Jurnal FM 
„Lume, lume, soro lume…”. Pe cărări europene
de Nicolae Uszkai, Brașov
#Postat de Carmen Vintu on iunie 30, 2022
Motto: „Ţineţi minte cuvintele lui Ştefan, care v-a fost baci până la adânci bătrâneţe, că Moldova n-a fost a strămoşilor mei, n-a fost a mea şi nu e a voastră, ci a urmaşilor voştri, şi a urmaşilor urmaşilor voştri, în veacul vecilor”.- Barbu Ştefănescu Delavrancea – „Apus de soare”
Stimați privitori, cititori și ascultători, dragi amici, sub denumirea generică „Lume, lume, soro lume…”, ne întâlnim, din nou, și în această zi de joi, ca în fiecare săptămână, pe acest „bulevard virtual”, cu câteva gânduri referitoare la „trendurile” politicii „din afară” și la influența acestora asupra României. Sau la faptul că orice se întâmplă „pe afară” ne poate influența…
Astăzi, mi-am propus să vă conduc într-o mică „excursie”, preț de câteva gânduri în câteva rânduri, cum mai zic eu, despre cea de-a doua țară românească, actuala Republică Moldova. Așa cum am mai spus atunci când am mai scris una-alta, pe aici sau prin alte părți, despre Moldova, firește că vor fi doar câteva păreri care pot fi adevărate sau nu, iar viitorul ne va arăta cel mai bine ce și cum va fi! Repet ceea ce am mai spus, de multe ori, că nu sunt un specialist în problemele politichiei dintre Prut și Nistru, dar cred că o minimă și scurtă referire îmi pot permite. De aceea, la fel ca și în alte ocazii, cele câteva „ziceri” de azi despre acest subiect sunt „condimentate” de opiniile mult mai avizate ale unor mult mai buni cunoscători ai situației de acolo.
Am aflat, cu toții, din toți vectorii media care au tratat subiectul, că onor. Consiliul European a decis, săptămâna trecută, acordarea statutului de țară candidată la aderarea la Uniunea Europeană pentru Moldova și Ucraina. Președintele Consiliului European, Charles Michel, a spus despre acest moment, probabil unic și, cu certitudine, generat de falia geopolitică a momentului, că „este un moment istoric – un pas crucial în drumul vostru către UE”, adresându-se celor două țări proaspăt candidate. Referitor la situația Ucrainei, salutând decizia pozitivă așteptată, după reacția președintelui ucrainean, ministrul de externe al Ucrainei, Dmitro Kuleba, a declarat că statutul de candidat pentru țara sa va „trasa o linie sub decenii de ambiguitate și o va încrusta în piatră că Ucraina este în Europa, nu o parte din lumea rusă”. În același context, ambasadorul ucrainean la Uniunea Europeană, Zevolod Șențov, a declarat la începutul acestei săptămâni că Uniunea Europeană a „acționat cu viteza fulgerului”, confirmându-și standardele.
În același timp, mai cu jumătate de gură, zic eu, același Consiliu European a hotărât recunoașterea perspectivei viitoare europene a Georgiei, căreia îi va acorda statut de candidat după ce autoritățile georgiene vor înlătura restanțele. Care restanțe? Știu ei mai bine! În privința Georgiei, s-a vorbit de acordarea unei trepte sub cea de candidat la aderare și anume „perspectiva europeană”. O nouă „invenție” generată de stadiul actual și de frământările generate de conflictul ruso- ucrainean…Alături de Moldova, Georgia a depus o cerere de aderare la Uniunea Europeană imediat după invazia rusă din Ucraina, dar Bruxelles-ul s-a arătat „îngrijorat de deficiențele în privința funcționării statului de drept și a libertății presei”. Muscalii „lucrează” puternic prin Tbilisi, prin toate mijloacele la dispoziție, ca să pună frânele de rigoare! Și, firește, FSB-ul nu face nani! Potrivit unui comunicat al Consiliului European, acestei ţări ar trebui să i se acorde statutul de candidat după ce vor fi abordate o serie de priorităţi. „Pentru a reuşi, ţara trebuie acum să se unească din punct de vedere politic, pentru a proiecta o cale clară către reforma structurală şi către Uniunea Europeană – o cale care să stabilească în mod concret reformele necesare, să implice societatea civilă şi să beneficieze de un sprijin politic larg”, a declarat preşedintele executivului uniunii, Ursula von der Leyen, într-o conferinţă de presă ținută vinerea trecută la Bruxelles. În concordanță cu momentul acceptării candidaturii celor două țări, Ucraina și Moldova, și acordării „perspectivei europene” Georgiei, cancelarul Germaniei, Olaf Scholz, a spus că Uniunea Europeană trebuie să-și „reformeze procedurile interne” pentru a se pregăti pentru noi membri, solicitând o utilizare mai mare a voturilor majorității calificate în domenii precum politica externă, pentru a pune blocajului pe care dreptul de veto îl poate face.
