Legea pentru emisiunea de bilete ipotecare, adoptată pe 12 iunie 1877

Legea pentru emisiunea de bilete ipotecare, adoptată pe 12 iunie 1877, a fost un pas important în istoria României, marcând introducerea primelor bilete de hârtie moneda. Acestea au fost emise pentru a susține financiar Războiul de Independență și erau acoperite cu domeniile statului. 

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Leu_rom%C3%A2nesc#/media/Fi%C8%99ier:Bilet_hypotecar_de_10_lei.jpg

Detalii:

• Punct de plecare: Legea a fost adoptată și promulgată la 12 iunie 1877, autorizând emisiunea de bilete ipotecare în sumă de 30 milioane lei. 
• Scop: Biletele ipotecare au fost emise pentru a finanța Războiul de Independență, potrivit BNR. 
• Caracteristici: Acestea erau acoperite și garantate cu domeniile statului, marcând prima utilizare a hîrtiei monedă în România. 
• Valoare nominală: Biletele au avut valori nominale de 5 lei, 10 lei, 20 lei, 50 lei, 100 lei și 500 lei. 
• Impact: Legea a marcat începutul utilizării hârtiei monedă în România și a fost un instrument important pentru finanțarea Războiului de Independență, potrivit Wikipedia. 

Formarea statului național român și opțiunea clară pentru modernizare, adoptată în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza și continuată sub Carol I, au creat un context favorabil pentru luarea unor decizii esențiale în domeniul monetar și al organizării creditului. Aceste măsuri au avut rolul de a introduce ordinea necesară pentru stabilitatea economică și de a răspunde nevoilor tot mai mari de creditare, resimțite atât de stat, cât și de sectorul privat.

Stabilitatea monetară a fost consolidată prin:

• Adoptarea Legii monetare din 29 martie 1867 (promulgată la 14 aprilie), prin care leul a fost stabilit ca monedă națională, fiind introdus sistemul zecimal și cel bimetalist (aur și argint), în conformitate cu modelul Uniunii Latine (Franța, Belgia, Elveția, Italia);
• Emisiunea primelor monede naționale din aur, argint și aramă, realizată în ciuda opoziției otomane și a protestelor austro-ungare. Aceste monede au fost bătute inițial în străinătate, dar ulterior și în țară, odată cu înființarea Monetăriei Statului la 24 februarie 1870;
• Legea privind emiterea de bilete ipotecare, adoptată la 12 iunie 1877, care prevedea tipărirea unor titluri de credit în valoare de 30 milioane lei, garantate cu domeniile statului. Aceasta a marcat primul contact al României cu hârtia monedă. În contextul dispariției aurului din circulație și al ușurinței în utilizare, biletele au fost rapid acceptate în tranzacțiile comerciale, deși populația nu era familiarizată cu acest tip de instrument financiar.

Aceste reforme s-au desfășurat în paralel cu o serie de progrese economice semnificative:

• consolidarea pieței interne, prin unificarea măsurilor și adoptarea sistemului metric;
• creșterea numărului de întreprinderi mari (175 în 1877);
• extinderea industriei extractive, în special a petrolului și a sării;
• sporirea utilizării mașinilor agricole importate și dezvoltarea muncii salariate în agricultură;
• creșterea masivă a exportului de grâu, care a ajuns să reprezinte până la 85% din valoarea totală a exporturilor;
• dublarea volumului comerțului exterior între 1864 și 1880;
• modernizarea infrastructurii de transport: în 1876 existau 5.000 km de șosele, iar în 1888 rețeaua feroviară atingea 2.500 km, cu un volum de transport feroviar de 800.000 tone în 1880.

În plan demografic, s-a remarcat o creștere semnificativă a populației: cu 90% în mediul urban și 46% în cel rural, orașele București, Iași, Galați și Brăila înregistrând cele mai mari rate de dezvoltare.

În același timp, nevoia de credite avantajoase devenea tot mai acută. Marii proprietari funciari, burghezia emergentă și chiar păturile cu resurse modeste resimțeau lipsa unui sistem bancar funcțional și, mai ales, a unei bănci de emisiune, care ar fi permis înlocuirea ruinătoarelor împrumuturi de la cămătari. Accesul la credit era considerat esențial pentru dezvoltarea economică.

Pe de altă parte, statul însuși se confrunta cu un deficit bugetar în creștere, ce ajunsese la aproximativ 25% din totalul bugetului. Această situație era alimentată de venituri slabe, evaziune fiscală, o impozitare redusă a celor cu putere economică mare și lipsa unui control riguros asupra resurselor statului. În acest context, eforturile implicate de participarea la Războiul de Independență (1877-1878) au accentuat dificultățile financiare ale statului român.

Sursa: https://www.bnro.ro/Inceputurile–1053-Mobile.aspx