„Lume, lume, soro lume”. Între „Război și pace”…
de Nicolae Uszkai, Brașov

Motto: „Lumea-i cum este…şi ca dânsa suntem noi.” – Mihai Eminescu, în „Epigonii”

„Lume, lume, soro lume”. Între „Război și pace”…

Stimați amici, sub logo-ul „Lume, lume, soro lume...”, ca de obicei, ne întâlnim miercurea, cu câteva gânduri referitoare la „trendurile” politicii „din afară” ori la întâmplări pe care le consider importante în încâlcita lume de azi. Lumea continuă a se afla într-un vârtej de evenimente destul de încâlcite și vreau să reiterez faptul că acest caleidoscop săptămânal pe care-l puteți citi, în fiecare miercuri, aici pe „Jurnal de Brașov” este doar o succesiune de fapte, date și întâmplări pe care eu le consider importante și pe care vi le aduc în amintire ori la „prima” cunoștință! Pe la anul 1869, marele scriitor rus Lev Tolstoi spunea în celebra sa carte „Război și pace” că „Orice reformă impusă prin violenţă nu va îndrepta răul: înţelepciunea nu are nevoie de violenţă.” . De aici și titlul rândurilor de azi! Că tot s-a transformat Orientul Mijlociu într-un mare butoi cu pulbere, neica Volodea, șeful moscalilor de la Kremlin, cel care tocmai ce a anunțat luni că vrea să fie în continuare prezident până în anul 2030, a băgat, în stilu-i caracteristic, bățul prin gardul conflictelor de pe acolo, că parcă nu îi ajunge „operațiunea militară specială” din Ucraina, acolo unde „trebușoara” aceea continuă să producă multe cadavre, foarte mulți răniți și pagube materiale imense. Ca să nu mai vorbim de nenumărați și prea mulți bani tocați pe altarul zeului Marte! Astfel, duminică, bățul băgat prin gardul aceluiași Marte rezidă în faptul că forţele aeriene ruse au efectuat lovituri aeriene asupra unui depozit de drone din guvernoratul sirian Idlib, conform celor transmise de agenţia Interfax, citându-l duminică pe contraamiralul Vadim Kulit, adjunctul şefului Centrului de Reconciliere Rusă pentru Siria. Cică Centru de reconciliere…Ce glumă sinistră! Acest contraamiral muscălesc a declarat, conform Reuters și Agerpres, că: „Forţele aerospaţiale ruse au lansat un atac aerian…împotriva unui depozit de vehicule aeriene fără pilot al militanţilor implicaţi în bombardarea poziţiilor trupelor guvernamentale siriene”. Firește, în stilul caracteristic muscalilor, nu au fost oferite public despre amploarea pagubelor sau potenţiale victime. Legat de cele întâmplate, forțele armate siriene îi acuză pe rebeli, despre care spune că sunt jihadişti islamişti, de atacuri asupra zonelor controlate de guvern în provinciile Idlib şi Alep şi neagă bombardarea neselectivă a zonelor civile din regiunile aflate sub controlul rebelilor, potrivit celor de la Reuters, preluați de ai noștri de la Agerpres.

„Lume, lume, soro lume”. Între „Război și pace”…

De cealaltă parte, oficiali ai opoziţiei siriene susţin că Rusia și conducerea siriană profită de concentrarea atenţiei întregii lumi asupra conflictului din Fâşia Gaza pentru a intensifica atacarea unei regiuni în care peste trei milioane de locuitori refuză să trăiască sub conducerea dictatorului sirian Bashar al Assad. Abaterea atenției lumii doar asupra celor ce se întâmplă prin Israel și Gaza îl ajută pe Volodea de la Kremlin să râdă-n barbă! Și pe „sultanul” de la Ankara să-și crească „cota” de stăpân autoritar și prea plin de el, cotă bazată pe furia unui islamism ce dă într-un clocot radical și într-un veritabil cult al morții. Apropo, mai amintește cineva de exodul în masă din Nagorno-Karabah legat tot de operații militare azere „nășite” de Ankara și Moscova? Nu prea am mai văzut ceva în ultima perioadă legat de asta prin fluxurile internaționale de știri! Am să poposesc azi un pic prin arealul războiului ruso-ucrainean, acolo unde impasul de pe front se răsfrânge și asupra sprijinului occidental pentru Ucraina, dar și reciproca rămâne valabilă! Astfel, într-un interviu telefonic cu EFE, fostul ministru al Apărării ucrainean, Andri Zagorodniuk, preluat și de Agerpres, a declarat  că  aliaţii occidentali ai Kievului încă nu au o idee clară despre cum vor să se încheie războiul din Ucraina, ceea ce reprezintă o „problemă serioasă”, care compromite şansele de victorie ale Ucrainei şi din cauza căreia coaliţia care sprijină Ucraina pierde miliarde de dolari.

