Jurnal FM 
„Lume, lume, soro lume”. La răscruce de vânturi reci…
de Nicolae Uszkai, Brașov
#Postat de Carmen Vintu on noiembrie 1, 2023
Motto: „Lumea-i cum este…şi ca dânsa suntem noi.” – Mihai Eminescu, în „Epigonii”
Stimați amici, sub logo-ul „Lume, lume, soro lume...”, ca de obicei, ne întâlnim miercurea, cu câteva gânduri referitoare la „trendurile” politicii „din afară” ori la întâmplări pe care le consider importante în încâlcita lume de azi. Lumea continuă a se afla într-un vârtej de evenimente destul de încâlcite și vreau să reiterez faptul că acest caleidoscop săptămânal pe care-l puteți citi, în fiecare miercuri, aici pe „Jurnal de Brașov” nu se pretinde a fi vreo analiză ori sinteză de „mare ștaif”, ci doar o succesiune de fapte, date și întâmplări pe care eu le consider importante și pe care vi le aduc în amintire ori la „prima” cunoștință! Repet cele spuse anterior, prin care spuneam că actualul conflict aprins de Hamas în Gaza, precum și „mușchii umflați” de Iran și entitățile sale proxy îi fac bine doar lui Volodea și ciolovecilor săi muscali apropo de abaterea atenției mondiale de la războiul ruso-ucrainean. Am să-ncep caleidoscopul de azi cu o scurtă privire peste Prut, acolo unde ciolovecii muscali continuă să creadă că acest spațiu basarabean li se cuvine lor doar pentru faptul că au pus cizma pe gâtul localnicilor timp de peste două secole. În acest context, joi, Radio Chișinău a transmis că secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg a declarat, înainte de întrevederea de la de la Bruxelles cu premierul moldovean Dorin Recean, că „Rusia continuă să facă presiuni asupra Republicii Moldova, folosind șantajul energetic și dezinformarea, pentru a destabiliza societatea”. Jens Stoltenberg a mai spus că Republica Moldova a răspuns cu hotărâre, condamnând războiul de agresiune al lui Putin împotriva Ucrainei și consolidând reziliența națională. Stoltenberg a mai adăugat că: „NATO susține pe deplin suveranitatea și integritatea teritorială a Republicii Moldova și cere Rusiei să își retragă trupele de pe teritoriul vostru”, cu referire clară la regiunea separatistă pro-rusă transnistreană. Reamintesc pentru cei mai tineri și care, poate, nu știu, că această regiune separatistă a ieşit, de facto, de sub controlul autorităţilor centrale moldovenești după un conflict armat soldat cu sute de morţi şi tranşat odată cu intervenţia trupelor rusești de partea rebelilor secesionişti, în 1992, la nici un an de când Republica Moldova își proclamase independența. Fostul preşedinte rus de la acea vreme, Boris Elţîn, se angajase să retragă trupele din Transnistria încă de la summitul OSCE de la Istanbul, din 1999, dar vodca ori KGB-ul l-or fi oprit să se țină de cuvânt! Aproximativ 1.500 de militari şi importante depozite de muniții ruseşti se mai află în Transnistria. La acea vreme, secesiunea Transnistriei a reprezentat „demarajul” scenariului repetat apoi pentru separarea ulterioară, tot cu sprijin rusesc, a Osetiei de Sud şi Abhaziei de Georgia şi a Donbasului de Ucraina.
Și pentru că tot veni vorba de ciolovecii-șefi de la Kremlin, vă aduc aminte că săptămâna trecută iar s-au jucat de-a „nucleara” și de umflat prea mult mușchii lor de „smardoi” fără creier. Astfel, Rusia şi-a testat capacitatea de a lansa un atac nuclear masiv de represalii de pe uscat, de pe mare şi din aer, în cadrul unui exerciţiu ce a fost supervizat de la biroul său din Kremlin tocmai de către pseudo-țarul rus Vladimir Putin, așa după cum au transmis cei de la Reuters, AFP şi EFE, citate și de ai noștri de la Agerpres. Într-un exercițiu de PR demn de o cauză mai bună, televiziunea de stat rusă l-a arătat pe ministrul apărării, Serghei Şoigu, raportându-i extaziat lui „papașa” Putin despre modul în care a decurs mărețul lor exerciţiu, care a inclus lansarea de rachete balistice şi de croazieră, precum şi participarea unor submarine nucleare şi a două bombardiere strategice Tu-95.
