Jurnal FM 
„Lume, lume, soro lume”. Printre „sute de catarge” chinezești…
de Nicolae Uszkai, Brașov
#Postat de Carmen Vintu on septembrie 6, 2023
Motto: „Lumea-i cum este…şi ca dânsa suntem noi.” – Mihai Eminescu, în „Epigonii”
„Lume, lume, soro lume”. Printre „sute de catarge” chinezești…
Stimați amici, sub logo-ul „Lume, lume, soro lume...”, ca de obicei, ne întâlnim miercurea, cu câteva gânduri referitoare la „trendurile” politicii „din afară” ori la întâmplări pe care le consider importante în încâlcita lume de azi. Voi începe „caleidoscopul” extern cu fapte, date și întâmplări de miercurea aceasta cu prezentarea câtorva considerente despre războiul „din ograda vecină” dintre ruși și ucraineni, război purtat cu și mai multă încrâncenare de ambele tabere. Și pentru că se-ntâmplă să crească capacitatea Ucrainei de a lovi ținte pe teritoriul Rusiei, în principal cu tehnologie fabricată de Ucraina, ucrainenii, ținând cont de „regulile” războiului informațional, țin să și anunțe aceasta. Astfel, Ucraina are acum capacitatea de a lovi cu arme de fabricaţie proprie ţinte care se află la 1.500 de kilometri distanţă, în interiorul Rusiei, a declarat sâmbătă chiar secretarul Consiliului Naţional pentru Securitate şi Apărare, Oleksii Danilov. Acesta a ținut să sublinieze că: „astfel de ţinte aflate la distanţă nu mai reprezintă o dificultate pentru că Ucraina şi-a dezvoltat de ceva vreme programul de rachete şi drone”, citat fiind de mai multe agenții de presă. Cel mai probabil, este o „mișcare” de PR în ideea în care, după cum se știe, armamentul cu bătaie mare furmizat de Occident a fost condiționat de către țările donatoare de a nu fi folosit pe teritoriul Rusiei.
„Lume, lume, soro lume”. Printre „sute de catarge” chinezești…
Cum spuneam anterior, Oleksii Danilov a ținut să sublinieze „apăsat” că armele folosite pentru a lovi obiective pe teritoriul rusesc sunt de origine ucraineană, referindu-se la atacurile cu rachete asupra ţintelor militare ruse, arme fabricate în cadrul eforturilor Ucrainei de a respinge forţele Rusiei în războiul declanşat în urmă cu un an și jumătate. Firește, Oleksii Danilov s-a referit la programul de construire de rachete al Ucrainei, existent încă din 2020, precum şi la faptul că multe companii autohtone sunt actualmente implicate în producţia de drone. În acest context, Danilov a declarat că „acest lucru va produce rezultate„. Insistând în prezentarea sa că Ucraina atacă doar obiective militare (declarație care ține, cum spuneam, de războiul informațional dus de ambele tabere), oficialul ucrainean a subliniat că forţele armate ucrainene sunt capabile să lovească ţinte și obiective militare aflate nu doar la distanţe de 700 de kilometri, „ba chiar la distanţe de 1.000 şi până la 1.500 de kilometri”.
