Jurnal FM 
„Lume, lume, soro lume…”. Printre „sute de catarge”…
de Nicolae Uszkai, Brașov
#Postat de Carmen Vintu on ianuarie 25, 2023
Motto: „Dintre sute de catarge/Care lasă malurile,/Câte oare le vor sparge/Vânturile, valurile?” – Mihai Eminescu
Stimați amici, sub denumirea generică „Lume, lume, soro lume...”, ca de obicei, ne întâlnim miercurea, pe acest „bulevard virtual”, cu câteva gânduri referitoare la „trendurile” politicii „din afară” și la influența acestora asupra României. Am să continui „trendul” de săptămânile trecute apropo de câteva vorbe despre fapte, date și-ntâmplări de prin partea noastră de planetă albastră…Tocmai ce, recent, pe lângă multe altele care fie ne amărăsc fie ne bucură viața, apar noi ecouri ale conflictului din ograda vecină în cealaltă țară românească, în Republica Moldova, adică. În acest context, ultimele vești de pe malul stâng al Prutului ne spun că invadarea Ucrainei de către Rusia și continuarea acestui război într-o manieră demnă de Evul Mediu, dar dus cu mijloace moderne, determină Republica Moldova să analizeze dacă nu cumva ar trebui să renunțe la statutul de neutralitate prevăzut în Constituție și să se integreze într-o alianță, conform celor afirmate de președinta Maia Sandu, într-un interviu acordat către „Politico”, interviu din care citez:„Acum, există o discuție serioasă despre capacitatea noastră de a ne apăra, dacă o putem face singuri sau dacă ar trebui să facem parte dintr-o alianță mai mare. Și dacă ajungem, la un moment dat, la concluzia ca națiune că trebuie să schimbăm neutralitatea, acest lucru ar trebui să se întâmple printr-un proces democratic”.
În acest interviu, firește, Maia Sandu n-a rostit denumirea vreunei alianțe militare, dar nu-i greu de priceput la care alianță se referă. În același interviu, preluat și de alte agenții de presă internaționale și preluat și de „ale noastre”, Maia Sandu a mai adăugat, printre altele, că Republica Moldova rămâne extrem de „vulnerabilă” și este supusă războiului hibrid rusesc, prin propagandă și dezinformare, dar, pentru moment, nu se confruntă cu amenințări militare, grație rezistenței ucrainene”. Republica Moldova are relații de cooperare cu NATO, și cooperează cu Alianța, participând și la forța de menținere a păcii condusă de NATO în Kosovo.Tot din cele descrise de agențiile de presă, rezultă că, începând de anul acesta, militarii în termen ai armatei Republicii Moldova vor primi 500 de lei moldovenești (echivalentul a circa 120 RON), în loc de 150 de lei, cât încasau până în prezent. Guvernul de la Chișinău a mai stabilit că militarilor în termen „eliberați din serviciu” li se va achita o indemnizație unică, însumând trei solde, adică 1.500 de lei, iar dacă aceștia sunt orfani sau rămași fără tutela părinților, vor primi o sumă de 2.500 de lei. În contextul îngrijorărilor generate de războiul de „la ușa” ei și de amenințările de securitate implicite, Republica Moldova își va majora, în 2023, bugetul pentru cheltuielile de apărare cu circa 70 de procente. Conform celor transmise de Radio Chișinău, „cheltuielile pentru sectorul apărare națională vor constitui, în 2023, 0,5% din Produsul Intern Brut.”
La celași post de radio, ministrul apărării, Anatolie Nosatîi, a precizat că „resursele suplimentare vor fi direcționate spre consolidarea protecției spațiului aerian al Republicii Moldova și că amenințările de securitate de ordin extern sunt generate, în primul rând, de războiul de pe teritoriul Ucrainei. În plan intern, adaugă el, sunt amenințări care țin de regimul separatist din Transnistria, de prezența acolo a trupelor ruse și a depozitului de armament de la Cobasna. Nu putem neglija nici riscul declanșării unui conflict intern, de către forțe interesate de destabilizarea situației”. Că tot veni vorba despre cea de-a doua țară românească, cea din stânga Prutului, încă se mai „stă în genunchi” în fața rușilor și a rusofonilor trăitori pe aici. Așa se face că Parlamentul Republicii Moldova a cheltuit, în ultimii doi ani, peste un milion de lei moldovenești pentru traducerea proiectelor de legi în limba rusă, după cum transmitea același Radio Chișinău la finalul săptămânii trecute.