Şoigu îi zicea la TV lui Volodea (de parcă acesta nu știa ce și cum) că, în timpul exerciţiului, „un atac nuclear masiv al forţelor ofensive strategice a fost lansat ca răspuns la un atac nuclear inamic”. Firește, staff-ul kremlinez a dat și un comunicat oficial în care spunea că:„sub conducerea comandantului suprem al forţelor armate ruse, Vladimir Putin, a fost desfăşurat un exerciţiu de antrenament la care au avut loc tiruri de antrenament cu rachete balistice şi de croazieră. Misiunile înscrise în programul manevrelor au fost îndeplinite în totalitate”. În cadrul acestor exerciții, conform mai multor surse publice, o rachetă balistică intercontinentală Yars, cu o rază de acţiune de până la 12.000 de kilometri, a fost lansată de pe cosmodromul Pleseţk, situat la aproape 800 de kilometri nord de Moscova. Acest vector balistic a fost lansat spre un obiectiv din poligonul Kura, în Peninsula Kamceatka, la peste 6.000 de kilometri de locul de lansare.Totodată, submarinul cu propulsie nucleară „Tula” a lansat o rachetă balistică Sineva din Marea Barents spre un obiectiv din Oceanul Arctic. Agențiile de presă citate anterior au specificat faptul că aceste exerciţii au avut loc în aceeaşi zi în care Consiliul Federaţiei Ruse, adică camera superioară a parlamentului rus, a adoptat proiectul de lege de revocare a ratificării „Tratatului de interzicere totală a testelor nucleare” (CTBT), în timp ce Rusia consideră că se află într-o confruntare existenţială cu Occidentul din cauza Ucrainei. Obsesii moscovite cu rădăcini sovietico-țariste!
În acelaşi timp, ministrul adjunct de externe rus Serghei Riabkov a declarat miercurea trecută că Rusia a primit o propunere din partea SUA de reluare a dialogului privind stabilitatea strategică şi controlul armelor. Dar, firește, Moscova nu este pregătită să reia dialogul fără schimbări în „politica profund şi fundamental ostilă a SUA faţă de Rusia”, a explicat el. Agresorii sunt întotdeauna alții, nu rușii! Vă reamintesc că în februarie 2022, Rusia şi-a suspendat respectarea New Start, ultimul tratat de dezarmare nucleară rămas în vigoare între Rusia şi SUA. C-așa au vrut mușchii lor „dă cartier” neanderthalian! De pe la Moscova vă propun să ne oprim preț de o sarma inflaționistă sau un kebab sărăcit pe la „sultanul” de la Ankara, cel care se-mpăunează din ce în ce mai des cu parfumul relativ de calif al musulmanilor, aducându-și aminte că adevărații sultani otomani din evul mediu erau califi ai Islamului. S-ar juca și Recep Erdogan un piculeț cu titlul acesta „atoatestivuitor”! Astfel, toate agențiile de presă mondiale au notat faptul că președintele turc Recep Erdogan a șocat, sâmbătă, Occidentul, pe care l-a acuzat de faptul că este principalul vinovat de războiul din Fâşia Gaza şi de „crearea unei atmosfere de cruciadă împotriva Semilunii”. Erdogan s-a adresat sutelor de mii de susținători la unul dintre cele mai mari mitinguri pro-palestiniene de la începutul războiului dintre Israel și gruparea Hamas, agitându-și baza politică de factură islamistă exact cu o zi înainte de aniversarea centenarului republicii laice a Turciei întemeiate de Kemal Ataturk.
