Jurnal FM 
„Lume, lume, soro lume…” Cu un ochi la „jarul” din ograda vecină și cu celălalt la șura proprie…
#Postat de Carmen Vintu on martie 17, 2022
Motto: „Oamenii vor prefera întotdeauna o minciună simplă, în loc de un adevăr complicat, căci minciuna are un avantaj imbatabil: adevărul trebuie să spună tot ce s-a întâmplat, pe când minciuna trebuie să fie doar ușor de crezut.” – Fredrik Backman, scriitor suedez contemporan
Stimați privitori, cititori și ascultători, sub denumirea generică „Lume, lume, soro lume...”, ne întâlnim, din nou, joia, ca în fiecare săptămână, pe acest „bulevard virtual”, continuând cu niște gânduri referitoare la „trendurile” politicii mondiale, cu referire specifică și la influența acestora asupra României. Mulți amici și cunoscuți îmi spuneau, mai deunăzi, că ar fi bine să fac o analiză mai punctuală a conflictului de lângă noi și să exprim, sintetic, câteva concluzii la momentul fiecărei apariții de joia a rândurilor de față. Cu siguranță aceste rânduri nu se doresc a fi nici analize și nici sinteze a ceea ce se întâmplă aproape de ograda noastră ci doar câteva gânduri la care puteți rezona sau nu! Fiecare e liber să creadă ce vectori media poftește! Sunt pline televiziunile, site-urile, posturile de radio și alți vectori media de multiple categorii de „părerologi” în ale conflictului, în frunte cu „vârful de lance” imagologică Monica Tatoiu și alți ghicitori de ocazie, unii chiar foști purtători de uniformă militară, dar care se pricep la explicarea conflictului fix precum călugării franciscani la Kama Sutra, varianta hardcore! Iertare cer călugărilor pentru această asociere! N-am găsit altă… rimă!
Normal că și azi voi face câteva referiri la conflictul ruso-ucrainian și la „jarul” pe care ambiții imperiale de doi bani (sau două ruble, cum ziceam anterior…) l-au adus în sufletele celor implicați și, mai ales a celor afectați de acesta. Și la influența conflictului asupra noastră, pentru că, vrând-nevrând, ne influențează sub toate aspectele! Spuneam săptămâna trecută că este o certitudine faptul că invadarea Ucrainei de către armata Rusiei, la ordinul „țarului” moscovit Putin, a reconfigurat lumea cu o rapiditate de necrezut acum ceva timp, datorită, în primul rând, îndârjirii de a rezista a ucrainienilor. Îndârjire pe care rușii nu au anticipat-o în planificarea „operației militare speciale” la valoarea faptică din teren. Și cu tot spionajul lor mult trâmbițat în eficiență, nu au anticipat, totuși, imensul sprijin internațional, de toate felurile, acordat ucrainenilor!
Schema intens uzitată de Kremlin, prin toate vocile sale oficiale și „trompetele din afară” rezidă, de câteva zile în faptul că, vezi Doamne, atâta vreme cât SUA și Occidentul „putred” ajută Ucraina cu armament, fie acesta și defensiv, țarul muscălesc și gașca sa vor utiliza absolut tot ceea ce au în coburii cu arme, adică tot arsenalul din dotare. Inclusiv amenințarea cu armele de nimicire-n masă, fie ele „nucleara” ori cele chimice sau bacteriologice! Incredibil! Parc-am făcut un salt în timp înapoi cu multe decenii! Este, în fapt, mai mult decât evident, o nouă distorsionare pe față a tuturor principiilor pe care sunt statuate în timpurile moderne relațiile internaționale, a bunului simț și a logicii elementare! Oricum ai suci-o, faptul e fapt, tot Rusia este agresorul, iar Ucraina este victima agresiunii! Drept consecință, Federația Rusă ar trebui să se supună solicitării Adunării Generale a ONU de a înceta agresiunea, să pună capăt crimelor întreprinse împotriva ucrainenilor și apoi, mai mult ca sigur, și asistența militară internațională acordată victimei agresiunii va putea înceta. Citeam undeva, zilele trecute, o reliefare plastică a celor zise anterior că, în atare situație, Rusia este „în postura unui piton care cere liniște pentru a-și putea devora prada. Așa ceva depășește în cinism cele mai întunecate pagini ale istoriei umanității.”