De asemenea, Ursula von der Leyen a mai spus că: „Republica Moldova a făcut paşi fermi înspre Europa, se află pe o traiectorie reală pro-reformă pentru prima dată de la obţinerea independenţei, motiv pentru care merită să i se acorde statutul de ţară candidată”. Este cert faptul că această republică din ținuturile dintre Prut și Nistru, cu o populație de circa 3,5 milioane de locuitori, a cunoscut o creștere a tensiunilor politice și a celor de securitate de la invazia rusească în Ucraina, sporite de presiunile puse asupra sa de pro-rușii din așa-zisa regiune transnistreană. Și de cei din interior, firește…După aflarea veștii oficiale, președinta Moldovei, Maia Sandu, a spus imediat că „pornim pe drumul spre Uniunea Europeană, care va aduce moldovenilor mai multă bunăstare, mai multe oportunități și mai multă ordine în țara lor. Avem în față un drum complicat, care va cere multă muncă și efort pe care suntem pregătiți să-l parcurgem împreună, pentru a asigura cetățenilor un viitor mai bun. Moldova are viitor în Uniunea Europeană”. Secondând-o pe Maia Sandu, prim-ministrul moldovean Natalia Gavrilița, a afirmat, și ea, că meritul este în primul rând, al cetățenilor, care au votat „masiv pentru forțe politice care și-au asumat ferm și onest proiectul european pentru Moldova. E o șansă pe care nu o puteam rata cu o putere politică angajată sincer pe calea reformelor, cu dorința de a aduce standardele economice și sociale europene în Moldova. Știu că oferirea acestui statut nu a fost o decizie simplă. Am muncit pentru ea, până în ultimul moment. Am dus o bătălie diplomatică majoră pentru a convinge decidenții politici europeni să ne susțină. Și am reușit!”. Ca să fie complet „buchetul” vocilor oficiale moldovenești, președintele Parlamentului de la Chișinău, Igor Grosu, a adăugat și el că: „știm ce avem de făcut, pentru că reformele începute le facem în primul rând pentru cetățeni și pentru dorința noastră de a trăi cu demnitate. Ne așteaptă un drum lung, dar să știți că ne-am pornit și suntem mai determinați ca niciodată să ajungem acasă, în Uniunea Europeană. Mulțumim, Europa!”. Cuvinte frumoase din partea șefului statului, a șefului executivului și a președintelui legislativului dintre Prut și Nistru! Pe șleau, acum, dacă nu exista azi această falie geopolitică majoră, generată de conflictul ruso-ucrainean și de încăpățânarea idioată a pseudo-țarului muscălesc de a se da drept „miezul din gogoașa universului”, nici una dintre țările proaspăt admise în postura de candidate, nu ar fi trecut acest examen inițial! Cine crede altfel, e fie naiv, fie trăiește într-un univers paralel. Mie îmi pare bine că se întâmplă acum asta (la candidatură, mă refer, nu la conflict, firește) pentru simplul fapt că, am mai spus și o repet, singura modalitate în care românii de pe ambele maluri ale Prutului vor fi reuniți în contextul contemporan, în care România are vocea mai „joasă” pe la toate negocierile cu mai marii lumii (din ne-voință ori din ne-„putirință”), este doar ca membri în Uniunea Europeană. Cel puțin vreo două-trei generații de acum încolo! Mi-ar plăcea să mă înșel, dar nu cred că-mi va face viața mea pe acest pământ o surpriză atât de plăcută!