În acel discurs al său de circa o oră, Erdogan și-a repetat afirmația că Hamas nu este o organizație teroristă, descriind Israelul ca un ocupant și ca un criminal de război. În acel discurs virulent, Erdogan a interpelat puterile occidentale, pe care le suspectează de „crearea unei atmosfere de cruciadă” împotriva musulmanilor.„Întreb Occidentul: veţi crea o nouă atmosferă de cruciadă împotriva Semilunei? Oricine ştie că Israelul nu poate face un pas fără ei”, a tunat el, acuzând marile puteri din Occident de faptul că nu au îndemnat la un armistiţiu. Erdogan a mai adăugat, de juri că era Volodea muscalul: „Aţi plâns copiii ucişi în Ucraina. Ce e cu tăcerea asta faţă de copiii din Gaza? Israel, te declarăm în fața lumii criminal de război. Israel, voi sunteţi ocupanţii, invadatorii. Bineînţeles, fiecare ţară are dreptul să se apere, dar unde este dreptatea? Ceea ce se întâmplă în Fâşia Gaza nu este autopărare, ci un masacru. Hamasul nu este o grupare teroristă, este o grupare de eliberatori care-şi apără pământul”, Firește, declarațiile sale au supărat Israelul și, cel mai probabil, relațiile pe termen lung între cele două țări vor fi „în aer”. Inițial, Turcia a condamnat morțile de civili israelieni cauzate de atacul Hamas din 7 octombrie în sudul Israelului, atac care a ucis circa 1.400 de persoane, dar Erdogan s-a repoziționat și a numit în ultima săptămână gruparea militantă palestiniană drept „luptători pentru libertate”. Curat murdar, effendi sultan! Erdogan a mai criticat în discursul său, de asemenea, sprijinul necondiționat al unor națiuni occidentale pentru Israel, atrăgând, ca atare, critici aspre din partea Italiei și Israelului. Vă reamintesc faptul că, spre deosebire de mulți aliați NATO, Uniunea Europeană și unele state din Golf, Turcia nu consideră Hamas o organizație teroristă. Este notoriu faptul că îi găzduiește de mult timp membrii de vază (și nu numai pe aceștia), susține public o soluție cu două state în zona de conflict și s-a oferit să joace un rol în negocierea eliberării ostaticilor răpiți de Hamas în timpul atacului din 7 octombrie.Voia, „sireacul” sultan, să fie din nou, „jucător”. La fel ca-n dandanaua ruso-ucraineană! Unii cunoscători ai arealului politic turcesc au afirmat că Erdogan a fost dornic să-și întărească criticile față de bombardamentele Israelului asupra Fâșiei Gaza și să umbrească sărbătorile de duminică care au marcat centenarul republicii turcești. Sărbători care nu s-au marcat cu măslini ai păcii și cu valorile puse-n faptă de Ataturk, ci cu vreo sută de nave de război turcești trecând iavaș-iavaș prin Bosfor! Ioc pace, bre, sultan? Există și posibile explicații logice asupra comportamentului lui effendi Erdogan. Cel mai probabil, agravarea crizei umanitare din Gaza și presiunea aliaților politici l-au determinat pe Erdogan să-și ascută retorica de factură aproape medievală. Șefii partidelor naționaliste și islamiste turcești aliate partidului său (partide care l-au ajutat pe Erdogan să obțină victoria în alegerile strânse din luna mai a.c.) au participat la mitingul care s-a ținut pe vechiul aeroport din Istanbul. Firește, neica Erdogan a criticat dur partidele de opoziție pentru că nu l-au numit pe Netanyahu „terorist” și pentru că folosesc același termen cu referire la „pretinii” săi din Hamas. Așa cum, de fapt, a fost programat de apropiații săi și de Erdogan însuși, aniversarea centenară a Turciei moderne de duminică a făcut ca știrile să fie „ocupate” de ecourile mitingului de sâmbătă, mai degrabă decât de celebrările fondatorului republicii, Mustafa Kemal Ataturk.