Având în vedere spusele lui Carl von Clausewitz, militar, istoric și teoretician militar prusac, în a sa lucrare „Vom Kriege” (Despre război), că „războiul nu este decât o continuare a politicii cu alte mijloace”, continuarea, cu și mai multă violență, a agresiunii Rusiei „țarului” muscălesc împotriva Ucrainei nu constituie altceva decât o adâncire a forțelor sale armate, asezonate cu „condimente” siriene și cecene, în vârtejul malefic al unor noi atrocități fratricide și crime de război, în fapt fără vreo finalitate planificată și previzibilă la începutul „operației militare speciale”, deoarece scopurile politice inițiale nu mai pot fi atinse.
Este clar precum cristalul faptul că agresiunea a fost declanșată ca urmare a unei analize informaționale nesustenabile a Ucrainei și a dorinței sale de a-și apăra, dar și a situației internaționale de fapt, total împotriva agresiunii rusești, cu tot sprijinul propagandistic așternut prin tastele Social Media de diverși „idioți utili” ai dezinformării, oameni „fezandați” de mai mult de un deceniu de vectori de imagine rusești, plantați în foarte multe țări de pe mapamond, inclusiv pe plaiurile noastre mioritice. Așa că socoteala de acasă nu s-a prea nimerit cu cea din târgul unde pe vajnicii mujici moscoviți îi așteaptă, în continuare, Javelin-urile, Stinger-urile, noile formațiuni și unități militare ucrainene bine antrenate, dar, mai mult decât orice, îndârjirea fără precedent pe-aici prin Europa a ucrainenilor! Ca urmare, ce mi-a fost dat să văd azi, ca militar de multe decenii, nu aș fi crezut vreodată că se va întâmpla în bătrâna Europă acum, în al treilea deceniu al secolului al XXI-lea! Bombardamente „la hectar”, fără discernământ, cu absolut orice vector ucigaș, în absolut orice obiectiv, fără niciun pic de milă și fără nicio discriminare, încălcând tot ce se poate încălca din Convențiile de la Geneva, Haga, Paris și oriunde s-a mai semnat ceva care să reglementeze conflictele armate, de-a lungul timpului. Și când te gândești că această agresiune este purtată atât de violent față de un popor slav frate (sau văr, cum doriți)!
Conflictul se va finaliza într-un fel sau altul, dar mi-e groază de ura care se va perpetua timp de generații între ucraineni și ruși, ca urmare a atrocităților la care asistăm acum! Logic, privind din perspectivă rusească logică, vreau să spun, ar fi ca aceia care nu și-au mânjit încă mâinile cu prea multul sânge iscat de crimele de război să „cotească” direcția și să spună adevărul, pentru a se ajunge la încetarea vărsării inutile de sânge. Firește că, în afara nevinovaților prinși în sarabanda inutilă a morții, nu există „îngeri” într-un conflict militar, ci doar „strămoșeasca” expresie cunoscută, în variante diverse, în toate limbile pământului, „decât să plângă mama, mai bine să plângă mă-sa”! Spirala morții urcă, așadar, umăr la umăr cu ura viscerală reciprocă!
