1887: Lazăr Edeleanu reușește prima sinteză a amfetaminei la Universitatea Friedrich-Wilhelms

Lazăr Edeleanu (n. 1 septembrie 1861, București, Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești – d. 7 aprilie 1941, București, România) a fost un chimist evreu-român remarcabil, cunoscut pentru invenția procesului de rafinare selectivă a fracțiunilor de petrol utilizând dioxidul de sulf lichid. Activitatea sa de cercetare a cuprins domenii variate, precum derivații acidului fenilmetacrilic și fenilizobutiric, acizii nesaturați din seria aromatică, efectele clorurii de sulf asupra anilinei, acțiunea cloratului asupra oxiacizilor și sintetizarea fenilizopropilaminei (benzedrină), dar și chimia rafinării și chimizării petrolului.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Laz%C4%83r_Edeleanu#/media/Fi%C8%99ier:Laz%C4%83r_Edeleanu_MDE.png

Lazăr Edeleanu s-a născut la 1 septembrie 1861, în București, într-o familie de strungari. La vârsta de 12 ani, familia s-a mutat la Focșani, iar Lazăr, remarcându-se prin aptitudini deosebite pentru învățătură, a fost trimis în capitală pentru a-și continua studiile. A învățat la Liceul „Sf. Sava” din București, întreținându-se din meditații și trăind în condiții precare. După absolvirea liceului, în 1882, a muncit un an pentru a aduna bani necesari înscrierii la universitate. Ulterior, a plecat la Berlin pentru a studia chimia, avându-i ca profesori pe A.W. v. Hofmann, C.F. Rammelsberg și H.L. v. Helmholtz.

În 1887, Edeleanu a obținut titlul de doctor în chimie cu cercetarea „Asupra unor derivați ai acizilor fenilmetacrilici și fenilizobutirici”, în cadrul căreia a descoperit fenilizopropilamina, cunoscută ulterior sub numele de „benzedrină”, care are un efect stimulent asupra sistemului nervos. Efectul său psihostimulant a fost recunoscut în anii 1920, iar amfetamina a devenit ulterior un subiect de interes pentru farmacologie.

Edeleanu a lucrat o perioadă la Londra, ca șef de lucrări la Royal Artillery College, unde a colaborat cu Ch.F. Cross și E.J. Bevan pentru obținerea unui tip de mătase artificială neinflamabilă. De asemenea, a lucrat cu R. Meldola pentru dezvoltarea unor coloranți pe bază de oxazină. După întoarcerea în România, a devenit asistent la catedra de chimie organică a Facultății de Științe din București, iar în 1897 a fost numit director al Laboratorului de Chimie din Serviciul Minelor. În 1906, a fost numit șef al Laboratorului de Chimie al Institutului Geologic și director al rafinăriei Vega, aflată în proprietatea unei companii germane. În 1907, a publicat împreună cu Ion Tănăsescu monografia „Studiul petrolului român – Proprietăți fizice și tehnice”.

Anul 1908 a marcat o realizare importantă în cariera lui L. Edeleanu – dezvoltarea „procedelui Edeleanu”, care revoluționează rafinarea petrolului. Acesta presupune utilizarea dioxidului de sulf lichid ca dizolvant selectiv pentru extragerea hidrocarburilor aromatice (benzen, toluen, xilen etc.). Procedeul a fost aplicat mai întâi experimental în România, la rafinăria Vega, și ulterior industrializat în Franța și în alte țări. În perioada 1900-1913, Edeleanu a reprezentat România la numeroase congrese internaționale legate de industria petrolului.

În 1910, s-a stabilit în Germania, unde a dedicat întreaga sa activitate industrializării acestui proces. A devenit director al „Allgemeine Gesellschaft für Chemische Industrie”, companie care, în onoarea sa, a fost denumită „Edeleanu Gesellschaft”. Aceasta companie a funcționat până în prezent sub marca „Edeleanu”, fiind ulterior preluată de diverse firme, inclusiv de concernul ThyssenKrupp.

În 1960, existau 80 de „instalații Edeleanu” în diferite colțuri ale lumii. Procedeul său a devenit un standard în rafinarea petrolului, fiind folosit pentru producerea uleiurilor de calitate superioară. Edeleanu a obținut 212 brevete de invenție în mai multe țări, inclusiv în România, SUA, Germania, Franța și alte state.

De-a lungul vieții, Edeleanu a fost distins cu mai multe premii și onoruri:

• 1906 – Ordinul „Regele Leopold al Belgiei”, gradul de ofițer
• 1910 – Membru al „Societății de Științe Naturale” din Moscova
• 1925 – Membru de onoare al „Institute of Petroleum Technologists” din Londra
• 1932 – Medalia „Theophilus Redwood” pentru întreaga activitate științifică în domeniul chimiei analitice
• 1932 – Consilier economic onorific al României în Germania.

Lazăr Edeleanu rămâne o personalitate de referință în domeniul chimiei și al industriei petrolului, cu o moștenire durabilă în rafinarea petrolului și în dezvoltarea chimiei moderne.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki