ani, în 2017, Xi mai spunea, printre altele, că: „guvernul, armata, societatea, școlile, estul, vestul, sudul, nordul și centrul – Partidul le conduce pe toate”. Cam cum zicea și un lider comunist mioritic mai demult, înainte de împușcarea sa din 1989: „partidul e în toate cele ce sunt”… Asta, după ce o zisese un poet proletcultist, George Lesnea pe numele său. Acesta spunea într-o strofă cunoscută celor ce au trăit anii 70-80 ai secolului trecut că: „Partidul e-n toate. E-n cele ce sunt / Și-n cele ce mâine vor râde la soare / E-n holda întreagă şi-n bobul mărunt / E-n pruncul din leagăn şi-n omul cărunt / E-n viața ce veșnic nu moare.”…Cam așa și-n China de azi a lui nenea Xi!
În discursul de duminică, din deschidere (că doar la asta a avut acces presa, până la închiderea congresului), nenea Xi mai zicea că „țărișoara” sa, China, sub conducerea sa, „a pus capăt sărăciei extreme”, s-a poziționat drept un lider comercial și tehnologic, își plasează strategic investițiile de infrastructură în Europa și pe cele militare în Africa și se poziționează drept un lider global. De fapt, cu sărăcia nu e chiar așa, că două treimi din populația din China trăiește sub pragul sărăciei, iar ambițiile economice ale „împărăției” lui Xi sunt construite pe „picioare de lut” dacă China ar vrea a se desprinde singură din întrepătrunderile comerciale și financiare cu „putredul” Occident…O știe orice economist cu nițică viziune și glagorie în meserie! În discursul său, Xi Jinping nu a făcut nicio referire la Xinjiang, provincia Chinei unde ţările occidentale acuză Beijingul de încălcări grave ale drepturilor omului împotriva minorităţilor musulmane, în special a uigurilor. Cât despre relația Chinei cu autocratul de la Kremlin, după invadarea Ucrainei, Rusia a fost, practic, nevoită să se îndrepte spre China pentru a compensa, într-un fel, pierderile comerciale și economice cauzate de sancțiunile impuse de Occident. Numai că Volodea a mizat prea mult și prea multe pe sprijinul Chinei. Într-adevăr, este evident că China a preluat o parte din exporturile Rusiei, dar, așa cum o spun cei care se pricep în geopolitică, aceasta nu va renunța la niciunul din interesele proprii pentru a ajuta Rusia. Și este știut demult că China are doar interese proprii! Este evident că această țară cât un continent, atât ca populație, teritoriu ori potențial economic, urmărește întărirea propriei economii, afectată, la rândul ei, de anii pe pandemie, și are o poziție mult superioară față de cea a Rusiei din această perspectivă. Despre aceeași relație politică ruso-chineză,trebuie spus că invadarea Ucrainei nu este ceva ce China a condamnat sau salutat. S-a abținut, „mormăind” public ceva „călduț”, ca un urs Panda, pe principiul „ș-așa-i bine”! Cine știe câte ceva despre China știe și că importanța integrității teritoriale este un subiect sensibil pentru liderii chinezi, iar la ultimul vot de la ONU, apropo de condamnarea anexărilor ilegale invocate de Rusia pentru cele patru regiuni ucrainene, China s-a abținut. Pe de altă parte, probabil, acest Congres va valida, în continuare, faptul că, pentru Beijing, „putredul” Occident va rămâne un adversar. Chiar dacă, în practică, economia Chinei ar intra cu oiștea în gard fără acesta…În luna februarie a acestui an, chiar înainte de invadarea Ucrainei, „tătucul” Vladimir de la Kremlin s-a dus la Beijing, la „împăratul” Xi, iar Xi Jinping s-a alăturat, atunci, discursului propagandistic al Kremlinului.