Sunt convins că există și foarte mulți ruși care sunt împotriva războiului, dar, din păcate, încă este departe de a fi atinsă masa critică de populație care să se exprime deschis împotriva războiului fratiricid. Plus că intoxicarea propagandistică de multe decenii încoace își joacă rolul prognozat de țar și gașca sa. Excepții există printre jurnaliști, intelectuali ori oameni simpli, dar majoritatea sunt arestați la orice încercare timidă de protest ori riscă „plonjoane” nedorite de la înălțimi neprecizate ori „ceaiuri” aducătoare urgent în fața luntrii lui Charon, cel ce te trece în Hades, adică să dai ortu’ popii! Un exemplu al unei doamne curajoase este cel al Marinei Ovsiannikova, fostă jurnalistă de la Pervîi Kanal (Canalul 1) din Russia, cea care spunea luni, 14 martie, într-un mesaj public: „Ce se petrece acum în Ucraina e o crimă. Iar Rusia e strat agresor. Iar cel care face asta este un singur om, Vladimir Putin.Tatăl meu e ucrainean, mama mea e rusoaică. Iar ei niciodată nu au fost dușmani.Acest colier de la gâtul meu este un simbol că Rusia trebuie să oprească imediat războiul fratricid. Din păcate, în ultimii ani am lucrat la Pervîi Kanal (Canalul 1). Și mi-e rușine că am făcut asta, că am făcut propagandă, că am zombificat poporul rus. Am tăcut în 2014, când a început.Am tăcut la mitinguri, când a fost otrăvit Navalnîi, noi pur și simplu am privit în tăcere acest regim anti-om.Încă zece generații de-ale noastre de acum înainte nu vor spăla această rușine, acest război fratricid”. Cred,sincer, că mai există foarte mulți oameni normali în vastele întinderi rusești și mai cred că marea cultură, artă, muzică, dans pictură etc rusească nu au nimic de-a face cu mentalitatea „goriloidă” de ucigași fără discriminare a trupelor muscălești! La fel cum nu trebuie să sufere promovarea marilor valori ale culturii ruse pe mapamond și chiar și pe la noi, din cauza unor pseudo-Homo Sapiens!
Repet ce ziceam anterior, ura naște ură, violența naște violență! Cu toții suntem, într-un fel sau altul, prizonieri ai istoriei. Rusia de după 1991, în fapt cea mai întinsă țară de pe glob, ocupând unsprezece procente din suprafața globului pământesc, a rămas prizoniera istoriei sale imperiale, tot așa cum nemții interbelici rămăseseră prizonierii istoriei Reich-ului imperial, cu un rezultat dezastruos pentru rasa umană: cel de-al doilea război mondial și colapsul celui de-al Treilea Reich. Cert este că războiul din Ucraina are un efect dezastruos în cele două ţări, Rusia şi Ucraina, care sunt parte în conflict, probabil şi în Belarus, care va plăti și ea prețul co-participării la mârșăvii, într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat. În fapt, vreau să zic că războiul ne afectează profund şi ograda noastră. Lumea nu va mai fi la fel după 24 februarie 2022, iar cineva, chiar nu mai rețin cine, spunea, mai zilele trecute, că această dată va reprezenta pentru bătrâna Europă un fel de 11 septembrie 2001 pentru americani.
Oricât am încerca și aici, pe plaiuri mioritice să minimalizăm „jarul” și vâlvătăile din ograda vecină, ne afectează tot ceea ce se întâmplă la doi pași de noi! Și ne găsește această perioadă mai nervoși și mai implacabili în gândire.Ceea ce am sperat că vom găsi după încheierea unei perioade de restricții impuse de pandemie, precum libertatea de mişcare, revenirea cât de cât a economiei mioritice pe un făgaș mai îndepărtat de oiște-n gard ori o viață mai normală decât în ultimii doi ani se duce-n vârtejul speranțelor spulberate! După o lungă perioadă de constrângeri şi provocări, care au generat existența în societate a unui teren fertil pentru radicalizare şi pentru propagandă de aiurea şi pentru măsuri „pompieristice” de pe o zi pe alta, hotărâri ale leadership-ului naționale luate „pe genunchi”, vedem că se perpetuează, prin conflictul de lângă noi, „noi culmi” de ne-civilizație și ne-progres, ca să parafrazez o sintagmă din retorica de partid și de stat de acum peste trei decenii. E suficient să vezi crawl-urile (bara de jos a ecranului) tuturor televiziunilor de știri mioritice, ecranele pline de câte șapte-opt „părerologi” apăruți în același timp ori știrile din headline-urile site-urilor mai cu ștaif sau fără caimac, că-ți vine s-o tulești la adăpost în „buncărul” prea des citat de un ministru al apărării, aflat total pe lângă subiectul pe care, cică, îl păstorește el în guvernare!