Oricum am interpreta luarea de poziție a oficialului ucrainean, chiar și rusofilii de pe la noi ar cam trebui să recunoască faptul că forțele armate rusești au încălcat nenumărate protocoale de la Geneva și nenumărate reguli de drept internațional umanitar în angajarea de extrem de multe ținte și obiective civile ucrainene chiar de la începutul invaziei de la final de februarie anul trecu! Și continuă să lovească ținte civile fără nicio jenă! În condițiile în care loviturile ucrainene pe teritoriul rusesc sunt executate cu precizie deosebită doar asupra obiectivelor cu valoare militară, tocmai pentru a nu fi asemuiți de către opinia publică mondială cu inamicii lor. O zi după această declarație ucraineană, duminică, trupele ucrainene au luat din nou prin suprindere forțele armate rusești aflate în „excursia specială” din Ucraina, forțe care nu se așteptau ca prima lor linie de apărare, construită cu grijă timp de mai bine de un an de zile, să fie străpunsă de forțele ucrainene. Conform celor de la News.ro: „Forţele ucrainene au străpuns în mod decisiv prima linie de apărare a Rusiei în apropiere de Zaporojie, după săptămâni de deminare minuţioasă a terenului, şi se aşteaptă la o înaintare mai rapidă, pe măsură ce presează a doua linie a frontului, care este mai slabă, a declarat generalul ucrainean care conduce contraofensiva din sud, Oleksandr Tarnavski, într-un interviu pentru Observer.” Trebuie menționat faptul că generalul de brigadă Oleksandr Tarnavski este comandantul grupului operaţional şi strategic al forţelor „Tavria”, denumite aşa după regiunea istorică ce includea Crimeea. În acest context, generalul de brigadă Oleksandr Tarnavski a declarat că estimările sale sunt că Rusia a dedicat 60% din timpul şi resursele sale pentru a construi prima linie de apărare a teritoriilor de care „țin cu dinții” şi doar 20% pentru a doua şi a treia linie, deoarece Moscova nu se aştepta ca forţele ucrainene să reuşească străpungerea primei linii. În interviul acordat pentru săptămânalul britanic Observer, generalul ucrainean a declarat că: „Acum ne aflăm între prima şi a doua linie de apărare”, adăugând că forţele ucrainene presează de ambele părţi ale breşei şi îşi consolidează poziţia pe teritoriul cucerit în luptele recente. Sigur, declarațiile generalului ucrainean vin în continuarea unei strategii de război informațional bine concepute și destinate atât publicului-țintă intern cât și internațional. Chiar și celui din Rusia! Acesta a mai adăugat în respectivul interviu că: „în centrul ofensivei, finalizăm acum distrugerea unităţilor inamice care oferă acoperire pentru retragerea trupelor ruseşti în spatele celei de-a doua linii defensive a acestora”, a detaliat el. După cum știm din foarte multe „surse deschise”, nenumărate câmpuri minate au ţinut „în șah” trupele ucrainene aflate în contraofensivă timp de mai multe săptămâni, dar geniştii au „curăţat” pas cu pas, culoare prin aceste câmpuri de mine, creionând rute de apropiere destinate asalturilor ulterioare.
Generalul Tarnavski a subliniat că forțele rusești aflate în apărare „au stat şi au aşteptat armata ucraineană”, pentru a neutraliza, nimici ori a distruge vehiculele blindate ucrainene și alte elemente de tehnică cu diverse proiectile şi drone, dar, după ce zona minată a fost penetrată, ruşii au fost forţaţi să manevreze din pozițiile în care se apărau, iar ucrainenii s-au întors la lupta îmbarcată pe tancuri şi vehicule blindate. Ca un semn că Rusia nu a tratat cu indiferență străpungerea primei linii de apărare, aceasta a redislocat trupe în zonă, aducând rezerve din alte sectoare de front din interiorul Ucrainei ocupate şi chiar de pe teritoriul rusesc. În interviul respectiv, generalul Tarnavski a spus că: „Inamicul îşi aduce rezerve, nu doar din Ucraina, ci şi din Rusia. Dar, mai devreme sau mai târziu, ruşii vor rămâne fără toţi soldaţii cei mai buni. Acest lucru ne va da un impuls pentru a ataca mai mult şi mai repede.Totul este în faţa noastră„. De proveniență din arma tancuri, generalul Tarnavski a devenit famos în lupta cu trupele ruseşti de când acestea au trecut graniţele ţării în final de februarie anul trecut. Ulterior, în septembrie 2022, a fost numit comandant al trupelor care luptă pentru eliberarea oraşului Herson, iar două luni mai târziu, oraşul a fost eliberat, după cum l-au prezentat în ziar cei de la hebdomadarul britanic Observer. După cum știți foarte bine din toți vectorii media, anul acesta „s-au clădit” mari speranţe pentru un progres rapid în contraofensiva de vară, care, în linii mari, tinde să ajungă la Marea Azov, izolând trupele ruseşti din Herson şi Crimeea ocupată şi tăindu-le, astfel, liniile de aprovizionare. Tot după cum știți din aceiași mulți vectori media, contrar speranțelor prea mult „clădite”, contraofensiva a stagnat luni de zile, cu foarte multe pierderi de ambele părți (cărora nu le vom ști prea devreme numărul, dar e clar că au fost foarte multe) şi „poziții de încleștare” aparent statice, acel „stalemate” (impas, în linii mari) din filosofia militară anglo-saxonă, alimentând grade diverse de nemulţumire, dar şi critici în capitalele occidentale care au furnizat arme şi instruire pentru trupele ucrainene. Speranțe „clădite” prost, fără pic de aviație care să sprijine trupele de la sol! Generalul ucrainean Tarnavski a fost destul de tranșant în interviul său și a afirmat că nu este de acord cu aceste critici, spunând că preferă să judece o treabă atunci când este terminată, dar a mulţumit Marii Britanii şi altor aliaţi pentru sprijinul acordat în ceea ce priveşte instruirea şi armele, inclusiv pentru tancurile Challenger, care sunt deja pe teren.