Alături de Vladimir Putin, a cerut NATO să „își oprească expansiunea”. Și cam atât, mai ales după ce a văzut că pseudo-țarul frustrat și-a cam rupt colții mult prea lăudați în mărul ucrainean! China nu are decât interesele proprii în prim-plan și nu ține morțiș să le împlinească pe ale altora! Tot în discursul de duminică, neica Xi mai amintea că acum, când țara sa a devenit „moderat prosperă”, Partidul Comunist din China trebuie să se dedice „obiectivului celui de-al doilea centenar” al acestuia, acela de a face din China o „mare țară modernă în toate domeniile” până în 2035 și o țară puternică „de prim rang mondial” în 2049. Ceea ce nu înseamnă neapărat că modern ar însemna occidental. Dimpotrivă…Xi mai spunea, de asemenea, că China se află „de partea bună a istoriei” (de parcă ar exista vreuna), spre deosebire de „unele țări care și-au realizat modernizarea prin război, colonizare și jaf”, aluzie directă și fără perdea la „putredul” Occident…În acest context, modernizarea în viziune chinezească, înseamnă, potrivit lui Xi Jinping, mai ales „menținerea conducerii Partidului Comunist Chinez și înfăptuirea socialismului cu caracteristici chineze”. În ce scop? Cică „pentru a asigura o dezvoltare de calitate, pentru a dezvolta o democrație populară integrală, pentru a îmbogăți populația din punct de vedere spiritual și pentru a realiza prosperitatea comună a întregului popor”, să promoveze „conviețuirea armonioasă dintre om și natură și un destin comun pentru umanitate” precum și „crearea unei noi forme de civilizație umană”. Asta, ultima, e chiar ambițioasă, tătucule Xi! Parol! Totodată, apreciind că „munca ideologică modelează caracterul națiunii” și dorind să formeze „noi generații de cetățeni” (Doamne, ce cunoscute-mi sunt aceste vorbe de prin alte timpuri mioritice!), Xi Jinping mai spune tranșant că dorește „să orienteze opinia publică de masă prin recurgerea la noi mijloace” și „îmbunătățirea sistemului de gestionare integrată a site-urilor web astfel încât să creeze un spațiu cibernetic sănătos și curat”. Propaganda, manipularea și controlul total al maselor largi sunt mai mult decât evidente! Analiștii spun că deși cuvântul „decuplare” n-a fost spus ca atare, este evident că această „viziune” nu poate decât să contribuie la distanțarea Chinei de democrațiile liberale de factură occidentală…Să vedem și cât vor putea s-o facă, dacă ne aducem aminte de „picioarele de lut” ale colosului economic chinezesc. Xi Jinping a mai făcut apel la accelerarea construirii unei armate de clasă mondială, punând accentul pe securitate şi reiterând priorităţile politice, relatează agenţiile internaţionale de presă. De, trebuie arătați lumii „mușchii” inventatorilor kung fu-ului!
Pentru a încerca să clarific ceea ce știriștii noștri mioritici televizați au încercat să tranșeze scurt, de jurai că mâine începe invazia chinezească a Taiwanului, Xi nu a fost chiar atât de tranșant, simțind, probabil că, momentan va trebui doar să-și flexeze mușchii militari și să mai aștepte, totuși, vremuri mai „bune” pentru a-și împlini visele de mărire! Astfel, reamintind tuturor că „reunificarea este indispensabilă pentru realizarea marii întineriri a națiunii chineze”, Xi Jinping a avansat și un orizont temporal, adică aceasta trebuie să aibă loc înainte de 2049…Xi a avut, totuși, grijă să nu mai decreteze, ca în alte ocazii, că acest „obiectiv primordial al chinezilor” nu ar trebui să fie lăsat „generațiilor viitoare”. A văzut prea bine că acest subiect e prea sensibil și riscă să producă prea multe scântei pe lângă focul rusesc din „ograda” ucraineană. Este, totuși , de remarcat că mașinăria de partid funcționează ca unsă, încă, din moment ce atunci când Xi a zis că „se va realiza reunificarea completă a patriei”, acesta a primit un răspuns puternic din sală prin „aplauze prelungite” venite de la cei 2.296 de delegați din toate colțurile comuniste ale Chinei. Ultimele măsuri pe plan politic și juridic din China din anii anteriori luate de Xi atestă, fără niciun dubiu, că acesta vrea să conducă China, pe mai departe, în calitate de şef suprem al partidului şi de şef suprem de stat, care mai este în plus şi comandantul suprem al forţelor armate. Totul cu „suprem”! În buna tradiție autocratică! În scopul asigurării puterii sale absolute, au fost promovaţi în partid, în timp, prietenii săi politici, iar eventualii posibili rivali au fost scoşi pe linie moartă din timp. Planificare minuțioasă, nu glumă! În partid şi în viaţa publică, Xi este considerat deja de multă vreme cel mai puternic politician din istoria Republicii Populare Chineze și unii spun că nici măcar întemeietorul statului comunist chinez, Mao Zedong, nu a concentrat în mâna sa atâta putere precum a făcut-o