„Lume, lume, soro lume”. Între „Război și pace”…

În acest interviu telefonic, difuzat duminică de cei de la EFE, Andri Zagorodniuk (fost şef al programului de reformă al Ministerului Apărării ucrainean între 2015 şi 2018), califică această situaţie ca fiind o urmare a neclarităţii cu privire la rezultatul războiului, manifestată de guvernele occidentale din coaliţia de aliaţi ai Ucrainei care se întruneşte periodic la baza militară germană care îi dă şi numele. Zagorodniuk, care conduce Centrul pentru Strategii de Apărare de la Kiev spune că: „Grupul Rammstein nu are un obiectiv politic pentru că încă nu a decis cum trebuie să se încheie războiul, iar aceasta este o problemă serioasă, o problemă uriaşă. Orice război are un obiectiv politic pentru că, după cum scria generalul prusac Carl von Clausewitz, războiul este politic prin alte mijloace. Orice coaliţie militară are obiective politice, cu excepţia coaliţiei Rammstein”. Același oficial ucrainean mai subliniază în respectivul interviu că SUA şi Europa; „continuă să aibă îndoieli şi ezită să spună că Rusia trebuie învinsă şi Ucraina trebuie să câştige”. În accepțiunea intervievatului, absenţa unor obiective occidentale concrete în acest război,  s-a tradus într-un ajutor trimis „cu ţârâita” și care a lăsat Ucraina fără mijloace suficiente pentru a realiza progrese substanţiale în momente decisive. Mai exact, acesta a spus că: „pentru a le atinge, avem nevoie nu doar de o mulţime de arme, ci exact de armele necesare pentru o anumită sarcină şi pentru un anumit obiectiv operativ”. În acest context, acest consilierul al lui Zelenski a folosit o metaforă pentru a „colora” descrierea consecinţelor pentru Ucraina de a nu primi la timp asistenţa militară pe care aliaţii săi au trimis-o în cele din urmă, dar mai târziu, după ce lucrurile se complicaseră deja pentru Kiev pe teren. Zagorodniuk a spus că: „Dacă ai o găleată cu apă şi o foloseşti pentru a stinge un foc de tabără, s-ar putea să reuşeşti, dar să ne imaginăm că, în loc să torni întreaga găleată, încerci să stingi focul cu un pahar cu apă, apoi cu încă un pahar cu apă şi tot aşa. Până la urmă, veţi ajunge să folosiţi aceeaşi cantitate de apă, dar nu veţi fi stins focul”.

„Lume, lume, soro lume”. Între „Război și pace”…

Pe de altă parte, din ce în ce mai mult, pe fondul „răbdării” muscalilor în a-și atinge scopurile și a prelungirii războiului pe principiul „ca gaia mațul”, în Ucraina apar din ce în ce mai multe „mârâieli” la diverse eșaloane politico-militare. Oare pentru că maskirovka rusească funcționează? Eu sper că nu! Așa se face că aparentele disensiuni dintre prezidentul de la Kiev Volodimir Zelenski şi comandamentul său militar devin tot mai vizibile, după un schimb de replici mai puțin ortodoxe cu privire la stadiul războiului cu muscalii. Ca să fie totul mai usturător, un incident petrecut vineri în timpul unei ceremonii militare, atunci când un atac rusesc a provocat moartea a 20 de soldaţi ucraineni, a turnat gaz peste focul „mârâielor” pre-existente, după cum notează și cei de la CNN şi BBC. Astfel, Igor Jovka, adjunctul şefului biroului lui Zelenski, a condamnat sâmbătă o evaluare a şefului armatei ucrainene Valeri Zalujni potrivit căreia războiul cu Rusia se află într-un „impas”, adâncind astfel o dispută la Kiev care sporeşte nervozitatea cu privire la sprijinul primit de la Occident. Igor Jovka a dat replica unui interviu acordat de Valeri Zalujni, care a declarat miercuri pentru „The Economist” că Ucraina „a ajuns la un nivel tehnologic care o plasează într-un impas” şi că „cel mai probabil nu va exista un succes semnificativ şi clar” în război. Jovka a declarat pentru televiziunea ucraineană că interviul lui Zalujni a fost probabil „citit cu atenţie de ruşi, care au luat notiţe şi au tras concluzii”. Igor Jovka a mai precizat în intervența sa că a avut convorbiri telefonice cu omologi din ţările partenere care, „în panică”, l-au întrebat dacă războiul este într-adevăr într-un impas, aşa cum a fost descris de Valeri Zalujni. „Este acesta efectul pe care am vrut să-l obţinem cu acest articol?”, a întrebat retoric Jovka pe un ton ironic.

