Jurnal FM 
„Lume, lume, soro lume”… Piese dintr-o oglindă spartă…
de Nicolae Uszkai, Brașov
#Postat de Carmen Vintu on februarie 8, 2023
Motto: „Lumea-i cum este… şi ca dânsa suntem noi.” – Mihai Eminescu, în „Epigonii”
Stimați amici, sub denumirea generică „Lume, lume, soro lume...”, ca de obicei, ne întâlnim miercurea, pe acest „bulevard virtual”, cu câteva gânduri referitoare la „trendurile” politicii „din afară” și la influența acestora asupra României. Am să continui „trendul” de săptămânile trecute apropo de câteva vorbe despre fapte, date și-ntâmplări de prin partea noastră de planetă albastră…Pentru început, după cum știe tot omul „cuplat” la știrile transmise prin intermediul televiziunilor de toate felurile, n-a fost suficient că avem aici, aproape, un război dur, sângeros și criminal, cum nu credeam să mai vedem în acest secol, ci partea asta de lume a avut parte, la începutul săptămânii, și de niște cutremure devastatoare, ce s-au manifestat tot dur, sângeros și criminal…Astfel, două seisme puternice au zguduit luni, 6 februarie, Turcia și Siria. Primul cutremur, de 7,8 grade pe scara Richter a avut loc la ora 4.17 dimineață, la adâncimea de 17,9 de kilometri, în partea de sud a țării, în provincia Gaziantep. Al doilea seism, de 7,5 grade, s-a produs la o distanță de circa 100 de kilometri de epicentrul primului, la ora 13.25. Iar al doilea nu a fost replica primului ci un cutremur „independent”. Bilanțul victimelor, provizoriu, firește, în Turcia este de peste 5.000 de morți și peste 20.000 de răniți. Cifrele acestea sunt cele de la ora la care scriu aceste rânduri. Primul cutremur a fost resimțit puternic și în Siria, cum aminteam, unde au fost anunțate peste 1.500 de decese, potrivit celor transmise de majoritatea agențiilor de presă.
În acest context dificil pentru cele două țări, Adelheid Marschang, ofițer superior pentru situații de urgență al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), a declarat ieri că circa 23 de milioane de oameni, dintre care 1,4 milioane de copii, ar putea fi afectați în ambele țări în urma celor două cutremure. Printre orașele cele mai afectate, cu distrugeri devastatoare, se numără Osmaniye, Hatay și Adiyaman. Același oficial OMS a precizat că Turcia are o capacitate puternică de a răspunde crizei, fiind, generic, pregătiră pentru astfel de dezastre, dar că principalele nevoi nesatisfăcute pe termen imediat și mediu vor fi în Siria, care se confruntă din plin cu o criză umanitară de ani de zile din cauza războiului civil și, ca și cum nu era suficient, a unui focar de holeră. Oficialul OMS a subliniat: „În toată Siria, nevoile sunt din ce în ce mai mari după aproape 12 ani de criză prelungită și complexă, în timp ce finanțarea umanitară continuă să scadă”. OMS a declarat că trimite provizii de urgență, inclusiv truse chirurgicale pentru traumă și urgență, și activează o rețea de echipe medicale de urgență. La fel au făcut și foarte multe țări, printre care și țara noastră. Solidaritatea se manifestă inclusiv la nivel UE și NATO. Este un bun prilej ca Europa și NATO să-i arate lui Erdogan că solidaritatea europeană și cea euroatlantică se poate manifesta plenar nu doar în cazul răspunsului unit împotriva orgoliilor criminale putiniste, ci și în cazul fițelor de „stat” cu posteriorul în două luntri ale „sultanului” de la Ankara pe diverse probleme de „măriri” geopolitice…Păcat de miile de morți și de zecile de mii de vieți și de destine distruse! Deja au început și alte speculații de tip politic și, ca urmare, Siria este acuzată că folosește nevoia de sprijin umanitar pe post de șantaj politic. Ambasadorul sirian la ONU, Bassam Sabbagh, a declarat că țara sa ar trebui să fie responsabilă pentru livrarea întregului ajutor în Siria, inclusiv în acele zone care nu se află sub controlul guvernului sirian.