Acum, mai mult decât oricând în ultimii ani, s-ar simți nevoia unor voci cu și de substanță în establishment-ul politic mioritic, fără bășcălia ori „miserupismul” multiprezente în ultimele decenii în „măduva” politicii dâmbovițene, voci care să dirijeze un pic mai ferm și mai cu minte căruța către un pic de normalitate, fără a intra cu oiștea direct în gardul arhicunoscutei incompetențe ori rea voinței partinice! Dar, vai, eu nu văd nicio voce potrivită! Cine o vede ori o aude, să-mi zică și mie, poate eu, fiind vechi artilerist „la bază” n-oi auzi prea bine! Cum altfel aș putea interpreta, de exemplu, decât idioată afirmația unui fost prim-ministru și actual șef de Senat pe care-l „freacă” grija intens de legalitatea controalelor, amenzilor și altor măsuri luate împotriva lanțurilor de benzinării care au mărit speculativ și în turmă, la cote incredibile, prețul carburanților săptămâna trecută! Nu că alți politicieni ar fi mai buni și se fac cam demultișor că nu văd politica de cartel mafiot a tuturor companiilor petroliere și lanțurilor de benzinării de mărire „pas cu pas” (vorba unui nene mai înalt, mai mut și de prin Sibiu) și în tandem a prețurilor benzinei și motorinei cam de prin noiembrie încoace! Să fi știut ei ce va să vrea țarul muscălesc? Sau e chiar mâna găștii acestuia? De reflectat!
Spuneam acum ceva anișori, într-o discuție cu niște domni specialiști în economie, eu departe de a fi unul dintre ei, că Putin, dacă dorește, ne „stinge lumina” la carburanți „când vrea mușchii lui”. Respectivii domni s-au arătat oripilați de afirmația mea, ei știindu-mă că-s un anti-putinist convins. Le-am demonstrat, prin accesări la câteva click-uri distanță pe un laptop că acționariatul majoritar al tuturor companiilor și lanțurilor de benzinării care operează în România „găvărește” graiul muscălesc și aparține, fără tăgadă, oligarhilor ruși! E un exercițiu pe care-l poate face oricine, garantez că nu ia mult timp! Atunci în ce cheie să citim frazele gângăvite și pline de „mânie proletară”, de sorginte, cică, liberală, ale prezidentului „dă” Senat? Poate se leagă ceva, nu?…Pe scurt, Gazprom-ul știm al cui este, Lukoil-ul așijderea și fără dubii, Rompetrolul e al amicilor din Kazahstan, locul în care de-abia ce fuseseră-n excursie ciolovecii înarmați, cu compania specială de turism Krasnaia Armia. Mai departe, OMV-ul, cu al său mioritic Petrom, OMV care, cic-ar fi austriac, mustește până în buza găleții cu benzină de putoare de obială rusească de…oligarh!…Un pic mai mult de cincizeci de procente de acțiuni controlate de muscali cred că sunt suficiente ca să nu mai existe „puritate” austriacă, nu? Poate se explică danțurile la nunți de copii de miniștri austrieci ale țarului muscălesc botoxat ori prezența-n companii puternice moscovite a precedentului cancelar austriac! Lucruri verificabile, repet! Cât despre MOL, ce să mai vorbim? Iar alții nu mai contează pe piața carburanților de pe arealul carpato-danubiano-pontic! Iar de la carburanți se scumpește totul aici pe la noi!
Repet aici ce ziceam mai deunăzi unor amici pe o rețea de socializare. Sunt destui băștinași prinși în a efectua lovitura tip „maskirovka” pe plaiuri mioritice, plaiuri „fezandate” anii de zile de trolii moscoviți și de agenți de influență, cu miros puturos de obială rusească…Nu de altceva, dar toate lanțurile de benzinării ce operează în România au, la capătul lanțului, acționariat rusesc majoritar. Repet, n-am să justific afirmația anterioară, pentru că e la 2-3 click-uri distanță și o poate verifica oricine! Pomeneam anterior și despre MOL. Citeam tot deunăzi, în Newsweek, cum că atât „ungureștile” MOL cât și OTP Bank, la pachet, ca proprietăți directe ori indirecte ale miliardarului rus Megdet Rahimkulov, cu dublă cetățenie, maghiară și rusă, „pretin” apropiat al țarului muscălesc, reprezintă două „capete de pod” pentru interesele rusești în Uniunea Europeană. Grupul, cică, maghiar MOL controlează patru rafinării și două unități petrochimice la nivelul managementului integrat al lanțului de aprovizionare, în Ungaria, Slovacia și Croația. Compania are o rețea de peste 2.000 de benzinării în Europa centrală și de sud-est, în zece țări, din care peste 210 în România. Cel mai mare acționar al grupului MOL este statul maghiar. Dar cu „oteț” Megdet Rahimkulov în spate, astfel încât controlul statului maghiar este doar de fațadă!…Ez bisztos! Viktor bacsi știe foarte bine asta! La nenea Orban mă refer, firește, că nu de pomană fusese el la o mică vizită la taica Volodea înainte de începerea conflictului!