Suma aceasta reprezintă echivalentul a aproape 240 de mii de lei din dreapta Prutului și nu include și cheltuielile logistice și tehnice aferente acestui proces. Trebuie remarcat faptul că, chiar dacă republica are o singură limbă oficială în Constituția republicii, adică limba română, numită la articolul 13, „moldovenească”, cea de-a doua țară românească își traduce în mod obligatoriu toate actele normative în limba rusă…Obediență? Frică? Inerție? Ori „pricaz” de la Kremlin? În emisiunea de la Radio Chișinău, fostul judecător al Curții Constituționale, Nicolae Osmochescu afirma că textul Constituției republicii este documentul de bază, iar acesta prevede clar și sec faptul că limba oficială a statului este una singură.
Același fost judecător afirma că „în parlamentele majorității statelor ex-sovietice, actele sunt publicate numai în limba oficială a statului. În Kazahstan, Uzbekistan, Turkmenistan, Tajikistan e așa. Îmi pare că numai în Kîrgîzstan se practică și traducerea în limba rusă, dar nu sunt ferm convins”. Acesta a continuat ferm, zicând: „Pentru cine traducem noi? Pentru un mic grup care nu cunoaște și nu vrea să cunoască limba de stat? Toți funcționarii publici sunt obligați să cunoască limba de stat, în conformitate cu Legea privind serviciul public”. În opinia acestui fost demnitar, soluția care să-i „mulțumească” pe deputații ce nu vor să vorbească în limba română ar fi traducerea actelor numai la cerere, ceea ce ar reduce cheltuielile publice. Eu zic că soluția ar fi ne-traducerea și oprită brusc această cheltuială inutilă. De la frământările de prin stânga Prutului, mișcăm „catargele” către meleagurile polono-germane, acolo unde dilema „leoparzilor” de oțel naște multe „scântei”, ezitări, pretinse neînțelegeri și multă bucurie la Kremlin…În ideea în care Germania, se pare, nu s-a rupt, ombilical, de nostalgia hidrocarburilor rusești! Poate mă-nșel asupra deciziilor ce vor fi luate, dar nostalgiile acestea există! Orice ar vrea germanii, Polonia a anunțat că va cere acordul Berlinului pentru a livra Ucrainei tancuri Leopard de fabricație germană. Pentru că așa-i frumos și legal s-o facă. Pe de altă parte, premierul Mateusz Morawiecki a declarat că, totuși, aceasta este „o chestiune secundară” pentru că Polonia va furniza tancurile și fără acordul Germaniei, în cadrul unei „mici coaliții”. Pe principiul „dacă ei nu vor, noi vrem!”
Pentru cei care nu știu, mai multe țări europene au în dotare astfel de tancuri dar nu le pot re-exporta fără aprobare germană, din considerente pur legale și de factură economică…Dar aș mai adăuga eu, și de factură geopolitică…Anterior declarației premierului polonez, ministrul german de externe, Annalena Baerbock a precizat că guvernul polonez nu a făcut încă vreo cerere expresă, dar că Germania n-o va refuza atunci când acesta o va face…Ițele sunt greu de descurcat, dar Polonia este gata în orice moment să trimită Ucrainei 14 tancuri „Leopard 2”, în condițiile în care, totuși, armata ucraineană ar avea nevoie de sute de astfel de tancuri pentru a se putea bate corespunzător cu forțele ruse, într-o posibilă contraofensivă de primăvară. Firește, acest număr de tancuri poloneze ar reprezenta doar o companie „și un pic” de tancuri, dar premierul polonez a afirmat că Germania are 350 de tancuri Leopard în funcțiune și alte 200 în stoc, sugerând c-ar fi cazul ca și Germania să facă un pas mai concret în sprijinul ucrainenilor. Cancelarul Olaf Scholtz a afirmat public, de mai multe ori că el estereticent să trimită în Ucraina armament greu, de teamă că Rusia ar escalada conflictul.