Ca urmare firească, disputa privind cine primește sprijinul umanitar internațional împiedică eforturile de ajutor în nordul Siriei, care este sub controlul diverselor facțiuni rebele. Agențiile de presă internaționale au precizat că guvernul sirian de la Damasc permite ajutorului umanitar internațional să intre în regiune doar printr-un singur punct de trecere a frontierei și a refuzat categoric să permită trecea proviziilor într-o regiune care ar permite ajutorarea a peste patru milioane de oameni, deoarece consideră că „ajutorul subminează suveranitatea Siriei” și îi reduce șansele de a recâștiga controlul asupra regiunii.Trecând de la cutremurele de pământ la cutremurul geopolitic ruso-ucrainean, rușii încep să reacționeze la o altă măsură de sancțiuni contra lor. Astfel, embargoul european asupra produselor petroliere rafinate rusești exportate pe mare, care a intrat în vigoare începând de duminică, este, în opinia Moscovei, exprimată public în weekend-ul trecut o „măsură negativă, ce va dezechilibra și mai mult piețele”. Purtătorul de cuvânt al președinţiei ruse, Dmitri Peskov, citat de agenţiile de presă internaţionale, precizează că Rusia „a luat măsuri pentru a-și acoperi interesele împotriva riscurilor” pe care le implică embargoul. În acest context al embargoului, kerosenul, benzina, bitumul, păcura sau motorina produse în Rusia nu vor mai putea pătrunde în spațiul comunitar. Să ne reamintim că, de la începutul lunii decembrie 2022, Uniunea Europeană a adoptat un embargo asupra țițeiului rusesc transportat pe mare, dublat de un plafon la prețul petrolului, de 60 de dolari pe baril, pentru a limita fondurile ce îi revin Moscovei din vânzarea de hidrocarburi şi care finanţează războiul din Ucraina.
FILE PHOTO: A model of the natural gas pipeline is seen in front of displayed word EU and Russia flag colours in this illustration taken March 8, 2022. REUTERS/Dado Ruvic/Illustration
În replică aproape imediată, Rusia a interzis, de la 1 februarie, vânzarea petrolului său către țările care utilizează acest plafon. Totuşi, la începutul anului 2023, mai mult de un sfert din importurile de motorină din Europa proveneau, încă, din Rusia, după cum relevă diverse agenții de presă, fiind vorba, faptic, de un volum zilnic de aproape 450.000 de barili, potrivit mai multor specialiști în analize financiare. Conform mai multor păreri, embargoul european ar putea conduce la o creștere a prețurilor „la pompă” în Europa, pentru că țările de pe continent sunt presate să găsească degrabă alte surse de aprovizionare, pe o piață deja tensionată și plină de neprevăzut. Trecând un pic și prin Orientul Apropiat, odată cu accederea la „hățurile” conducerii țării sale, premierul israelian, Benjamin Netanyahu, a declarat, săptămâna trecută, că Israelul se gândește serios la trimiterea de ajutoare militare pentru Ucraina invadată de trupele ruse, oferindu-se, în același timp, să joace și rol de mediator între cele două țări aflate în război. Adică să nu-l lase numai pe Erdogan să pozeze în mesagerul păcii…Astfel, într-un interviu pentru postul american de televiziune CNN, Netanyahu a precizat că Israelul ar putea oferi Ucrainei sistemul său de apărare antiaeriană Iron Dome.