Sprijinind, firesc, acest demers, președintele României, Klaus Iohannis, a promis că România va ajuta, din răsputeri, Republica Moldova în procesul de aderare. Acesta a declarat, imediat după anunțul oficial, că „prin acest pas, s-a schimbat paradigma lărgirii Uniunii Europene, politica de extindere a primit un nou impuls. Cred că Ucraina, Moldova și Georgia, la rândul lor, au primit un nou impuls și sunt convins că toată lumea se va pune foarte serios pe treabă pentru a pune în practică reformele, procedurile și proiectele care, sigur, sunt încă necesare pentru a face apoi următorul pas. Îi felicit și îmi doresc tare mult ca acest drum să fie unul rapid, bun și încununat de succes”. Cu Georgia m-aș cam abține, momentan, din mai multe motive, dar cu restul celor zise, eu sunt de acord. Cu o importanță imposibil de negat, momentul de acordare a statutului de țări candidate rămâne, însă, unul simbolic și, ca să fim onești, rezultatul unor calcule mai degrabă de securitate decât de afaceri europene. Moldova și Ucraina intră într-o anticameră a Uniunii Europene destul de aglomerată, deja, cu cei ce stau la rând un pic mai „nevricoși”, vorba lui nenea Iancu Caragiale. De exemplu,Turcia, Serbia, Muntenegru, Macedonia de Nord și Albania, celelalte țări candidate, stau, de ani buni, la rând, pentru a trăi „visul european” În fapt aproape toate capitolele lor de negociere rămân nerezolvate. În cazul acestora, a fost nevoie de între doi și până la șase ani doar pentru a începe negocierile de aderare din momentul în care au devenit candidate oficiale. Aderarea propriu-zisă, după cum s-a văzut la summitul de la Bruxelles, rămâne, totuși, departe. În cazul Moldovei, sunt, clar, necesare condiții de realizat reforme, mai ales în justiție și în lupta cu oligarhii obedienți Moscovei, înainte ca autoritățile de la Chișinău să înceapă efectiv discuțiile pe traiectul de aderare. În ceea ce privește Ucraina, aici totul e „în așteptare” până se termină războiul. Când s-o termina…Până la urmă, ce discuții despre reforme administrative și luptă anticorupție să ai cu o țară aflată în plin război?
Pentru a fi cinstiți până la capăt, trebuie să recunoaștem că rolul determinant și decisiv în această hotărâre majoră a Uniunii Europene îl joacă actualele considerente de ordin geopolitic și nu chipurile de „zâne” europene ale celor două țări acceptate la candidatură. Lupta dură a Ucrainei împotriva cotropitorilor muscali a schimbat focalizarea concepțiilor Vestului în abordarea situațiilor complexe din Est. Dacă, până recent, logica priorității extinderilor ulterioare a Uniunii Europene era focalizată pe zona Balcanilor de Vest, după cum aminteam anterior, pseudo-țarul muscălesc și a lui ceată au schimbat, fără să vrea, firește, „cârma” Europei în această privință și prioritare în busola extinderii au devenit cele trei țări din fostul imperiu sovietic, Ucraina, Moldova și Georgia (ultima doar cu „perspective europene”, după cum ziserăm anterior). Pe de altă parte, ocazia de ne-ratat oferită de „falia” geopolitică prin care trecem cu toții nu ar fi fost de ajuns pentru acest prim rezultat al parcursului european al Moldovei fără efortul deloc ușor al autorităților de la Chișinău. Mai cu hopuri, mai cu critici din toate părțile, acestea gestionează așa cum pot situația curentă și reușesc să mențină pe linia de plutire o țară deloc ușor de condus cu busola pe cap-compas Europa. Cred (sau îmi place să cred) că un rol major l-ar fi avut și implicarea diplomatică a României. Nu cunosc amănuntele, dar eu cred că România, prin vectorii săi diplomatici mai „meseriași” (cred, sincer, că mai avem câțiva și nu le-a pierit sămânța) a putut să facă lobby-ul de rigoare pe la Bruxelles și pe lângă celelalte țări membre UE, contribuind la tratarea „la pachet” a Ucrainei și Moldovei, în pofida unor colțuri de guriță lăsate-n jos sau a unor „scepticisme” mai directe sau mai voalate. Inclusiv „scepticisme” de-ale subsemnatului, ca să fiu sincer!