Erdogan, cel mai longeviv lider al Turciei, autocrat „pe față”, precum și partidul său AK, au erodat sprijinul pentru idealurile occidentale ale lui Ataturk, care a fost venerat de majoritatea turcilor. Nu îmi pot da seama de câți mai este acum venerat! Nu de altceva, dar, în ultimii ani, portretele lui Erdogan au apărut alături de cele ale lui Ataturk pe clădiri guvernamentale și în școli. Cam ca la familia Kim din Coreea de Nord ori pe la Ceaușescu al nostru pe vremuri! Cel mai probabil, Erdogan judecă la rece poziționarea sa politică și, în timp ce comentariile sale despre Hamas reflectă poziția de lungă durată a Ankarei, el își propune să beneficieze de sentimentul anti-Israel pe plan intern și să „consolideze conservatorii sunniți ai Turciei”. Adică, interesul poartă fesul! Fes turcesc, firește! Este mai mult decât evident că problemele recente ale președintelui Recep Erdogan cu SUA au împiedicat Turcia să joace un rol potențial constructiv în fazele incipiente ale conflictului dintre Israel și Hamas, se precizează într-o analiză a Council on Foreign Relations preluată de cei de la Reuters. Momentul și amploarea războiului dintre Israel și Hamas au pus Turcia și pe președintele acesteia, Recep Tayyip Erdogan, într-o situație dificilă. Evidențele ne spun că, la început, șocat de violențele comise pe 7 octombrie de Hamas, Erdogan l-a contactat pe omologul său israelian, Isaac Herzog. Cu toate acestea, puterea sprijinului public pentru Hamas în Turcia, mobilizarea armatei israeliene și începutul ofensivei aeriene israeliene în Fâșia Gaza l-au făcut aproape imediat să-și schimbe poziția. Adevărul? Rahat cu apă rece! Drept urmare, tonul critic la adresa Israelului pentru campania din Fâșia Gaza a devenit progresiv din ce în ce mai strident și mai dur. În nota sa caracteristică de „miez al gogoașei universale”, aceasta nu l-a împiedicat pe Erdogan să caute să joace un rol de mediere, Ca atare, a inițiat mai multe apeluri telefonice către liderii regionali, secretarul general al ONU António Guterres și președintele rus Vladimir Puțin, „pretinul” său. Între timp, după cum știm, secretarul de stat al SUA, Antony Blinken, a făcut un tur al capitalelor din zonă de îndată ce criza a izbucnit, căutând modalități de a preveni extinderea regională. Se pare că Antony Blinken ar fi ocolit deliberat Ankara, preferând să discute telefonic cu ministrul turc de externe, Hakan Fidan. Este mai mult decât evident că relația Biden-Erdogan este tensionată de o mai lungă perioadă. De asemenea, Biden și-a limitat contactele cu Erdogan și nu a fost dispus să-l invite, de exemplu, pentru o vizită de stat la Washington. De asemenea, războiul actual dintre Israel și Hamas „a picat” în momentul în care Turcia și SUA sunt deja în divergență privind mai multe probleme ardente. Cel mai critic este sprijinul SUA pentru Forțele Democratice Siriene (SDF), luptători predominant kurzi, care au fost aliații principali ai SUA în lupta împotriva ISIS. Pe 5 octombrie, această dispută a atins punctul culminant atunci când un avion de luptă american F-16 a doborât o dronă turcească care se afla la câteva sute de metri de forțele americane din nordul Siriei. Totodată, este cunoscut faptul că armata turcă a desfășurat numeroase operațiuni militare terestre și din aer împotriva kurzilor sirieni, operațiuni pe care SUA le percepe ca subminând lupta împotriva ISIS. Firește, în viziunea sa, Turcia pretinde că forțele kurde siriene sunt, de fapt, o extensie a Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK), pe