Printre acționari figurează și OTP Bank Plc. și OTP Fund Management. „Majoritatea acțiunilor MOL se află în mâinile rusești“, spunea o sursă diplomatică prin celebrele Wikileaks…„În general, putem spune că interesele rusești directe și indirecte în MOL au depășit deja 50%. MOL este primul obiectiv al Rusiei, al doilea va fi cea mai mare bancă din Ungaria, OTP”, zicea aceeași sursă. Acțiunile MOL au ajuns la ruși prin intermediul OMV. În 2009, grupul austriac OMV a fost acuzat public că reprezintă o acoperire pentru interesele rusești. Acuzația a fost lansată de președintele executiv de atunci al MOL, Zsolt Hernadi, în fața Comisiei de relații externe a Parlamentului ungar. Declarația a fost făcută în contextul în care OMV vânduse 21% din acțiunile MOL către rușii de de la Surgutneftegaz, o companie controlată de miliardarul Vladimir Bogdanov, aflat pe lista oligarhilor ruși a Trezoreriei Statelor Unite. După care MOL-ul de atunci a fost dat rușilor și mai mult…Iar OMV-ul parcă deține controlul petrolului românesc, nu-i așa? Bună treabă, rea tocmeală, aia a lui taica Adrian Năstase (firește) de la mijlocul primului deceniu al secolului actual!Aia cu „prevatezarea” pă ochi frumoși, taicule! Și justificată, banditește, că altfel nu ne premește Ioropa-n sânul ei! Aiurea, explicații livrate guguștiucilor mioritici pentru a le distrage atenția, fix conform tacticii șuților de buzunare! Ideea e că serviciile noastre ultrasecrete dorm în bocanci (sau au „parte” la tărâțe?…că nu m-ar mira), iar guvernarea e mai impotentă politic mult peste ceea ce credeam, în a stopa, prin toate mijloacele legale la dispoziție, specula ordinară ce are loc, de fapt, de vreo trei luni încoace, pe principiul tacticilor și tehnicilor șuților de buzunare, pe principiul distragerii atenției și acțiunii directe la portofel! Parol!
Și vor mai fi și alte efecte ale conflictului și crizei energetice. Pentru că, în opinia mea, ar trebui să le cam privim „la pachet”! Dacă le disjungem, ne putem înșela în eventualele soluții de urmat! Doar un exemplu vă mai menționez, cel al combinatului Azomureș, cel care producea, până la criza energetică din plină iarnă mioritică, îngrășămintele atât de necesare supraviețuirii pospaiului nostru de agricultură, acum închis pe perioadă nedeterminată din cauze de…energie prea scumpă…Energie care, culmea, are ca piloni de acționariat majoritar pe cine? Aud? Statul român, firește! Nu suntem normali, nu-i așa? Ucraina, unul dintre cei mai mari producători mondiali de îngrășăminte, nu mai poate face livrări pe piața mondială din motive mai mult decât evidente, iar noi, din cauze pe care nici nu știu cum să le cataloghez, nu suntem în stare să ni le asigurăm nici nouă darămite să-i substituim pe vecini. Doamne, câtă nevoie am de nenea Iancu Caragiale! Nenea generalu’ Ciucă, treci peste bâlbele de „politrucie” și ia măsuri potrivite pentru țărișoară, bre, că, altfel, te blesteamă Brătienii de dincolo de vremi! De Câțu ori Orban nici nu se mai sinchisesc, săracii, că n-au pe cine ocărî!