Pe de altă parte, din sursele pe care le accesez, îmi „iese cu plus” și la rolul președinției franceze a Uniunii Europene apropo de Macron și ai lui, într-o contribuție importantă la acest demers. Vorbind strict despre Moldova, chiar dacă și Ucraina este în „pachet”, este clar că Moldova a primit, evident, un „vot de încredere” care este în strânsă legătură cu războiul din Ucraina. Aud destui amici și văd destule idei în mediul online care spun, cu subiect și predicat, că, în fapt, cea de-a doua țară românească n-ar merita, pe bune, primirea statutului de candidată la UE. Pe categorii de motive și criterii, e clar și în opinia mea, că Republica Moldova nu are prea multă legătură acum cu „criteriile de la Copenhaga” dar, haideți să fim cinstiți, până la capăt, alte două exemple de tratament de accedere europeană „la pachet”, adică România și Bulgaria, nu prea au avut treabă cu multe criterii de aderare nici înainte și mult timp nici după aderare…Ba aș zice că la unele chiar am regresat…Așa că, să ne rugăm să se poată face trebușoara Moldovei noastre așa cum trebuie! Mă doare, parțial, și de Ucraina, dar mi-e mai aproape cămașa decât sacoul!
Ce ar trebui făcut cât mai urgent în Moldova? Păi, conform părerilor unor amici de pe malul stâng al Prutului, trebuie ca toate forțele politice moldovenești care contează în ecuația politichiei de la Chișinău să treacă urgent la un front comun oficial, semnat și parafat, acord prin care să gireze cu toții parcursul integrării europene! Știu, e destul de greu de realizat asta, mai ales având în vedere ingerința mai mut decât evidentă a curentelor politice rusofile și rusofone, care nu prea au interes să iasă „cartea cea bună” pentru Moldova, dar tocmai un astfel de acord oficial ar da peste nas, oricând și la orice oră, acelor forțe politice de tip Gigi Contra de factură muscălească și totalmente ne-iubitori de români! Ce ar rămâne destul de dificil de gestionat? Chestiunea Transnistriei, cred! Aici, oficialitățile statului moldovenesc vor trebui să ducă o muncă de Sisif în relaționarea cu autodeclarații „ștabi” de la Tiraspol în a le explica și a-i dumiri asupra avantajelor oferite de statutul de țară candidată. Asta, dacă vor vrea să fie dumiriți și dacă nu vor primi vreun „ucaz” cu vreun „pricaz” de la pseudo-țarul muscălesc!…Este jocul istoriei faptul că decizia din 23 iunie a Consiliului European a coincis, simbolic, cu aniversarea a 32 de ani de la proclamarea suveranității Republicii Moldova din anul 1990 în cadrul URSS-ului de atunci. Reamintesc celor ce nu știu sau, poate, au uitat, că, un an mai târziu, în luna august 1991, Moldova își proclama independența, iar anul următor, la 4 martie 1992, faptic, Rusia ataca Republica Moldova din Transnistria separatistă (coincidență?) exact în ziua în care la ONU era arborat steagul tricolor al noului stat independent….Le plac rușilor coincidențele! Foarte recent, la 19 iunie a.c., s-au împlinit treizeci de ani de la masacrul de la Tighina, masacru pus în faptă de Armata a 14-a rusă și de separatiștii transnistreni, care au atacat firavele forțe de securitate moldovenești cu blindate, tancuri și artilerie. Pentru cine nu știe, atunci, au căzut la datorie, în două zile de lupte cumplite, 200 de polițiști și voluntari moldoveni, iar alți 300 au fost răniți. Dacă privim simbolic momentul actual, putem zice că, la 23 iunie a.c. se închide un cerc existențial al istoriei pentru spațiul dintre Prut și Nistru și, așa cum spuneam, care va aduce cea de-a doua țară românească mai aproape de prima…