„Lume, lume, soro lume”. Între „Război și pace”… A Ukrainian service member holds a machine gun in a trench at a position on the front line near the village of Travneve in Donetsk region, Ukraine February 21, 2022. REUTERS/Gleb Garanich

Tensiunile despre care amintesc aici vin într-un moment destul de critic al războiului, în condiţiile în care contraofensiva lentă a Kievului şi izbucnirea celuilalt conflict din Orientul Mijlociu au stârnit temeri că ajutorul financiar şi militar occidental ar putea începe să se micșoreze substanțial. De altfel, sâmbătă, în timpul unei conferinţe de presă cu preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, Zelenski a spus că nu este de acord cu evaluarea lui Zalujni, dar a recunoscut că oamenii sunt „obosiţi” după 18 luni de război în ţară. Președintele ucrainean a spus că: „Oamenii sunt obosiţi. Toată lumea este obosită. Există opinii diferite (…) Toţi suntem oameni, indiferent de statut… Dar nu este un impas. Subliniez încă o dată acest lucru. Am vorbit deja despre acest lucru. Nu este niciun fel de noutate.Trebuie să ne adunăm cu toţii şi să rezolvăm problemele, să lucrăm mai mult cu partenerii noştri în ceea ce priveşte apărarea aeriană, să deblocăm cerul şi să le permitem băieţilor noştri să întreprindă acţiuni ofensive. La acest lucru trebuie să ne gândim. Doar la asta. Nu la unde vom fi mâine. Ci acum”. În interviul său, generalul Zalujni a prezentat viziunea sa asupra a ceea ce trebuie să facă Ucraina şi asupra tipului de sprijin necesar din partea partenerilor pentru a ieşi din impasul actual, dar caracterizarea sa generală a conflictului a stârnit suspiciuni în Ucraina şi a ţinut prima pagină a ziarelor internaţionale. Rumoarea provocată de acest interviu a venit în condiţiile în care un articol separat, publicat de cei de la „Time” după ce l-au intervievat pe Zelenski şi echipa sa, l-a prezentat pe acesta ca pe o figură din ce în ce mai izolată. Zelenski a spus acestora că: „nimeni nu crede în victoria noastră aşa cum cred eu. Nimeni”, adăugând că munca de convingere cu aliaţii Ucrainei îi ia „toată puterea, toată energia”. Zelenski a recunoscut că izbucnirea războiului dintre Israel şi Hamas a deturnat atenţia de la lupta Ucrainei împotriva Rusiei, complicând eforturile de a menţine entuziasmul internaţional pentru lupta ţării sale. În timpul conferinţei de presă comune cu Ursula von der Leyen  de sâmbătă, președintele ucrainean a spus: „cred că este unul dintre obiectivele Federaţiei Ruse. Este un fapt. Vedem rezultatele”. Pe de altă parte, comandanții militari de top ucraineni sunt supuși unor critici intense după un recent atac cu rachete ruseşti care a provocat numeroase victime ucrainene. Mass media ucraineană dar și bloggeri militari muscali zic că mai mult de douăzeci de militari ucraineni au fost omorâți la o ceremonie militară ce s-a ținut vinerea trecută într-un loc situat în vecinătatea frontului din sudul Ucrainei. Se crede că atacul a avut loc în timp ce trupele ucrainene aniversau Ziua Artileriei, sărbătorind personalul militar care lucrează în unităţi de artilerie şi rachete. Ca urmare a acelei tragedii, armata ucraineană nu a oferit încă presei cifrele exacte privind victimele a ceea ce se spune că a fost o „tragedie” în regiunea Zaporojie. Preşedintele Volodimir Zelenski a declarat că respectiva tragedie„ar fi putut fi evitată” și a menționat într-o postare din Social Media că au fost demarate proceduri penale pentru stabilirea vinovăției. Mai mulți militari ucraineni, dar şi experţi militari  internaționali, afirmă că această ceremonie nu ar fi trebuit să aibă loc într-o zonă cu risc crescut de atac.