El a subliniat că: „Statele Unite tocmai au luat o mare parte din muniția Israelului, pentru a o trimite în Ucraina. Israelul acționează, sincer, în moduri pe care nu le voi detalia aici, împotriva producției de arme a Iranului, care este folosită contra Ucrainei”. Reamintesc că liderii ucraineni și occidentali acuză Iranul, inamic declarat al Israelului, că a furnizat Rusiei drone pentru frontul din Ucraina, ceea ce Teheranul neagă. Neagă prostește o evidență mai mult decât clară, firește! Netanyahu mai spunea în respectivul interviu că i s-ar fi cerut să joace un rol neoficial de mediator după ce Rusia a invadat Ucraina, pe 24 februarie 2022, dar că nu s-a implicat, fiindcă atunci el era în opoziție. Ei, cine poate verifica acum asta? Acum, el spune că este gata să intervină în calitate de mediator, dacă cei doi beligeranți precum și SUA i-o vor cere. Trebuie menționat, în acest context că fostul premier israelian, Naftali Bennett, a făcut o vizită surpriză la Moscova, în luna martie 2022, pentru a-și oferi serviciile de mediator. El a transmis câteva mesaje între președinții rus, Vladimir Putin, și ucrainean, Volodimir Zelenski, dar nu a reușit să organizeze negocieri directe între aceștia. Putin se credea, încă, pe cai foarte mari atunci… De la premierul israelian vă propun să trecem un pic la niște amintiri despre patriarhul rus…Bruscă trecere, nu? Patriarhul ortodox rus Kiril, un „suprafericit” susținător apropiat al președintelui Vladimir Putin, a lucrat pentru serviciile sovietice de informații în timpul șederii sale în Elveția, în anii 1970, după cum au publicat două ziare elvețiene, care ar fi avut acces la arhive desecretizate. Potrivit ziarelor „Le Matin Dimanche” și „Sonntagszeitung”, dosarul întocmit de poliția federală elveţiană asupra omului care este astăzi șeful spiritual al Bisericii Ortodoxe Ruse „confirmă că Monseniorul Kiril, așa cum este numit în acest document, aparține KGB”.
Dosarul se află la arhivele federale elvețiene. La începutul anilor 1970, nenea patriarhul acesta, care acum sprijină cu fervoare demnă de o cauză mult mai bună invazia rusă din Ucraina, se afla la Geneva, pentru a reprezenta Patriarhia Moscovei la Consiliul Mondial al Bisericilor. Misiunea lui Kiril, al cărui nume de cod era „Mihailov”, a fost să influențeze deciziile acestui consiliu, infiltrat de KGB în anii 1970-80. Obiectivul sovieticilor era, la acea vreme, să determine instituția de la Geneva să denunţe SUA și aliații lor occidentali și să-şi modereze criticile față de lipsa libertății religioase din URSS. Biserica Rusă „refuză orice comentariu asupra activității de spionaj a lui Kiril la Geneva”, spun cele două ziare elveţiene, care adaugă că, la rândul său, Consiliul Mondial al Bisericilor susţine că nu ar deține vreo informație legată de acest subiect. Nepotul patriarhului, Mihail Gundiaev, pe numele său și care i-a urmat acestuia în calitate de reprezentant al Patriarhiei Moscovei la Geneva, afirmă că unchiul său „nu a fost agent, chiar dacă era supus controlului strict al KGB”. Tot nepotul lui taica Kiril mai zice că patriarhul Kiril apreciază în mod deosebit Elveția, unde „a fost de cel puțin 43 de ori” şi „în 2007 chiar și-a rupt piciorul pe o pârtie elvețiană” de schi. Îi place Vestul suprafericitului moscovit!
Mai spuneam acum câteva luni, la aceeași rubrică de la „ Lume lume, soro lume…” că maskirovka rusească lucrează cu toate motoarele turate, iar pentru a distrage atenția Uniunii Europene și a slăbi sprijinul european în favoarea Ucrainei, Rusia încearcă să creeze un alt punct fierbinte pe harta regională, stimulând conflictul înghețat din Nagorno-Karabah, enclava din sudul Caucazului care e disputată între Armenia și Azerbaidjan. Astfel, există indicii care spun că, în acest context, Rusia reia în Nagorno-Karabah tacticile de război hibrid folosite în trecut pe teritoriul Ucrainei, în Crimeea și în Donbas, dar, firește și în Transnistria moldovenească.