care Turcia și aliații săi l-au desemnat ca fiind o organizație teroristă. Iar Hamasul sunt niște călugărițe nevinovate! Vă reamintesc faptul că, în absența oricărei autorități de stat în nordul Siriei, SUA a fost nevoite să țină acolo aproximativ nouă sute de soldați și a cooperat cu SDF pentru a opri ISIS. Relativ recent, Turcia a fost deranjată până la „opărire” de o declarație a administrației Biden din 12 octombrie privind reînnoirea stării de urgență în nordul Siriei. În respectiva declarație, Casa Albă spunea: „Situația din Siria și în special acțiunile guvernului Turciei de a desfășura o ofensivă militară în nord-estul Siriei, subminează campania de înfrângere a Statului Islamic din Irak și Siria, pune în pericol civilii și amenință să submineze pacea, securitatea și stabilitatea în regiune și continuă să reprezinte o amenințare neobișnuită și extraordinară la adresa securității naționale și a politicii externe a Statelor Unite.” Vă reamintesc și cele pe care le-am mai reiterat de multe ori la „Lume, lume, soro lume” și anume că aceste două țări au fost, totodată, în dezacord cu privire la aderarea Suediei la NATO. Erdogan a profitat la maximum de procesul de ratificare pentru a face o serie de cereri Suediei înainte de a accepta să trimită rezoluția de aderare parlamentului turc, ceea ce a făcut oficial recent pe 23 octombrie. În timp ce Suedia a făcut mai multe concesii, ratificarea Turciei a fost umbrită de cererea sa ca SUA să îi permită să achiziționeze noi avioane F-16 și kituri de modernizare pentru cele pe care deja le are. Târguire ca la piață! Adică precum în bazarul turcesc! Dar, vorba unui personaj „fierbințean”:„Supriză!” Deși administrația americană a sprijinit cererea Turciei, aceasta a întâmpinat o rezistență puternică în Congresul american. Liderii Congresului au precizat că vânzarea de F-16 este puțin probabil să fie aprobată dacă Turcia nu ratifică aderarea Suediei. În urma declarației critice a guvernului SUA din 12 octombrie, a eforturilor Congresului de a crea o legătură cu vânzarea F-16 și a tensiunilor crescute cu privire la războiul Israel-Hamas, este posibil ca parlamentul turc (întărâtat de nenea „sultanul” Erdogan în culise) să amâne ratificarea aderării Suediei.Totodată, începerea conflictului din Gaza l-a îndepărtat și mai mult pe Erdogan de SUA. Erdogan a reacționat indignat la desfășurarea de către SUA a celor două grupuri de luptă din juruk celor două portavioane în Estul Mediteranei și a sugerat că SUA nu au nicio treabă să-și trimită portavioanele sau să joace un rol în acest conflict. A mai adăugat că prezența portavioanelor interferează cu eforturile Turciei de a rezolva criza. Marele „creator de pace” Erdogan seamănă prea mult cu „făcătorul de pace” Volodea! Parcă-s făcuți de-o unică mămică geopolitică! Ce este sigur este faptul că discursul strident de politică externă al lui Erdogan reflectă din ce în ce mai mult neîncrederea în Vest și în SUA, în timp ce el, pe persoană fizică, este o mironosiță neprihănită! Începând cu lovitură de stat din Turcia din 2016 (sau ce-o fi fost), pentru care dă vina pe americani, el s-a plâns, de asemenea, că performanța economică slabă a Turciei este cauzată de interferența și sabotajul occidental, adică american. Că altfeeel, ar dudui, bre, economia bașbuzucilor! La un clic distanță, oricine poate vedea că, din statisticile comerciale ale Turciei reiese clar precum cerul din Bosfor că partenerii săi comerciali cei mai importanți sunt fix cei din „putredul” Occident.