„Lume, lume, soro lume”. Între „Război și pace”…

Era mai mult decât firesc să presupui că dronele ruseşti (ori chiar din sateliți) monitorizează constant activităţile structurilor militare ucrainene în apropierea liniei de contact pentru a ghida loviturile aeriene, a rachetelor proprii şi a conduce focul artileriei rusești. Cert este că, pe un canal rusesc de Telegram, au apărut imagini filmate cu drone care ar arăta momentul loviturii mortale asupra a ceea ce părea a fi o ceremonie în aer liber. De asemenea, se văd mai multe cadavre care zac pe jos şi despre care se crede că ar fi ale unor militari ucraineni. A doua zi după tragedia respectivă, ministrul ucrainean al apărării, Rustem Umerov, a confirmat sâmbătă știrile conform cărora militari ucraineni din Brigada 128 montană de asalt „Zakarpatia (Transcarpatia)” au fost ucişi vineri și au fost răniţi mai mulţi civili. Îmi aduc aminte că, acum vreo cincisprezece ani, Brigada 2 Vânători de Munte „Sarmizegetusa” din Brașov din care am făcut parte a avut niște exerciții de instruire în comun cu militari din această brigadă, exerciții în care am fost implicat direct. Îmi vine greu să fac niște „exerciții de imaginație” și să mă întreb câți dintre cei cu care m-am cunoscut pe atunci mai sunt în viață! Pe la începutul războiului am mai ținut legătura cu câțiva militari ucraineni cu care mă cunoșteam, dar, pas cu pas, s-au „stins” în luptă aproape toți cunoscuții mei din rândul militarilor ucraineni…Ministrul ucrainean a dispus o „anchetă completă” în ceea ce și el a afirmat a fi o „tragedie”. Se spune că în atac a fost folosită o rachetă balistică cu rază scurtă de acţiune de tip „Iskander-M”.  Conform unor surse de top din Ucraina, se spune că 28 de persoane au fost ucise şi 53 rănite în atac, dar acest bilanţ nu a fost confirmat oficial. Au fost declarate trei zile de doliu în Transcarpatia, regiune de unde ar proveni multe dintre victime. Unele surse rusești spun că locul respectivei tragedii ar fi satul Dimitrovo, redenumit Zaricine de către Ucraina în 2016. Poate pentru a „închide” un pic gura criticilor opiiei publice, sâmbătă, la ordinul conducerii militare ucrainene, bombardierele Suhoi-24 ale forțelor aeriene ucrainene au lansat cel puțin trei rachete de croazieră de tip Storm Shadows, de fabricație britanică, sau SCALP, de fabricație franceză, asupra corvetei purtătoare de rachete „Askold” a flotei rusești din Marea Neagră, aflată la cheiul din Kerci, în partea estică a Crimeii ocupate de muscali.