Maskirovka rusă induce tot mai insistent ideea unor convoaie blocate și despre o așa-zisă „criză umanitară” în Nagornp-Karabah, încercând să „înfierbânteze” cumva relațiile dintre Armenia și Azerbaidjan, lucru ce le-ar conveni foarte mult oficialilor moscoviți. Aceste „mișmașuri” rusești au devenit destul de limpezi mai ales după ce un oligarh rus de origine armeană, Ruben Vardanyan, a devenit la sfârșitul anului trecut ministru de stat (echivalentul funcției de prim-ministru) al republicii separatiste Nagorno-Karabah. Este evident că interesul Rusiei pentru reaprinderea conflictului din Nagorno-Karabah are legătură directă și cu exporturile energetice în creștere ale Azerbaidjanului către Uniunea Europeană. Astfel, Europa a reușit în această iarnă să reducă efectele armei energetice rusească prin apelul la importuri mai mari de gaz și petrol din Orientul Mijlociu și, cu precădere, din Azerbaidjan. Cum era de așteptat, Rusia încearcă să saboteze aceste rute de transport, să le facă nesigure, iar una dintre căile prin care fac asta este, evident, reaprinderea conflictelor înghețate. Agențiile internaționale de presă spun că situația din regiune e complicată de faptul că autoritățile separatiste din Nagorno-Karabah exploatează resursele minerale din enclavă, ceea ce a stârnit protestul ecologiștilor azeri. De asemenea, președintele Azerbaidjanului, Ilham Aliev, a solicitat stoparea „exploatării ilegale a zăcămintelor minerale pe teritoriile azere unde sunt amplasați temporar pacificatorii ruși”. Este evident că vectorii de propagandă ai Rusiei vor continua să „zgândăre”, în mod constant, conflictele înghețate, nu doar prin intermediului crizei din Nagorno-Karabah, dar și prin încercarea de a crea o presiune imigraționistă asupra Uniunii Europene sau prin încercarea de a crea o criză alimentară în Africa. Doar-doar vor abate atenția lumii de la războiul lor împotriva verilor lor ucraineni! Intensificarea diverselor tactici, tehnici și proceduri de război hibrid se leagă de încercarea de a crea premisele unei noi ofensive terestre pe care Rusia o pregătește pentru primăvară (unii zic că mult mai repede). Ar exista indicii că Ucraina se pregătește de o nouă ofensivă rusească în următoarele 8-9 zile, cel mai probabil în vestul regiunii Lugansk și în sudul regiunii Donețk, unde Rusia a deplasat trupe în ultimele săptămâni. Oficialii de la Kiev ar fi primit „informații foarte solide” de la partenerii occidentali în acest sens, după cum scrie presa ucraineană. Este cert că Rusia va continua să folosească vechile tactici de război hibrid, căutând să încerce să ducă UE și SUA pe diverse piste false, pentru a limita cât mai mult susținerea Occidentului pentru Ucraina, susținere fără de care Ucraina ar fi fost, poate, o amintire.Lumea este într-o „clătinare” destul de evidentă în ultima perioadă și asta este spusă de la nivelul cel mai înalt al ONU. Astfel, pe măsură ce „riscurile de escaladare” în Ucraina cresc, lumea se îndreaptă „cu ochii larg deschişi” către „un război mai extins”, după cum zicea alaltăieri, secretarul general al ONU în faţa Adunării Generale a ONU. Războiul din Ucraina, criza climatică, sărăcia extremă etc, l-au făcut pe Antonio Guterres să spună că: „Am început anul 2023 cu o convergenţă de provocări nemaivăzute în viaţa noastră.Trebuie să ne trezim şi să ne apucăm de treabă”, enumerând o listă de probleme urgente de rezolvat pentru 2023. În fruntea acestei liste, se află, firește, războiul din Ucraina. „Perspectivele de pace continuă să se diminueze. Riscurile unei escaladări şi ale unui carnagiu continuă să crească. Mi-e teamă ca lumea să nu se îndrepte ca un somnambul spre un război mai extins, dar mi-e teamă că de fapt o face cu ochii larg deschişi”, a mai spus înaltul oficial ONU, înainte de a reaminti și alte ameninţării la adresa păcii, de la conflictul israeliano-palestinian până în Afganistan, trecând prin Myanmar, Sahel sau Haiti.Ce va mai fi? Om trăi și om vedea! Pentru azi am terminat de povestit și vă mulțumesc pentru răbdarea de a fi rămas cu aceste rânduri până la finalul lor! Ne revedem, stimați amici, la aceeași dată, săptămâna viitoare! Până atunci, să vă fie bine! Gânduri bune tuturor!
Al dumneavoastră,
Nicolae Uszkai
Surse și surse foto:
https://news.sky.com/story/turkey-syria-earthquake-images-show-scenes-before-and-after-disaster-12804722
https://www.libertatea.ro/stiri/cutremuri-turcia-6-ianuarie-2023-4436996
https://www.businessinsider.com/israel-considering-sending-iron-dome-to-ukraine-netanyahu-2023-2