La fix doi anișori de la seria „drojdie și hârtie igienică”, soțietatea mioritică recidivează, pe fondul războiului de lângă ograda noastră. Avem cozi la orice! La pașapoarte pentru executarea viitoare a indicativului „Roiu’, că-i nasol războiu’!”, cozi la casele de schimb valutar, cozi la iod, ioduri și alte leacuri, cozi la benzinării și la ce-o mai fi! E clar că suntem „fezandați” mai demultișor de acțiuni hibride la care nu avem, încă o capacitate clară de a riposta rațional. Scopul final al acestei acțiuni hibride este acela de a influența societatea, de a-i face pe români să nu mai susțină sancțiunile lumii la adresa Rusiei, pentru că astfel noi am avea de suferit. Se încearcă, fără dubiu, influențarea deciziei politice a unui stat independent și suveran, prin acțiuni de război informațional. Am speranța, totuși, că nenea Xi ne va scoate din impas într-un viitor apropiat! Voi explica săptămâna viitoare de ce cred asta.
Mai vreau să zic doar câteva cuvinte, de astă dată despre refugiații din ograda vecină. Pe timpul vieții mele de militar al Armatei României, m-au purtat pașii prin locuri de pe mapamond prin care moartea-și găsea sălașul ca la ea acasă, iar viața oamenilor făcea mult mai puțin decât prețul unor cepe degerate, dar cel mai mult m-au impresionat dramele celor forțați să-și părăsească destinele, adică să se refugieze din calea urgiei războiului! Drama refugiaţilor vecini este cea care ne pune în contact direct cu ororile războiului. Respect total acord pentru mobilizarea pe care oamenii simpli sau ONG-urile implicate au dovedit-o, încercând să-i primească bine, cât mai bine, pe cei care au cerut adăpost la noi. Clar, unii au ales și aleg să plece mai departe, în alte ogrăzi mai calde și mai bogate, dar, cu cât conflictul se prelungește, majoritatea nu va avea altă şansă decât găsirea unei soluţii de supravieţuire aici în România, la un moment dat. Am impresia că ușor-ușor, cu toată simpatia și empatia internațională, problema refugiaţilor ucraineni va tinde să devină una a statelor de pe-aici din est și, deci, a noastră. Urmează probleme de rezolvat în consecință: locuinţe, sprijin financiar, locuri de muncă, locuri în sistemul de învățământ, distribuirea problemelor inerente cumva uniform în toate zonele ţării, combaterea potenţialelor abuzuri la adresa lor. Cum vor fi rezolvate? Nu știu, zău! Politica de pe cheiurile Dâmboviței mi-a demonstrat că nu e-n stare să gestioneze, în ultimii ani, prea decent problema băștinașilor, darămite să facă față pe perioadă mai mare unor mase mari de refugiați! Ajutorul european acordat acum e important, dar, oare , cât va dura efectiv? Sunt curios când vor apărea primele înjurături în ucraineană la adresa diriguitorilor noștri publici! Normal că nu doresc asta dar, inerent, vor apărea!
Voi repeta până la finalul „jarului” imens din ograda vecină, că, dintre toate relele acestui conflict, unul iese, de departe, în evidență, și anume faptul că mor mulți oameni nevinovați precum și acela că sunt distruse sute de mii ori milioane de destine, laolaltă cu casele, străzile, orașele și viețile multor oameni. Solidaritatea trebuie să fie cea care ne unește, să ne sprijinim unii pe alții și să-i ajutăm pe cei în suferință! Dumnezeu să ne ocrotească! Pe toți! Inclusiv pe ruși! Ne revedem, stimați amici, la aceeași dată, săptămâna viitoare! Până atunci, să vă fie bine!
Lecturi suplimentare pentru doritori:https://newsweek.ro/economie/pionii-lui-putin-maica-rusia-fiica-ungaria-si-nepotii-mol-si-otp
Surse foto:
Gânduri bune tuturor!
Nicolae Uszkai