A mai spus că, atunci „când am început contraofensiva, am petrecut mai mult timp decât ne aşteptam pentru deminarea teritoriilor. Din păcate, evacuarea răniţilor ne-a fost dificilă. Şi acest lucru a complicat, de asemenea, înaintarea noastră. În opinia mea, ruşii nu credeau că ucrainenii vor trece de această linie de apărare. Ei se pregătiseră timp de peste un an. Au făcut totul pentru a se asigura că această zonă a fost bine pregătită”. Generalul ucrainean a mai ținut să adauge că: „trupele ruseşti şi-au făcut adăposturi de beton în spatele unor capcane antitanc şi dincolo de un câmp minat atât de plin de explozibili şi atât de expus, încât orice vehicul – de deminare sau de asalt – care se apropia de zonă era bombardat puternic din poziţii fixe şi întărite”.Dar ucrainenii, care au surprins în repetate rânduri lumea prin succesul lor în faţa puterii militare ruseşti, au continuat să avanseze după ce au deminat cu greu și pas cu pas culoarele necesare trecerii de prima linie fortificată. „Există o diferenţă foarte mare între prima şi a doua linie de apărare”, a declarat același Tarnavski, adăugând că: „a doua linie nu este la fel de bine construită, astfel că ucrainenii îşi pot folosi vehiculele, deşi încă există câmpuri minate. Forţele ruseşti operează în continuare în această zonă, dar ele sunt dispuse mai degrabă „în petice” decât într-un cordon defensiv unitar”. În cadrul aceluiași interviu, când a fost întrebat despre progresul lent în ceea ce priveşte străpungerea liniilor ruseşti într-o altă ofensivă, mai la est, de-a lungul liniei defensive a inamicului, Tarnavski a spus că aceasta are alte obiective şi a adăugat că Ucraina pregăteşte şi alte ofensive surpriză pentru a secătui forţele rusești. Acesta a mai adăugat că: „pentru a avea succes într-o direcţie, trebuie întotdeauna să induci inamicul în eroare. Scopul principal al (ofensivei din apropierea) satului Velika Novosilka a avut un alt scop”. Chiar dacă a fost întrebat, generalul ucrainean a „fentat” a se pronunța la probleme referitoare la termenele pentru atingerea unor obiective mari, cum ar fi Melitopol sau zona de coastă de la Marea Azov, dar a declarat că „luptele vor continua”. După cum știți foarte bine, progresul militar ucrainean relativ lent din timpul verii le-a dat motive unora de prin diverse capitale occidentale care au cerut negocieri cu Rusia pentru a pune capăt războiului raportat la actuala situație din teren. După cum era de așteptat, această poziţie a fost respinsă cu înverşunare în Ucraina, unde mulţi, inclusiv preşedintele, consideră că doar o înfrângere totală a Rusiei va preveni o nouă invazie. Ușor de zis, greu de făcut, dar „orice înţelegere care ar recompensa Moscova pentru utilizarea forţei i-ar da acesteia motive să încerce din nou în viitor”, spune conducerea ucraineană.