Anul trecut, de exemplu, SUA, Germania, Marea Britanie și zece alte țări ale Uniunii Europene au primit aproape 43% din exporturile turcești. Anterior, în 2021, cinci țări (SUA, Germania, Țările de Jos, Elveția și Marea Britanie) au reprezentat aproape două treimi din investițiile străine directe în Turcia. Discursul matale, bre, Recep, e de rahat cu apă rece! Se știe că Erdogan sprijină de mult timp Hamas, permițând liderilor săi să locuiască în Turcia și să se întâlnească cei din galca sa cu conducerea acesteia. Cu toate acestea, în ciuda simpatiilor lui Erdogan pentru Hamas, el este, de asemenea, foarte conștient de faptul că o conflagrație majoră în regiune ar fi dăunătoare pentru toată lumea, inclusiv (sau mai ales) pentru Turcia. Aceasta explică de ce se pare că și-ar fi avertizat omologul iranian, pe Ebrahim Raisi, împotriva măsurilor posibile care ar crește tensiunile în regiune. Erdogan se confruntă, pe mai departe, cu perspectiva deteriorării rapide a relațiilor sale cu Israelul și cu SUA. Demonstrațiile clar organizate din Turcia au vizat bazele americane, iar cel mai important miting a fost la baza radar Kürecik din Malatya, în sud-estul Turciei. Totodată, consulatul american din Adana, în sudul Turciei, a fost nevoit să se închidă. Nu trebuie să fii mare analist pentru a-ți da seama că retorica lui Erdogan față de SUA este parțial responsabilă pentru aceste evenimente. Deși unii comentatori mai pricepuți ai fenomenului politic din arealul acesta de lume au sugerat că a încercat să se distanțeze de Hamas, într-un discurs din 25 octombrie, Erdogan a susținut în mod clar că Hamas nu este o organizație teroristă, ci un grup de luptători pentru libertate și „mujahedini”, adică oameni care luptă pentru credința lor. În opinia celor de la Council on Foreign Relations: „Erdogan ar fi putut inițial să contribuie mult la căutarea și găsirea unui compromis în acest conflict. Dar a risipit și puțina încredere pe care Washington-ul ar fi avut-o în el cu stridența limbajului său anti-american.”Referitor la conflictul din Gaza și împrejurimi, consider și eu că, prin lansarea unei incursiuni graduale în Gaza, Israelul vrea să își maximizeze avantajul puterii de foc asupra Hamas, să își reducă la minimum propriile pierderi în personal și tehnică de luptă, încercând în același timp să evite atragerea altor adversari – precum Hezbollah – în război, după cum au explicat la începutul săptămânii oficiali și experți citați de Financial Times și Washington Post. Acești oficiali și experți afirmă că operațiunea de acest fel ar putea să dureze mai multe luni. Trebuie subliniat că primele mișcări ale IDF, chiar și obiectivele pe termen scurt ale asaltului terestru au rămas în mare parte secrete. Armata israeliană a difuzat duminică scurte clipuri video, alb-negru, care arătau tancuri, buldozere și structuri de infanterie în interiorul Fâșiei Gaza. Firește, efectivele israeliene, unitățile implicate, numărul de blindate și cât de departe au pătruns în Gaza nu au fost însă dezvăluite. Pentru simplul fapt că există un amestec complex de factori. Practic, este evident faptul că Israelul a vrut să își maximizeze avantajul puterii sale de foc impresionante asupra Hamas și să își reducă la minimum propriile pierderi, încercând totodată, să evite atragerea altor adversari de factură iraniană proxy (gen Hezbollah) în război. La nivel de implicare tactică, pătrunderea israeliană de o amploare relativ redusă a însemnat că trupele pot fi mai bine protejate, acesta fiind un fapt vital, în condițiile în care Hamas a petrecut ani de zile pregătind apărarea.
„Lume, lume, soro lume”. La răscruce de vânturi reci…
O scurtă urmare după lansarea operațiunii terestre în Gaza a fost faptul că, aproape imediat, cotaţia petrolului a scăzut luni pe piaţa din Asia, după ce Iranul și aliații săi nu au reacționat la lansarea ofensivei terestre israeliene în Fâşia Gaza, calmând astfel îngrijorările că livrările regionale de ţiţei ar putea fi întrerupte, conform celor precizate de Agerpres. Astfel, barilul de țiței Brent a scăzut luni la sub 90 de dolari, iar barilul West Texas Intermediate a scăzut la 84 de dolari. Potrivit unor „pricepuți” ai petrolului, cotaţiile la petrol ar putea continua să scadă până la următorul eveniment de risc din regiune. Firește, piaţa petrolieră mondială a fost perturbată de conflictul din Gaza, având în vedere că există potenţialul de extindere dincolo de Fâşia Gaza şi Israel, ceea ce ar pune în pericol livrările mondiale. După cum se cunoaște, Orientul Mijlociu este responsabil pentru o treime din livrările mondiale de petrol.