deja Xi. Practic, acest cel de-al XX-lea Congres al Partidului Comunist Chinez va aduce câteva schimbări importante la vârful conducerii politice în contextul remanierii așteptate a Comitetului Permanent, de fapt, centrul puterii din China, alcătuit din șapte membri, între care actualul președinte Xi Jinping este „liderul maxim”. În condițiile în care Xi este „pe șine” în a fi reales formal în fruntea Chinei, pentru un al treilea mandat, cei care se pricep într-ale Chinei au avansat diverse formule despre cum se va face rotația la vârful puterii. Iar aceștia spun că este aproape o certitudine că loialiștii afiliați lui Xi vor să fie numiți în funcțiile-cheie, șefi la „oala cu sarmale”… Actualmente, doi membri ai Comitetului Permanent al Biroului Politic (comitet compus din 25 de membri) au atins vârsta pensionării prevăzută de statutul partidului (68) și este de așteptat să fie înlocuiți. Ceilalți cinci vor fi probabil realeși, unii dintre ei în alte funcții. În același timp, cei mai promițători membri ai Comitetului Permanent sunt așteptați să fie promovați în cel mai înalt for decizional al Partidului Comunist. Și este de așteptat, fără nicio îndoială, că Xi va căuta să-și consolideze puterea în partid numind doar membri loiali regimului său puternic centralizat și de mână forte. Congresul despre care v-am zis câte ceva pe aici este în plină desfășurare la ora la care citiți aceste gânduri în câteva rânduri și a continua, începând de luni, cu ușile închise până sâmbătă, 22 octombrie. Presa a avut acces doar duminică, la deschidere și va mai avea acces în duminica următoare, la închidere. Duminică, pe 23 octombrie, este de așteptat ca noua echipă de conducere, desemnată oficial de comitetul central, să apară în fața presei. Dacă compoziția sa exactă rămâne încă o necunoscută, chiar dacă sunt avansate diverse formule de către cei pricepuți în asta, nu există niciun dubiu că Xi Jinping va continua să fie liderul acestei echipe și, implicit, al Chinei. Cel puțin pentru următorii cinci ani și, este posibil, cam pe viață.. Cam cât o trăi el…Spre finalul rândurilor de azi, v-aș propune o scurtă trecere în revisă a relatărilor unor vectori media de marcă din lume apropo de acest congres. Astfel, „drumul rămâne imuabil trasat”, constată „Le Monde” care mai zice că „un al treilea mandat de cinci ani îl așteaptă pe Xi Jinping în fruntea Partidului Comunist Chinez (PCC) și, prin urmare, în fruntea țării, la sfârșitul congresului deschis oficial duminică, la Palatul Poporului, o clădire uriașă cu arhitectură stalinistă, situată în Piața Tiananmen din Beijing”. Pe de altă parte, „National Public Radio” transmite că „Xi a semnalat continuarea politicilor care l-au adus în contradicție cu SUA și cu alte națiuni. El va aprofunda controlul Partidului Comunist asupra economiei și societății. Xi a cerut investiții suplimentare în aripa militară a partidului, Armata Populară de Eliberare, și a reafirmat că nu va exclude folosirea forței pentru a aduce insula Taiwan sub controlul său.” Un alt vector media important, „Newsweek”, amintește că „Xi a modificat constituția Chinei pentru a elimina limitarea mandatelor prezidențiale, postul care îi dă dreptul de a reprezenta țara la nivel internațional, ca șef de stat. Președintele Chinei și-a construit în jurul lui un cult al personalității nemaivăzut din vremea Revoluției Culturale a lui Mao„. Iar „The Guardian” prevede „un precedent periculos” în noul curs politic de la Beijing, spunând că: „După moartea lui Mao, elita chineză a promis că nu va mai permite niciodată o astfel de concentrare a puterii și a instituit un sistem neoficial de conducere colectivă, limite de mandat și o vârstă de pensionare pentru înaltele funcții. A facilitat transferurile pașnice de putere – până când Xi a preluat controlul și a măturat toate acele norme. Fiu de vicepremier, unul dintre descendenții „prinților roșii” ai elitei comuniste, copilăria sa aurie a fost răsturnată de căderea în dizgrație a tatălui său, apoi de răsturnările violente ale Revoluției Culturale. Mulți din China și din afara ei au sperat că el a moștenit o parte din viziunea relativ liberală a tatălui său, iar experiențele marcante din primii săi ani i-ar fi putut inocula vaccinul împotriva totalitarismului. În schimb, experiența personală pare să-i fi insuflat o dorință copleșitoare de stabilitate și control, mai presus de orice altceva, o convingere de nezdruncinat că el este cel mai bun om care să conducă China.De peste zece ani, el și-a întărit strânsoarea personală asupra Partidului Comunist și strânsoarea partidului asupra țării. Și-a eliminat rivalii prin epurări anticorupție și a reprimat disidența de la bază prin înăsprirea cenzurii și supravegherii„.