Același general ucrainean a ținut să mai spună că: „dacă ne oprim din înaintare, inamicul va aduna noi forţe şi se va întări. Vom ajunge la graniţele din 1991 ale Ucrainei. Nu vrem să ne vedem copiii şi chiar nepoţii luptând împotriva ruşilor. Şi cine îi poate opri? Doar noi…Cu cât ne apropiem de victorie, cu atât este mai greu. De ce? Pentru că, din păcate, îi pierdem pe cei mai puternici şi pe cei mai buni. Aşa că acum trebuie să ne concentrăm pe anumite zone şi să ne terminăm treaba. Nu contează cât de greu este pentru noi toţi”. Sigur, rușii continuă să lovească infrastructura critică ucraineană, inclusiv obiective aflate la doi pași de România, acolo unde ucrainenii ziceau luni că niște drone ar fi căzut pe la noi…Idei preluate „vârtos” și prostește de unele televiziuni mioritice de știri. Eu înțeleg că unii oficiali ucraineni ar cam încerca să maximizeze atragerea unui stat NATO în conflict, dar asta chiar ar duce la escaladări de neoprit! Iar luni, Putin s-a întâlnit cu Erdogan pe teritoriul său, că îi e cam frică să plece peste hotare din diverse motive. Din cele discutate nu prea ar ieși că Rusia s-ar întoarce în acordurile cu cerealele, dar cred că la această întâlnire, președintele turc a fost, mai degrabă, purtător de mesaje „din umbră” din partea altor puteri ale lumii, pe lângă faptul că președintele de la Ankara și-a urmărit propria agendă politică, militară și economică. Pe de altă parte, în apropierea celor două tabere aflate în război, se „încinge” atmosfera cel puțin la „faza pe acuzații”, puse-n scenă de Lukașenko și ai lui, făcând, firește jocul Moscovei în a întărâta „tărâțele” la granița cu statele NATO. Astfel, în weekend, Comitetul de frontieră de stat din Belarus a raportat că un elicopter Mi-24 din Polonia a trecut granița la o „altitudine extrem de joasă” înainte de a se întoarce, aceasta fiind o acuzație pe care Polonia a negat-o, firește.pentru a întări gravitatea incidentului acuzat de ei, Ministerul de Externe al Belarusului, într-o declarație citată de agenția oficială de presă BelTA, a declarat că l-a convocat pe ambasadorul polonez și a cerut o anchetă. În comunicatul acestui minister s-a afirmat că: „au fost cerute explicații corespunzătoare din partea poloneză și desfășurarea unei investigații amănunțite asupra incidentului”.
De cealaltă parte, la Varșovia, locotenent-colonelul Jacek Goryszewski, purtător de cuvânt al comandamentului operațional militar polonez, a negat categoric acuzația belarusă. Acesta a afirmat că: „Nu confirm această informație. Niciunul dintre elicopterele poloneze nu a trecut granița în Belarus. O astfel de trecere a frontierei nu s-ar fi putut întâmpla și nu s-a întâmplat. Sistemele noastre radar sunt lipsite de ambiguitate”. În era digitală, cu „n-șpe” sateliți de toate felurile pe toate orbitele, e greu de crezut că poate cineva trece cu un elicopter militar peste o frontieră fără să lase urme, dar, cum spuneam anterior, trebuie băgat bățul prin gard, că așa e „pricazul” primit la Minsk de la Maskva. În acest context, merită amintit că ministrul polonez adjunct de externe, Pawel Jablonski, a cerut anterior „o mare prudență” în luarea în considerare a declarațiilor armatei din Belarus, conduse de președintele Alexander Lukașenko din 1994.„Aceste servicii sunt o extensie directă a regimului lui Lukașenko”, a declarat Pawel Jablonski pentru postul privat Polsat. Acum voi rămâne tot prin Europa, dar pe partea vestică a acesteia, acolo unde monsieur prezidentul francez profitând că celălalt „motor” al Europei (Germania adică), e mai puțin vocal în a-și exprima „of-urile” de „leadership” auto-asumat al continentului, încearcă să ia el un piculeț hățurile „caleștii” europene…Măcar așa, să vadă lumea că el e printre urmașii politici ai Regelui Soare!