Am să-nchei caleidoscopul de azi cu „lebăda neagră de pe Balaton”, adică cu nenea premierul ungar Viktor Orban, cel care s-a declarat „mândru” de contactele sale cu preşedintele rus Vladimir Putin, la sosirea la summitul european la Bruxelles de săptămâna trecută, spunând că, spre deosebire de partenerii săi din UE, el „are în vedere o strategie care să aducă pacea în Ucraina”, așa cum relatează agenţiile France Presse şi EFE, citate de ai noștri de la Agerpres. Alte obsesii ale altui „făcător de pace” cu patalama de visător la vremuri medievale!
„Lume, lume, soro lume”. La răscruce de vânturi reci…
Orban a spus, făcând referire la liderii europeni care susţin militar Ucraina în războiul cu Rusia, că: „noi avem o opinie diferită de cea a majorităţii, diferită de strategia de aici.Voi aveţi o strategie de război, noi avem o strategie de pace şi dorim să facem totul pentru a obţine pacea.Noi menţinem deschise toate liniile de comunicare cu ruşii. Altfel nu va exista nicio şansă de pace(…) Este vorba despre o strategie şi suntem mândri de ea”. De asemenea, vorbind despre refuzul său de a sprijini deblocarea unei tranşe de cinci sute de milioane de euro din „Facilitatea europeană pentru pace” (FEP), un fond din care UE finanţează livrări de arme către Ucraina, Orban a spus că aşteaptă ca o delegaţie ucraineană să vină la Budapesta pentru a negocia retragerea sancţiunilor impuse de Kiev băncii ungare OTP, bancă ce are, totodată, activitate în Rusia şi pe care Ucraina a considerat-o din acest motiv „sponsor” al agresiunii ruse. Dovezile ne mai spun, de altfel, că OTP a fost creată cu capital din „izvoare” muscălești! Desigur, pentru cine dorește să vadă aceste dovezi!
„Lume, lume, soro lume”. La răscruce de vânturi reci…
Vă reamintesc că, recent, Orban s-a întâlnit pe 17 octombrie cu preşedintele rus în China, cu ocazia participării la forumul „Noul drum al mătăsii”, întâlnire care a provocat iritare în UE. Cel mai probabil, într-un viitor pe care eu nu-l pot defini cu exactitate, poziția de Gigi Contra a lui Viktor bacsi se va nărui și va intra în ceața istoriei la capitolul „așa nu!” Ce va mai fi? Om trăi și om vedea! Pentru azi am terminat de povestit și vă mulțumesc pentru răbdarea de a fi rămas cu aceste rânduri până la finalul lor! Ne revedem, stimați amici, la aceeași dată, săptămâna viitoare! Până atunci, să vă fie bine! Gânduri bune tuturor!
Al dumneavoastră,
Nicolae Uszkai
Surse, surse foto și lecturi suplimentare:
https://www.nato.int/cps/en/natohq/news_219620.htm
https://www.bbc.com/news/world-europe-67222213
https://www.armscontrol.org/act/2022-11/news/nato-russia-conduct-simultaneous-nuclear-exercises
https://www.cfr.org/report/future-u.s.-turkey
https://www.cfr.org/article/turkey-united-states-and-israel-hamas-war
https://www.ft.com/content/fb7f089f-9056-43fe-b8b5-4b4cd9b55162
https://romania.europalibera.org/a/orban-putin-china/32641144.html
https://www.veridica.ro/stiri/ungaria-se-opune-din-nou-sprijinului-european-pentru-ucraina
https://www.libertatea.ro/stiri/strategie-israeliana-gaza-plan-4704087
https://politurco.com/a-never-ending-coup-erdogans-civilian-coup-detat.html
Opiniile cititorului
Continue reading