Că va fi greu parcursul? Sunt foarte sigur de asta! În Moldova, urmează o perioadă de reforme complicate, cu rezonanțe deloc populare și care vor cere un preț politic, așa cum a conștientizat și a expus public chiar președinta Maia Sandu, după primele momente de bucurie firească la aflarea deciziei. Ea pare decisă să meargă înainte. N-o cunosc și nu mă pot exprima prea clar în privința ei, dar pare hotărâtă. Este evident, chiar și pentru un ne-cunoscător cu de-amănuntul al vieții politice moldovenești, că noul statut de țară-candidată la aderare împacă, oarecum, toate facțiunile politice, cu excepția pro-rușilor, firește, aceștia aflați în opoziție și „păpușați” din umbra rublelor și a „verilor” fesebiști de oligarhii care au spălat putina din Moldova, pe numele lor: Shor, Plahotniuc și Platon. Un amic de-al meu, trăitor în cea de-a doua țară românească îmi zicea, mai deunăzi, că, pentru forțele politice care cred în pan-europenism, momentul de acum reprezintă o mare victorie. Și cum mai spuneam și înainte, mulți unioniști sunt conștienți că o reîntregire cu țara-mamă România poate fi realizată faptic doar în interiorul Uniunii Europene, acolo unde, cel mai probabil, ne vom putea regăsi după ce vor trece niște frământări politice internaționale vremelnice.
Firește că nu există vreo garanție a vreunui traiect european ireversibil. Viața ne-a demonstrat că certitudinile nu sunt o certitudine… Acordarea statutului de țară candidată nu oprește invazia muscălească din Ucraina ci s-ar putea să ațâțe focul lansat de muscali în această parte de lume. Se pare că intensifică loviturile lor, din ce în ce mai dure, cu precădere în Donbas. Moscova se cam răstește „imperial” și către Republica Moldova în ultimele zile, iar pericolul unei ofensive apropiate de teritorul moldovenesc, asupra Odesei și Transnistriei nu a dispărut, încă. De aceea, rolul actualelor autorități moldovenești este esențial în perioada ce va urma, în ideea în care este imperios necesar să mențină societatea moldovenească „pe linia de plutire” și să aibă grijă de cârma corabiei, ca să n-o ia razna. Iar aici, vorbim, în primul rând, despre două noțiuni descrise de cuvinte mari: unitate și coeziune. Ușor de zis, greu de realizat! Greu, în primul rând, pentru că partea politizată pro-rusă din societatea moldovenească afișează la vedere „pricazul” muscălesc de a crea dezordini la Chișinău și peste tot, fapt pentru care aceasta pune la cale diverse mișcări de stradă, proteste și, firește, trage cel mai posibil profit din nemulțumirile economice și sociale generate de inflație și traiul de zi cu zi din ce în ce mai greu.
Young woman holding European Union flag. Voting, election concept.
