Nicolae Davidescu, poet, prozator și critic literar român

Nicolae Davidescu (1 noiembrie 1886, București – 12 iunie 1954, București) a fost un poet, prozator și critic literar român, influențat de mișcarea simbolistă.

Nicolae Davidescu s-a născut pe 1 noiembrie 1886, la București. Tatăl său, Nicolae Davidescu, era inginer constructor, iar mama, Ecaterina Teodor, casnică, se ocupa de creșterea celor patru copii. Primele clase le-a urmat la Gimnaziul „Tache Protopopescu” din Slatina, iar mai târziu a studiat la Institutul „Clinciu și Popa” din București. Acolo l-a întâlnit pe Al. T. Stamatiad, care l-a introdus în cenaclul lui Alexandru Macedonski și în cercul lui Ovid Densusianu. A debutat în 1906 în ziarul Prezentul și a continuat să publice poezii și traduceri în Vieața Nouă.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Davidescu#/media/Fi%C8%99ier:Nicolae_Davidescu.jpg

Nicolae Davidescu și-a început cariera poetică în revista Viața Nouă, publicând versuri de factură elegiacă, inspirate de Jules Laforgue, George Bacovia și Demostene Botez. Printre operele sale importante se numără:

• 1910: La fântâna Castaliei – poezii parnasiene bine cizelate, deși preferința pentru teme morbide era mai mult o poză, cum mărturisea autorul însuși.
• 1916: Inscripții – explorează un suflet divizat între „vârtejuri albastre de vise” și resemnare, cu teme precum toamna și plictisul duminicilor provinciale.

Ulterior, versurile sale devin mai reci și mai livresc, urmând stilul cerebral al parnasianismului. Un exemplu este epopeea Cântecul omului (1927-1945), o reconstituire a istoriei umanității în șase părți, de la Iudeia și Helada până la Renaștere, inspirată de Legenda secolelor a lui Victor Hugo.

Proza lui Davidescu nu se ridică la nivelul poeziei sale. Printre lucrările sale se numără:

• 1912: Zâna din fundul lacului (poveste simbolistă).
• 1915: Sfinxul (volum de nuvele) – marcată de stil fastidios și abuz de comentarii.
• 1924: Conservator et C-ie (roman).
• 1928: Vioara mută (roman de psihologie socială).

Davidescu a avut o contribuție importantă și ca critic literar, dedicându-se în special poeziei simboliste românești:

• 1921-1924: Aspecte și direcții literare (vol. 1 și 2) – eseuri despre curente literare precum clasicismul și simbolismul, cu portrete ale unor autori precum Stéphane Mallarmé, Emile Verhaeren, Ștefan Petică și George Bacovia.

În 1943, a publicat antologia Din poezia noastră parnasiană, și a colaborat cu diverse reviste culturale precum Noua Revistă Română, Viața Românească și Simbolul.

Davidescu a rămas cunoscut în literatura română prin poeziile sale influențate de simbolism și prin încercarea de a recrea istoria umanității în Cântecul omului. Critica sa literară a fost publicată postum în două volume: Aspecte și direcții literare (1975) și Poezii, teatru, proză (1977).

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Nicolae-Davidescu