Așa se face că pe la începutul săptămânii trecute, Emmanuel Macron spunea că onor Uniunea Europeană ar trebui să evolueze către o „Europă cu mai multe viteze” dacă dorește să integreze țări noi, făcând referire la Republica Moldova, la Ucraina sau statele din Balcanii de Vest, relatează săptămâna trecută cei de la Politico. Ideea unei Uniuni Europene cu „mai multe viteze”, care să permită unor state să colaboreze în anumite domenii, fără a fi necesară participarea tuturor membrilor UE, nu este una nouă și nu este prima dată când Macron propune acest scenariu. Acest concept al unei „Europe cu mai multe viteze” a fost o temă adusă-n atenție și dezbătută și înainte ca Macron să ajungă președinte. Și dacă ne aducem bine aminte, prin 2017, fostul președinte al Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a prezentat chiar vreo cinci scenarii pentru viitorul Europei, care propuneau o astfel de reformă. Cineva „clocește” de mult timp o Europă a „seniorilor” și alta a „vasalilor”, cam cum era, exagerând metaforic, prin evul mediu european. Acestă idee, promovată de unii, respinsă de alții, printre care și România, ar însemna că un nucleu de ţări aflate în „avangardă“ (adică „seniorii” despre care ziceam) accelerează integrarea și mersul înainte al Uniunii Europene, iar cine nu vrea ori nu poate ori nu știe să ţină pasul (adică „vasalii”), rămâne într-o viteză mai mică. Ideea de bază a unei astfel de Europe „cu mai multe viteze” este să ofere acelor state care doresc să urmărească unele obiective comune posibilitatea de a acţiona, fără ca demersul lor să angajeze Uniunea în ansamblu. Pe șleau spus, unii să conducă și alții să execute! Dar pentru ca un asemenea sistem să funcţioneze este nevoie de schimbări ale tratatelor care stau la baza construcției europene.
Acum, întâmplător sau nu, reforma Uniunii Europene, care ar putea include modificarea acestor tratate europener, este din nou adusă în prim-plan de Emmanuel Macron, care a declarat, la începutul săptămânii trecute, că viitorul Uniunii Europene ar trebui „poate” să evolueze spre o uniune „cu mai multe viteze”, în contextul discuțiilor privitoare la o viitoare posibilă integrare a Ucrainei, a Republicii Moldova și a țărilor din Balcanii de Vest. Macron a accentuat nevoia de reformă a tratatelor europene înainte ca UE să integreze noi națiuni în interiorul construcției europene, mai ales că ar trebui să negocieze un consens între mai mult de 30 de state membre. Macron a spus la reuniunea anuală a ambasadorilor francezi de la Paris că. „riscul este să credem că ne putem extinde fără reformă. Pot depune mărturie că este destul de greu pentru Europa să avanseze pe subiecte sensibile cu 27 de membri. Cu 32 sau 35 de membri, nu va fi mai ușor. Vom avea nevoie de îndrăzneală, pentru a accepta mai multă integrare în anumite domenii și poate chiar o Europă cu mai multe viteze”. Emmanuel Macron nu a explicat și nu a oferit vreo explicație generală despre cum ar funcționa această Europă „cu mai multe viteze”, dar a spus că o revizuire a tratatelor UE este necesară pentru ca Uniunea să își aprofundeze și să-și mențină „atractivitatea”. Adică n-a zis nimic concret…Potrivit mai multor oficiali francezi, care au lăsat „să transpire” câte ceva prin spațiul public, administrația franceză a lui Macron lucrează la mai multe propuneri pentru „o Europă cu mai multe viteze”, care ar include „crearea unor grupuri informale de țări membre care să lucreze în domenii politice specifice”. Nu prea se înțelege cum, pe bisericuțe, musiu Macron? Totodată, Macron a sugerat că își va detalia gândurile și propunerile despre extindere și reforma UE în lunile următoare precum și înaintea alegerilor europene de anul viitor.