„Lume, lume, soro lume”. Între „Război și pace”…

Din imaginile vehiculate pe rețelele de socializare și verificate din alte surse, este vizibil și sigur că rachetele lansate de ucraineni au avariat serios corveta „Askold”, una dintre cele mai noi nave de război din Flota Mării Negre, din ce în ce mai afectată. „Confirmat. Purtătorul rusesc de rachete Askold – cea mai nouă navă din proiectul Karakurt cu tehnologie stealth – a fost avariat”, au declarat comunicatorii oficiali ucraineni. Și ca să răsucească cuțitul în rană (face și asta parte din „jocul războiului”…), într-o postare pe rețelele de socializare care include o fotografie a unei rachete SCALP, cei din forțele aeriene ucrainene îi întreabă pe ruși: „Cum a fost weekendul vostru?„. În continuare, vă propun un scurt popas și prin „fierbințeala” din Israel și împrejurimi! Oricât ar fi acuzați americanii de implicare „unipartinică” în conflictul din Orientul Mijlociu, nu poate nega nimeni eforturile diplomatice ale administrației americane de a stopa, totuși, propagarea conflictului în întreg arealul. Desele „raiduri”  de negocieri și luări de poziții ale lui Antony Blinken, șeful diplomației americane în țările din arealul înconjurător Israelului demonstrează aceasta. Pentru cei care vor să vadă aceasta, desigur! O calmare cât mai rapidă a uriașelor tensiuni din zonă ar face bine inclusiv „peisajului electoral” intern american. Nu am să detaliez acum de ce, dar poate am să încerc să explic aceasta în materialul de săptămâna viitoare. Iranul, oricum, acționează direct prin toate forțele lor proxy pentru a lovi forțele americane existente prin zonă. Drept urmare, conducerea Pentagonului a anunţat, luni, că forţele americane şi aliaţii lor din Irak şi Siria au fost ţinta a 38 de atacuri cu drone sau rachete începând cu data de 17 octombrie. Este evident că numărul atacurilor care vizează forţele americane şi coaliţia internaţională anti-jihadistă desfăşurată în Irak şi Siria a crescut de la începutul războiului dintre Israel şi Hamas, mișcare susţinută, pe toate planurile, de Iran. Pat Ryder, purtător de cuvânt al Pentagonului a declarat presei că: „din 17 octombrie, am avut 20 de atacuri în Irak şi 18 în Siria, în total 38 de atacuri de hărţuire”. Fără echivoc, SUA au acuzat Iranul că a fost implicat în aceste atacuri prin intermediarii săi cunoscuți, după cum transmite și AFP într-o știre preluată și de ai noștri de la Agerpres. Atacurile respective, soldate cu rănirea a 45 de militari americani, s-au înregistrat înainte de atacurile de răspuns efectuate la sfârşitul lunii octombrie în estul Siriei de către SUA împotriva a două instalaţii folosite de „Gardienii Revoluţiei” iraniene şi de grupuri afiliate, potrivit aceluiași purtător de cuvânt al Pentagonului. Drept urmare, americanii nu au stat nici ei cu mâna în sân, iar  administraţia prezidențială americană a transmis mesaje destul de clare către Iran şi gruparea şiită fundamentalistă Hezbollah din Liban prin care au avertizat că sunt gata să intervină militar foarte puternic în cazul în care acestea ar lansa atacuri împotriva Israelului. Știrea are la bază surse oficiale americane, citate de „The New York Times” în ediţia sa de luni, potrivit Agerpres. Aceste mesaje de avertizare ar fi fost transmise de americani prin intermediul unor ţări din regiune, precum Turcia. Chiar dacă nenea „sultanul” Erdogan nu a vrut să se întâlnească cu Blinken…O gafă destul de mare, în opinia mea, dar, cel mai probabil, „sultanul” va primi „nota de plată” a zbenguielilor sale geopolitice mai încolo, după ce se vor mai calma spiritele! Și după ce vor mai muri mulți oameni în conflictele ce țin agenda fierbinte a planetei! Pentagonul a anunţat că, pe lângă cele două grupuri de luptă create în jurul celor două portavioane americane trimise deja în estul Mediteranei, a trimis și un submarin nuclear în Orientul Mijlociu, după cum a informat DPA, preluată și de Agerpres.

„Lume, lume, soro lume”. Între „Război și pace”…

Astfel, acest submarin cu propulsie nucleară, clasa Ohio, a sosit duminică în zonă, conform anunțului Comandamentul regional al forțelor militare americane. Pentagonul nu a oferit alte detalii cu privire la destinaţia, numele sau armele de la bordul acestui submarin nuclear cu o lungime de 170 de metri. Bine, nici nu e mare lucru că nu au spus ce are la bord, dar nici nu e greu de bănuit! Fiecare submarin  nuclear din clasa Ohio poate fi dotat cu multe zeci de rachete de croazieră Tomahawk. Adică vreo 154 de „bucăți”, un arsenal formidabil, capabil să „radă” multe acumulări umane inamice de pe fața pământului. Este mai mult decât evident că aceste măsuri sunt menite să descurajeze alte ţări sau grupări să se amestece în războiul dintre Israel şi Hamas. Totodată, este de menționat că Israelul, conform „The New York Times”, a solicitat SUA furnizarea unui număr de 24.000 de puşti de asalt necesare pentru forţele naţionale de poliţie, existând posibilitatea ca o parte din aceste arme să fie distribuită  și civililor. Ce-i drept, această solicitare a stârnit destulă preocupare în rândul mai multor reprezentanţi ai Congresului şi Departamentului de Stat american, care au exprimat temeri că aceste arme ar putea să ajungă în mâinile unor grupuri radicale din rândul locuitorilor coloniilor israeliene din Cisiordania, ceea ce ar amplifica riscul agravării tensiunilor în regiune. Costul acestor  arme solicitate de Israel se ridică la aproximativ 34 de milioane de dolari, sumă care trebuie aprobată de Congres şi Departamentul de Stat american. Joe Biden şi-a exprimat, în mai multe rânduri, îngrijorarea referitoare la escaladarea violenţelor în Cisiordania, un fenomen ce a existat și a mocnit dinainte de declanşarea războiului dintre Israel şi Hamas.Conform unor surse americane, o escaladare a violenţei ar fi încurajată chiar de unii miniştri de extremă dreapta din guvernul israelian şi de declaraţii ale unor oficiali israelieni care se pronunţă în favoarea anexării teritoriilor palestiniene. Drept urmare a temerilor americane referitoare la aceste arme, oficiali israelieni,  au dat asigurări că armele respective vor fi rezervate exclusiv pentru uzul forţelor de poliţie. Eu n-aș băga mâna-n foc, dar așa reiese din toate sursele…