Herr nenea Scholtz, conflictul este escaladat la maximum, mai lipsesc doar loviturile nucleare tactice ca tacâmul să fie complet! Pe de altă parte, ministrul ucrainean de externe, Dmitro Kuleba s-ar fi declarat încrezător că Ucraina va primi tancuri germane și a precizat presei internaționale, la finalul săptămânii trecute, că dialogul pe această temă se apropie de finalizare Acesta a mai precizat că Germania „are specificul ei și trebuie luat în calcul. Dar până la urmă, întotdeauna am obținut rezultatul necesar și de data aceasta vom obține același rezultat”. Ca să fim cinstiți cu adevărul și cu evidențele, în pofida faptului că ar avea mult mai multe motive să se teamă de Putin și de vreo „mișcare necontrolată” a acestuia, Polonia a făcut până acum, de fapt, ceea ce, poate, ar fi trebuit să facă Germania. Adevărul este că Polonia, pe lângă ascensiunea sa ca putere economică europeană, a devenit o putere militară chiar demnă de luat în seamă și a sprijinit constant Ucraina, încă de la începutul invaziei. Resentimentele faă de ruși sunt mari în Polonia, dintotdeauna, iar aceștia nu uită că rușii le-au desființat țara de mai multe ori de-a lungul istoriei. Personal, am avut de mai multe ori de-a face cu militari polonezi de-a lungul vieții mele de cătană și am putut constata, de nenumărate ori, existența acestor resentimente propagate de-a lungul vremurilor. Poate, de aceea, Polonia percepe acest război al ucrainenilor cu rușii ca pe unul la care și Polonia e implicată aproape direct! De aceea, Polonia a receptat negativ ambiguitatea poziției nemțești față de „leoparzii” ce ar urma să fie dați Ucrainei. Cert este că Germania a evitat un răspuns clar și a amânat decizia, lucru care a atras critici aproape fără „perdea diplomatică” din partea observatorilor, dar și la nivel formal, din partea oficialilor din țările baltice și, firește, din Polonia.La primul recul al refuzului german de a fi tranșant în chestiune, premierul polonez a afirmat, cu subiect și predicat, că „atitudinea Germaniei este inacceptabilă. Bombele ruseşti fac ravagii în oraşele ucrainene. Obiective civile sunt atacate, femei şi copii sunt ucişi”. Părerea mea este că acest tip de „tragere a mâței de coadă”, fie mâța asta chiar nemțească și-ar acea loc pe timp de pace, dar acesta este un război în care fiecare zi contează. Mai ales că, de la începutul invaziei rusești în Ucraina, Germania a fost un partener pe care ceilalți aliați nu s-au putut baza pe de-a-ntregul! Nostalgiile hidrocarburilor rusești să fie de vină, oare? Ori „complexul” celui de-al doilea război mondial?
Eu am certitudinea că acum, în timp ce dvs. citiți aceste rânduri, în așteptarea unei decizii nemțești favorabile, tanchiștii ucraineni au început să se instruiască pe tancurile „Leopard 2” poloneze. Recent, un analist militar britanic, fost colonel în forțele terestre ale armatei Regatului Unit, Kemp pe numele său, declara recent unei agenții media: „Contrastul dintre Varșovia și Berlin nu poate fi mai mare. Polonia a făcut exact ceea ce Germania ar fi trebuit să facă și a promis să facă. Devine o superputere militară europeană: cu un PIB mult mai mic, are deja mai multe tancuri și obuziere decât Germania și este pe cale să aibă o armată mult mai mare, cu un obiectiv de 300.000 de soldați până în 2035, față de cei 170.000 de soldați germani din prezent, care nu dau semne realiste de creștere prea curând”. În același context al celor spuse de britanic, s-ar putea spune că polonezii au umilit Germania cu otărârea lor de a sprijini Ucraina contra rușilor. Practic, din cauza trecutului său în URSS și a proximității geografice față de Ucraina și Rusia, Polonia ar trebui să aibă mult mai multe motive să se teamă de Rusia decât Germania. Dar, contrar multor „așteptări”, la câteva săptămâni de la invazia Federației Ruse, Polonia a trimis în Ucraina peste 200 de tancuri T72, precum și obuziere autopropulsate, lansatoare de rachete și diverse alte tipuri de armament și echipamente militare. Fie de-ale lor, fie de peste „gârla cea mare” pe care oamenii o mai numesc și Oceanul Atlantic! Dacă tot m-am „cantonat” să rămân și azi în zona lipsită de confort a discuțiilor ce se-nvârt în jurul războiului idiot a lui Putin cu lumea (aproape) normală, în weekendul care tocmai a trecut am citit o luare de poziție a Șefului Apărării din Norvegia, Eirik Kristoffersen, apropo de pierderile de vieți omenești din conflictul din apropierea noastră, precizări preluate de agențiile de presă internaționale.
