Vasile Voiculescu, scriitor și medic român

Vasile Voiculescu (pseudonim literar: V. Voiculescu, n. 27 octombrie 1884, Pârscov, Buzău – d. 26 aprilie 1963, București) a fost un scriitor și medic român. În domeniul literar s-a distins în principal ca poet, dramaturg și prozator. Vasile Voiculescu a fost un medic cunoscut pentru altruismul și dedicarea sa față de cei aflați în nevoie, care i-au adus supranumele de „Medicul fără de arginți”. Această titulatură reflectă spiritul său de sacrificiu și empatia cu care își trata pacienții, adesea fără a cere vreo recompensă materială.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Voiculescu#/media/Fi%C8%99ier:Vasile_Voiculescu.jpg

Vasile Voiculescu a absolvit Facultatea de Medicină în 1909, după ce renunțase inițial la studii la Litere și Filosofie. A practicat medicina în satele din Gorj, devenind cunoscut pentru generozitatea sa. Mulți dintre pacienții săraci erau tratați gratuit, iar Voiculescu adesea cumpăra medicamente din propriul buzunar pentru cei care nu își permiteau.

De asemenea, a participat ca medic militar în timpul Războiului de Independență, unde a tratat răniții direct pe front. Acest efort i-a afectat grav sănătatea, fiind diagnosticat cu tifos, febră tifoidă și icter, dar a refuzat să se retragă, continuând să lucreze în mijlocul răniților. Pentru curajul său, a fost decorat cu Steaua României cu spade.

Voiculescu a debutat în literatură în 1912 cu poezia „Dorul”, publicată în Convorbiri literare. A fost membru al Societății Scriitorilor Români din 1920 și a continuat să scrie poezie, proză și dramaturgie. A devenit cunoscut și ca „Poetul îngerilor” pentru spiritualitatea profundă din opera sa, care reflecta valorile creștine.

După instaurarea regimului comunist, Voiculescu a fost marginalizat din cauza convingerilor sale democratice și a implicării în cercul religios „Rugul Aprins” de la Mănăstirea Antim. În 1958, la vârsta de 74 de ani, a fost arestat și condamnat la cinci ani de închisoare pentru „uneltire contra ordinii sociale”. În detenție, în ciuda condițiilor dificile, și-a păstrat altruismul, împărțind hrana cu ceilalți deținuți, chiar și cu cei care abuzau de bunătatea lui.

Eliberat în 1962, Voiculescu a ieșit din închisoare grav bolnav și a murit un an mai târziu, lăsând în urmă o moștenire literară și umană impresionantă. Devotamentul său pentru binele celorlalți și integritatea sa morală fac din Vasile Voiculescu un model de compasiune și sacrificiu.

Sursa: https://historia.ro/