Cât despre flăcările din ograda noastră vecină ,„The Diplomat” spune că, referitor la politica externă a Chinei, „criza din Ucraina a reprezentat singura problemă care a meritat menționată în raportul de activitate din deschiderea Congresului. Biroul Politic este lăudat pentru răspunsul adecvat la riscurile și provocările produse de criza din Ucraina.Nu există, așa cum era de așteptat, niciun semn că China își va schimba cursul, dar însăși menționarea Ucrainei trimite un semnal despre cât de grav a afectat criza interesele Beijingului. Aceeași secțiune a comunicatului a lăudat în mod special modul în care partidul comunist a gestionat Hong Kong și Taiwan. Cu toate acestea, nu a existat nicio mențiune directă a politicilor sale în Xinjiang, unde guvernul Chinei a fost acuzat de crime împotriva umanității.” Ce mai zic americanii despre Xi și ai lui? Săptămâna aceasta, Administrația Biden a prezentat primul document oficial care descrie strategia SUA în domeniul securității naționale. Documentul, așa cum zic marile agenții de presă, desemnează China drept cea mai importantă provocare geopolitică a SUA și notează importanța „reconstruirii alianțelor” pentru a-i putea face față în următorul deceniu.Și Rusia este numită drept o amenințare, dar într-un plan imediat, al atacurilor curente la adresa ordinii internaționale și, concret, a Ucrainei.
China însă, „este singurul adversar care are și dorința și posibilitatea economică, diplomatică, militară și tehnologică de a schimba ordinea mondială”. Probabil că într-un viitor nu prea îndepărtat vom vedea niște modificări în relația dintre cei doi coloși mondiali și vom vedea, cu mai multă certitudine, cine stă mai bine „înfipt pe picioare” și cine va avea „picioare de lut”! Om trăi și om vedea! În final, repet și azi, ca în fiecare săptămână din februarie încoace, până la finalul „flăcărilor din ograda vecină” că, dintre toate relele acestui conflict, unul iese, de departe, în evidență, și anume faptul că mor mulți oameni nevinovați pe front și nu numai, precum și acela că sunt distruse sute de mii ori milioane de destine, laolaltă cu casele, străzile, orașele și viețile multor oameni. Solidaritatea trebuie să fie cea care ne unește, să ne sprijinim unii pe alții și să-i ajutăm pe cei în suferință! Dumnezeu să ne ocrotească! Pe toți! Inclusiv pe ruși! Ne revedem, stimați amici, la aceeași dată, săptămâna viitoare! Până atunci, să vă fie bine!
Gânduri bune tuturor!
Al dumneavoastră,
Nicolae Uszkai
Surse,surse foto și lecturi suplimentare despre subiectele din articol le puteți găsi aici:
https://www.fmprc.gov.cn/eng/zxxx_662805/202210/t20221018_10785042.html
https://www.bbc.com/news/world-asia-62970531
https://edition.cnn.com/2022/10/15/china/china-party-congress-opening-day-intl-hnk/index.html
https://www.theguardian.com/world/2022/oct/16/xi-jinping-speech-opens-china-communist-party-congress
https://www.dw.com/ro/xi-jinping-%C3%AE%C5%9Fi-consolideaz%C4%83-puterea/a-63452318
https://www.rfi.ro/presa-internationala-149696-congres-beijing-xi-intareste-stransoare-partid
https://romania.europalibera.org/a/congres-partidul-comunist-chinez/32083555.html
https://adevarul.ro/stiri-externe/china/congresul-partidului-comunist-din-china-cine-2213247.html