Potrivit estimărilor acestuia, făcute publice recent, în aproape un an de la declanșarea invaziei, pe 24 februarie 2022, războiul din Ucraina a provocat circa 180.000 de morți sau răniți în rândurile armatei ruse și circa 100.000 de partea ucraineană, cărora li se adaugă un minim de 30.000 de civili uciși. Șeful Apărării din Norvegia nu a precizat explicit care ar fi sursa acestor cifre lansate de el în public. Acesta ar mai fi adăugat că el crede că, în ciuda pierderilor mari, „Rusia este capabilă să continue acest război destul de mult timp”, date fiind capacitățile sale de mobilizare și producția de armament. Și a mai ținut să adauge că: „ceea ce ne preocupă cel mai mult este dacă Ucraina va putea ține forțele aeriene ruse în afara războiului, așa cum a reușit până acum”. Anul trecut, prin noiembrie, Șeful Apărării SUA, Mark Milley, spunea că armata rusă a suferit pierderi de peste 100.000 de morți sau răniți, cu un bilanț „probabil” similar pentru partea ucraineană. Este evident că ambele țări aflate în război recunosc pierderi umane mult mai mici decât cele reale, pentru a nu-și demoraliza trupele și sprijinul populației proprii. Către finalul rândurilor de azi, revin pe plaiurile mioritice, apropo și de provocările noastre de securitate, cu o armată (încă) fără capabilități în a face față „stihiilor” de la Est. Cu toate eforturile de alocare financiară mai serioasă din ultima perioadă, nu poți face din „ceva” bici și să și pocnească, după ce factorul politic „atoatestivuitor” de pe plaiurile carpato-danubiano-pontice a lăsat de izbeliște oștirea timp de mai multe decenii. Ca întotdeauna în preajma marilor conflicte în care a fost implicată în perioada modernă! Experiența operațională câștigată pe diferite teatre de operații externe nu poate face totul în cazul unui conflict. Am mai spus-o și cu alte ocazii, dar repet asta și aici: la ora actuală nu avem cine să meargă să moară pentru țară la hotare, măcar până ce ajunge aici „grosul” trupelor NATO, în caz de vreun conflict deschis cu rușii! Fizic, nu avem cu cine și cu ce! Vinovații? Întreaga clasă „politrucească”! Și de stânga și de dreapta și de „stânga-mprejur”! Cine spune că nu-i așa, îl provoc să-mi spună și argumentele, dar nu pe acelea din limba de lemn a premierului în funcție ori a celui din „rotativă”…Poate nu întâmplător, Pentagonul a decis să mențină câteva mii de soldați americani în sud-estul României pentru încă nouă luni, aceasta fiind cea mai apropiată unitate a armatei americane de războiul din Ucraina, așa cum sublinia în weekendul trecut cotidianul „The New York Times”.