Și apoi, mai sunt destui moldoveni euro-sceptici „prin definiție” și pe care nu-i judec, pentru că, de câțiva ani încoace, au fost destul de mult mințiți și înșelați în așteptări de diverși „salvatori ai nației” care au umflat și „șutit” potul cel mare, la propriu, atunci când le-a picat bine! Societatea moldovenească are, ce-i drept, nevoie de „curățenie” din multe puncte de vedere, pe care nu le voi dezvolta acum, pentru că le fac alții cu mult mai bine decât mine. Într-un stat cu multă sărăcie, cu inflație galopantă, cu tineri plecați prin toate zările lumii pentru o viață mai bună, cu nenumărate incertitudini pentru siguranța zilei de mâine, actualele autorități nu au deloc o cale ușoară. Și trebuie să realizeze mare parte din ceea ce și-au asumat pentru a-și păstra credibilitatea. Altfel, spațiul dintre Prut și Nistru va intra-ntr-o degingoladă totală! Și astăzi am să închei „excursia” de la „Lume, lume, soro lume…” prin a-l cita, din nou, pe amicul Victor Nichituș, jurnalist vechi pe malul stâng al Prutului, în cealaltă țară românească, și bun cunoscător al politichiei de pe ambele maluri ale râului ăsta prea „despărțitor” de frați și surori…Acesta a sintetizat, în opinia mea, cel mai bine, situația momentului din Moldova și zice-ntr-un articol recent din „Tribuna” din Moldova că „este nevoie de organizarea unei întâlniri a delegațiilor tuturor partidelor parlamentare și ne-parlamentare pentru semnarea unui acord inter-partinic pentru susținerea reformelor necesare aderării la UE. Cecul în alb primit de oficialitățile și societatea moldoveană se datorează războiului din Ucraina. Să nu ne facem iluzii că statul moldovean ar merita real primirea acestui statut. Republica Moldova nu îndeplinește nici pe departe criteriile de la Copenhaga dar, așa cum s-a mai spus – nici România ori Bulgaria nu au îndeplinit aceste criterii când au primit statutul de țară candidat. Decidenții politici de la Chișinău ar trebui să facă dovada sinergiei cu întreaga societate moldoveană și să convingă principalele forțe politice existente să semneze un acord pentru integrarea europeană urmând exemplul partidelor românești care au semnat Acordul de la Snagov. Numitorul comun pentru integrarea europeană a statului moldovean ar duce la slăbirea forțelor centrifuge care există în societatea moldoveană”. Jurnalistul mai afirmă că „ideea principală a proiectului de țară al Republicii Moldova este reducerea forțelor centrifuge existente în societate moldavă și transformarea acestora într-o forță centripetă care ar aduna toate energiile necesare îndeplinirii criteriilor de aderare.” Totodată, acesta mai spune că: „decidenții politici ai PAS sunt obligați să crească forța de atracție a capabilității de existență a statului moldovean și să demonstreze dorința lor de a guverna în interesul tuturor locuitorilor dintre Prut și Nistru. De aici și necesitatea semnării unui acord de tip Snagov și de găsire a energiilor care ar consolida statul moldovean. Euforia primirii acestui cec în alb nu ar trebui să fie de lungă durată: Nu e timp de sărbătorit”.
Și în încheierea rândurilor de astăzi, ca în fiecare săptămână, voi repeta, din nou, până la finalul „flăcărilor din ograda vecină”, că, dintre toate relele acestui conflict, unul iese, de departe, în evidență, și anume faptul că mor mulți oameni nevinovați acolo în Ucraina, precum și acela că sunt distruse sute de mii ori milioane de destine, laolaltă cu casele, străzile, orașele și viețile multor oameni. Solidaritatea trebuie să fie cea care ne unește, să ne sprijinim unii pe alții și să-i ajutăm pe cei în suferință! Dumnezeu să ne ocrotească! Pe toți! Inclusiv pe ruși! Ne revedem, stimați amici, la aceeași dată, săptămâna viitoare! Până atunci, să vă fie bine!
Gânduri bune tuturor!
Al dumneavoastră,
Nicolae Uszkai
Surse,surse foto și lecturi suplimentare despre subiectele din articol le puteți găsi aici:
https://www.bursa.ro/republica-moldova-si-ucraina-au-obtinut-statutul-de-tari-candidate-la-ue-66728643
https://www.bbc.com/news/world-europe-61891467
https://www.rferl.org/a/eu-summit-ukraine-moldova-candidate-status/31911361.html
https://www.politico.eu/article/eu-leaders-grant-ukraine-and-moldova-candidate-status/
https://www.reuters.com/world/europe/russia-eu-candidate-status-ukraine-moldova-will-have-negative-consequences-2022-06-24/
https://www.dw.com/ro/moldova-cu-speran%C8%9Be-%C8%99i-%C3%AEngrijor%C4%83ri-pe-traiectoria-european%C4%83/a-62260328
https://romania.europalibera.org/a/consiliul-european-ucraina-republica-moldova/31911814.html
Cum și de ce Putin se poate întoarce „victorios” în fruntea Rusiei postbelice (Op-ed) (g4media.ro)
