Lovitura de stat din 23 august 1944 – partea II

10 minute de istorie cu Daniel Dojan
24 august

Una dintre condiţiile puse Aliaţilor de către reprezentanţii Opoziţiei pentru a întoarce armele împotriva germanilor era aceea ca sovieticii să organizeze o ofensivă pe teritoriul românesc. În cele din urmă, la 20 august, s-a declanşat mult aşteptata acţiune rusească, obligându-l pe Maniu să-i informeze pe cei de la Cairo că regele şi grupul său hotărâseră să acţioneze.

Sursa: Evenimentul Zilei

Regele l-a întrebat pe colonelul Dămăceanu de cât timp avea nevoie pentru a definitiva partea ce-i revenea din planul de acţiune, adică să cucerească Palatul Telefoanelor şi staţia de radio, iar acesta i-a răspuns „cinci zile”. De aceea, lovitura de stat a fost fixată pentru ziua de 26 august, ora 13.00. Mareşalul şi Mihai Antonescu aveau să fie invitaţi la prânz, după care urma să aibă loc o audienţă pentru a se discuta linia ce trebuia urmată. Dacă mareşalul refuza să negocieze cu Aliaţii, regele avea să-l demită şi să numească un nou guvern, alcătuit din reprezentanţii partidelor de Opoziţie. Acest guvern urma să le ceară germanilor să părăsească România şi să-i împuternicească pe emisarii români de la Cairo, Barbu Ştirbei şi Constantin Vişoianu, să semneze armistiţiul.

În seara următoare, la 21 august, planul conceput în ziua precedentă de rege şi consilieri a fost aprobat de membrii BND, la ultima şedinţă cu participare completă dinainte de lovitura de stat. Au participat regele, Maniu, Brătianu, Pătrăşcanu, Titel Petrescu, Grigore Niculescu-Buzeşti, Ion Mocsonyi-Styrcea (mareşalul Palatului), generalul Constantin Sănătescu şi Mircea Ionniţiu (secretarul personal al regelui).

Însă, încă o dată, neprevăzutul a intervenit în programarea loviturii de stat. Antonescu, neliniştit de înaintarea rapidă a forţelor sovietice a hotărât să se întoarcă pe front la 24 august. Ceea ce însemna că, el nu s-ar fi aflat în capitală în ziua fixată pentru lovitura de stat.

23 august 1944

În dimineaţa zilei de 23 august, într-un efort de ultimă oră de a-l convinge pe mareşal să încheie un armistiţiu, Maniu şi Constantin Brătianu i-au cerut istoricului Gheorghe Brătianu, nepotul liderului liberal, să se folosească de respectul de care se bucura din partea conducătorului României, pentru a-l convinge să se întâlnească cu regele în acea după-amiază. Mareşalul a ascultat argumentele lui Brătianu şi a acceptat să meargă la Palat, dar cu condiţia ca Maniu şi Brătianu să-i trimită până la ora 15.00 o scrisoare în care să confirme faptul că ei îl susţin în semnarea armistiţiului. Mareşalul a dat apoi instrucţiuni pentru a se solicita regelui o audienţă la ora 16.00.

Gheorghe Brătianu nu i-a găsit nici pe unchiul său, nici pe Maniu, şi de aceea, nu a putut îndeplini condiţia mareşalului. În cele din urmă, generalul Sănătescu a reuşit să-l convingă pe mareşal să se prezinte la Palat, chiar şi în lipsa respectivei scrisori.

Ion Antonescu a sosit la Palat la ora 16:05. El i-a explicat regelui de ce nu a grăbit semnarea unui armistiţiu, arătând că a făcut numeroase demersuri la aliaţii occidentali. Acceptarea condiţiilor puse de sovietici implica pierderea definitivă a Basarabiei şi a nordului Bucovinei, „să bag ţara pentru vecie în robie, fiindcă propunerile de armistiţiu conţin şi clauza despăgubirilor de război neprecizate, care, bineînţeles constituie marele pericol, fiindcă drept gaj al plăţii lor, ruşii vor ţine ţară ocupată nedefinitiv.”

Probabil că informaţia dată de mareşal, conform căreia în aceeaşi după-amiază aştepta răspunsul lui Hitler la cererea transmisă prin Clodius de a ieşi din război, care urma să sosească la 17:30, i-a întărit hotărârea regelui de a-l aresta. Până la data sosirii răspunsului din partea lui Hitler, forţele germane puteau să se mobilizeze pentru a contracara orice tentativă a României de a se rupe din relaţia cu Germania.

Există mai multe variante cu privire la răspunsul regelui la discursul lui Antonescu. O vom relata pe cea acceptată de cei mai mulţi istorici: „Domnule mareşal, am ascultat expunerea dumneavoastră, consider situaţia foarte gravă, care pune în pericol chiar existenţa neamului românesc. Din această cauză vă demit din funcţia de conducător al statului”.

La un semn al colonelului Emilian Ionescu, echipa de trei subofiţeri condusă de maiorul Dumitrescu a pătruns în sala de audienţă, având armele în mâna şi îndreptându-le către mareşal. „Ion Antonescu a rămas surprins de apariţia echipei şi, vociferând, se adresează lui Sănătescu, spunându-i:<<Bine, Sănătescu, ce înseamnă aceasta? Intru ca om paşnic şi sunt tratat ca un criminal?>>”.

Cei doi Antoneşti au fost escortaţi la etaj si încuiaţi în camera blindată a regelui.

”Sunt unele personalități sărace care, prinzând în ele uneori curentele mari ale societății în care trăiesc, devin torente uriașe, care înlătură cele mai mari piedici. Te miri apoi înaintea unui om liniștit și slab, auzind ce a săvârșit acesta”. (Nicolae Iorga)

Sursa: Avram Andrei, Un punct de cotitură 23 august 1944, Revista Historia