Și pentru că s-a creat o mare animozitate prin opinia publică mioritică referitoare la faptul că ai noștri din conducerea țării nu au făcut nimic pentru cetățenii români locuitori ai Fâșiei Gaza, ieri dimineață a apărut un comunicat emis de Ministerul Afacerilor Externe care a anunțat că peste o sută de persoane cu cetățenie română au primit acceptul de a pleca din enclavă. În acest comunicat se spune că: „103 cetățeni români din Fâșia Gaza și membrii de familie ai acestora au primit, în cursul nopții trecute, permisiunea de a tranzita punctul de trecere a frontierei de la Rafah și de a intra pe teritoriul Republicii Arabe Egipt”. De ce doar acum? Vorba lui Moromete (Ilie Moromete): „După facultăți…” Au avut întâietate cetățenii planetei cei „de mâna întâi”…Sincer, nu am habar câți sunt români „de-adevăratelea” dintre cei care au cerut să fie ajutați să plece din Gaza, dar știu că foarte mulți au fost studenți pe la noi prin anii 80 ai secolului trecut iar cetățenia română a fost extinsă și asupra urmașilor acestora…Și multe sunt românce căsătorite cu palestinieni, iar, din câte am înțeles din niște surse de-ale mele, în această primă tranșă, majoritatea sunt femei și copii, ceea ce este corect să se întâmple. În fine, cred că asta contează mai puțin în ecuația crizei umanitare de acolo.

„Lume, lume, soro lume”. Între „Război și pace”…

Se zice că acești cetățeni români au fost informați de către reprezentanții Oficiului de Reprezentare al României la Ramallah referitor la procedură, iar evacuarea lor în Egipt s-ar fi făcut cu respectarea tuturor procedurilor specifice impuse. În același comunicat, MAE spusese că: „În vederea preluării persoanelor evacuate, echipele consulare mobile din cadrul Unității de Reacție Rapidă a Celulei de Criză MAE vor acorda sprijinul necesar în punctul de trecere a frontierei Rafah, pentru evacuarea rapidă a cetățenilor români, respectiv asistența consulară specifică. Ulterior, cetățenii români și familiile acestora vor fi preluați de către reprezentanții Ambasadei României în Republica Arabă Egipt și cele două echipe mobile, care îi vor însoți până la Cairo, de unde vor ajunge în România prin intermediul unei curse aeriene specială”. Totodată, această Celulă de Criză Interinstituțională (Doamne, ce denumiri pompoase ne place să folosim!), prin intermediul misiunilor diplomatice de la Cairo si Tel Aviv,„continuă dialogul cu autoritățile egiptene și israeliene în vederea finalizării operațiunilor de evacuare pentru ceilalți cetățeni români și membrii de familie ai acestora care au solicitat sprijin și încă se află în Fâșia Gaza”.

Ce va mai fi? Om trăi și om vedea! Pentru azi am terminat de povestit și vă mulțumesc pentru răbdarea de a fi rămas cu aceste rânduri până la finalul lor! Ne revedem, stimați amici, la aceeași dată, săptămâna viitoare! Până atunci, să vă fie bine! Gânduri bune tuturor!

Al dumneavoastră,

Nicolae Uszkai

Surse, surse foto și lecturi suplimentare: