Liviu Rebreanu, prozator și dramaturg român

Liviu Rebreanu (n. 27 noiembrie 1885, Târlișua, Bistrița-Năsăud – d. 1 septembrie 1944, Valea Mare-Podgoria, Ștefănești, Argeș) a fost un prozator și dramaturg român, membru titular al Academiei Române. Este considerat, în tradiția critică românească, întemeietorul romanului modern în literatura română și unul din marii scriitori români din secolul al XX-lea. Romanele sale cele mai cunoscute, Ion și Răscoala, reprezintă o amplă frescă a vieții rurale dinainte de Primul Război Mondial.

Rebreanu s-a născut în satul Târlișua, fiind primul copil al Ludovicăi și al învățătorului Vasile Rebreanu, care fusese coleg de clasă cu George Coșbuc. Familia sa s-a mutat în 1889 în satul Maieru, unde tatăl său a continuat să predea. Aici, Liviu Rebreanu a urmat școala primară avându-l învățător chiar pe tatăl său.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/

Ulterior, și-a continuat studiile gimnaziale la Năsăud și la Bistrița, manifestând un interes constant pentru lectură și literatură.

În anul 1900, Rebreanu s-a înscris la Școala Reală Superioară de Honvezi din Sopron, unde a început să primească o educație strictă de tip militar. Din 1903, a continuat studiile la Academia militară „Ludoviceum” din Budapesta, pregătindu-se pentru o carieră în armată.

Rebreanu a avut un frate, Emil, al cărui destin tragic a inspirat romanul „Pădurea spânzuraților”, una dintre capodoperele literaturii române. Acest episod din viața personală a marcat profund cariera scriitorului, influențându-i temele și viziunea artistică.

Bibliografie selectivă

1. Ion Simuț – Liviu Rebreanu, monografie (Brașov, Ed. Aula, 2001)
2. Alexandru Piru – Liviu Rebreanu (București, 1965, ed. II, 1973)
3. Lucian Raicu – Liviu Rebreanu (București, EPL, 1967)
4. Aurel Sassu – Liviu Rebreanu, sărbătoarea operei (București, Albatros, 1978)
5. Mircea Muthu – Liviu Rebreanu sau paradoxul organicului (Cluj Napoca, ed. Dacia, 1998)
6. Ion Bălu – Liviu Rebreanu, destine umane (Craiova, Viața Românească, 2004).

Opere literare

• Nuvele
• Proștii (1910)
• Catastrofa (1921)
• Norocul (1921)
• Cuibul visurilor (1927)
• Cântecul lebedei (1927)
• Ițic Ștrul, dezertor (1932)
• Romane sociale
• Ion (1920)
• Crăișorul (1929)
• Răscoala (1932)
• Gorila (1938)
• Romane psihologice
• Pădurea spânzuraților (1922)
• Adam și Eva (1925)
• Ciuleandra (1927)
• Jar (1934).
• Romane polițiste
• Amândoi (1940)
• Teatru
• Cadrilul (1919)
• Plicul (1923)
• Apostolii (1926)
• Note de călătorie
• Métropoles, 1931, éditée par Paralela 45 et Éditions Autres Temps, traduction et préface de Jean-Louis Courriol, 2001. Versiunea în limba română a rămas inedită.
• Jurnal intim
• L. Rebreanu, Jurnal I, text ales și stabilit de Puia Florica Rebreanu, note și comentarii de Nicolae Gheran, București, Minerva, 1984
• L. Rebreanu, Jurnal II, text ales și stabilit de Puia Florica Rebreanu, note și comentarii de Nicolae Gheran, București, Minerva, 1984

Sursa: https://www.enciclopediaromaniei.ro/wiki/

și https://www.cartepedia.ro/autor