Ce este și mai interesant, este faptul că misiunea americană din România va fi condusă de un general cu două stele. În ultimul an, baza militară de la Mihail Kogălniceanu, aflată, practic, aproape de zona de conflict ruso-ucraineană, a devenit un centru de pregătire pentru forțele NATO din sud-estul Europei, iar forțele prezente aici sunt, în fapt, o primă linie de apărare dacă Rusia ar escalada conflictul mai către vest. Actualmente, circa 4.000 de soldați americani din cadrul Diviziei 101 Aeropurtate sunt staționați la baza aeriană încă din vara anului 2022. Anterior, a existat un contingent mai mic din cadrul Diviziei 82 Aeropurtate care a fost trimis ca parte a unei forțe de răspuns rapid, după ce Rusia a invadat Ucraina în februarie 2022. Trupele din Divizia 101 Aeropurtată vor fi schimbate în următoarele două luni, iar oficialii americani au spus că acestea vor fi înlocuite de o altă brigadă. Misiunea va fi condusă de un generalul cu două stele și trupele vor proveni de la Divizia a 10-a de Munte, în următoarea rotație ce va dura circa nouă luni. Analiștii de peste ocean opinează că trimiterea unui general cu două stele atât de aproape de zona de conflict ar permite luarea unor decizii rapide cu privire la locul de poziționare a trupelor și tehnicii de luptă în cazul în care Rusia ar „împinge” războiul pe teritoriul NATO. Mutarea „ar asigura faptul că Statele Unite continuă să fie bine poziționate pentru defensivă alături de aliații noștri de pe continentul european”, a precizat Pentagonul într-un comunicat din weekend. Consolidarea este parte din angajamentul președintelui Biden din iunie de a crește forțele americane în Europa ca răspuns la invazia Rusiei. Aceasta a inclus, de asemenea, aproximativ 12.000 de soldați americani, actualmente poziționați în vestul Poloniei, pentru a coopera cu forțele NATO în Polonia și în țările baltice. Analiștii militari ai cotidianului american citat anterior subliniază că „cei care susțin menținerea unei prezențe militare puternice în Europa de Est au indicat atacul Rusiei ca fiind o dovadă că Statele Unite și aliații săi din NATO nu au făcut suficient pentru a descuraja Moscova iarna trecută. Forțele americane din România antrenează soldați ai aliaților NATO din Bulgaria, Germania, Ungaria și Slovacia. Deși se numără printre unitățile cele mai apropiate de luptă, acestea nu antrenează forțele ucrainene în sisteme avansate de armament care sunt livrate ucrainenilor.” Același cotidian american mai preciza că oficialii militari români au salutat trupele americane ca pe o forță suficient de mare pentru a asigura ceea ce generalul-locotenent Iulian Berdilă, șeful forțelor terestre, a descris luna trecută drept „descurajare și apărare previzibile”. Dar cu ai noștri, ca brazii, cum rămâne, coane Iuliane? Întreb despre cei care ar trebui să meargă să moară primii la hotare și mă refer strict la cei din brigăzile terestre: cam câte dintre acestea sunt „Fully Operational”, Sir? Câți trupeți mai au și câtă tehnică poate traversa țara către est/nord-est? Sau nu-s gata slide-urile din prezentări, încă? Întrebările-s retorice și nu m-aștept la vreun răspuns, chit că știu că, la un moment dat, va afla ce l-am întrebat! Pân-atunci, dă Doamne să nu ne atace nimeni!
Pentru azi am terminat de povestit și vă mulțumesc pentru răbdarea de a fi rămas cu aceste rânduri până la finalul lor! Ne revedem, stimați amici, la aceeași dată, săptămâna viitoare! Până atunci, să vă fie bine! Gânduri bune tuturor!
Al dumneavoastră,
Nicolae Uszkai
Surse și surse foto:
https://www.veridica.ro/stiri/parlamentul-republicii-moldova-a-cheltuit-in-ultimii-doi-ani-peste-un-milion-de-lei-pentru-traducerea-proiectelor-de-legi-in-limba-rusa
https://kyivindependent.com/national/poland-to-deliver-leopard-tanks-to-ukraine
https://www.dw.com/en/why-german-chancellor-olaf-scholz-is-hesitant-about-delivering-battle-tanks-to-ukraine/a-64493249
https://www.nytimes.com/2023/01/21/us/politics/us-troops-romania-ukraine.html
Opiniile cititorului
Continue reading