După cum știți din diverși vectori media, atât Ucraina, cât și Republica Moldova au primit statutul de candidat la UE în luna iunie, iar mai multe voci cer ca UE să deschidă discuțiile de aderare până în decembrie. La respectivul eveniment oficial, Macron și-a reiterat și sprijinul deplin pentru Ucraina. A ținut să adauge că: „Rusia nu poate și nu trebuie să câștige. Ar fi sfârșitul oricărei încrederi în dreptul internațional. Ucraina va fi o investiție în ceea ce privește diplomația și resursele în anii următori. Nu ne putem preface că acest efort nu a existat”. Ce va fi în viitor și cu ce gânduri ne vor blagoslovi Macron și alții ca el în viitorul mai mult ori mai puțin apropiat, om trăi și om vedea! Mie mi se pare că se cam zgândăre prea mult subiectul acesta,iar pedalând în această direcție se amplifică sentimente antieuropene în multe țări membre, iar de aici până la posibile gânduri de exit-uri din UE nu ar fi prea mulți pași. Iar asta l-ar face pe pseudo-țarul de la Kremlin ori pe vreun urmaș de-al lui să-și râdă-n barbă!Iar acum, din bătrâna Europă, vă propun un ultim popas pe „plaiuri cămilitice” asiatice (că nu pot zice mioritice), tocmai prin China lui Roș Împărat, cel pe care mămica lui l-a botezat Xi. De fapt nu pe plaiuri ci pe ape, dacă e să fiu corect cu veștile de pe acolo. Zice-se că onor China a construit și și-a dezvoltat, până la acest moment, cea mai mare flotă navală militară din lume, cu mai mult de 340 de nave de război, iar până de curând a fost considerată o flotă „de apă verde”, care operează mai ales lângă țărmurile țării, după cum spuneau recent cei de la CNN. Dar construcțiile navale din China dezvăluie ambiții „de apă albastră”, adică de „mers pe ape” și a-și face simțită prezența militară navală mult mai departe de țărmurile proprii. În ultimii ani, China a finalizat construcția distrugătoarelor sale purtătoare de rachete ghidate, a unor nave de asalt amfibie proprie precum și a unor portavioane cu capacitatea de a opera în ocean și de a proiecta puterea chinezească la mii de kilometri de țărmurile Chinei.
„Lume, lume, soro lume”. Printre „sute de catarge” chinezești…
Firește că în susținerea unei acoperiri globale a flotei militare chinezești, Marina Armatei de Eliberare a Poporului va avea nevoie de locuri de alimentare/aprovizionare departe de bazele navale de acasă pentru acele nave. Unii analiști americani afirmă, conform celor de la CNN, că forța militară din ce în ce mai mare a Chinei include construirea unei baze navale chinezești în Cambodgia și cercetarea altor locuri potențiale pentru avanposturi militare până la coastele Africii, Pacificului ori Atlanticului. Totodată, această creștere este potențată de facilitățile Armatei Populare de Eliberare a Chinei în locuri precum Argentina și Cuba, facilități care au capacitatea de monitorizare a spațiului și urmărirea sateliților, dar și acultarea comunicațiilor de prin țările occidentale. Toate aceste eforturi converg să sporească aria militară „de acoperire” a Chinei, care include momentan doar o bază navală operațională peste peste mări, bază aflată în Djibouti,în Cornul Africii. Referitor la această bază, oficialitățile din China spun că baza operațională respectivă susține misiunile de combatere a pirateriei și misiuni umanitare în Africa și Asia de Vest. Firește, la nivel declarativ, autoritățile chineze au declarat de mai multe ori că Beijingul nu caută „extindere sau sfere de influență” în străinătate și au respins diverse afirmații conform cărora cooperează cu alte națiuni cu scopul de a stabili baze pe teritoriul acestora. Cu toate acestea, conform celor de la CNN și altor surse deschise, China se îndreaptă spre a avea mai multe avanposturi navale, existând actualmente chiar imagini prin satelit care arată, de exemplu,„dezvoltarea remarcabilă a Bazei Navale Ream, așezată pe o peninsulă care se întinde de pe coasta de vest a Cambodgiei în Golful Thailandei.”
„Lume, lume, soro lume”. Printre „sute de catarge” chinezești…
Un think-tank american citat de CNN, denumit FDD, a spus într-un raport pe această temă că: „amprenta globală în creștere a forțelor armate chineze și capacitatea corespunzătoare de a desfășura o gamă mai largă de misiuni, inclusiv lupte limitate, prezintă riscuri majore pentru Statele Unite și aliații săi din Indo-Pacific, precum și pentru alte teatre operaționale, iar aceste forțe armate chineze nu încetinesc. Concluzia unui contributor la acest raport este.„întrebarea este când – nu dacă – China își va asigura următorul avanpost militar de peste mări”. Ce va mai fi? Om trăi și om vedea! Pentru azi am terminat de povestit și vă mulțumesc pentru răbdarea de a fi rămas cu aceste rânduri până la finalul lor! Ne revedem, stimați amici, la aceeași dată, săptămâna viitoare! Până atunci, să vă fie bine! Gânduri bune tuturor!
Al dumneavoastră,
Nicolae Uszkai
Surse, surse foto și lecturi suplimentare:
https://edition.cnn.com/2023/09/01/asia/china-navy-overseas-military-bases-intl-hnk-ml/index.html
https://www.jstor.org/stable/43134051
