Montesquieu, filozof politic francez

Charles-Louis de Secondat, Baron de La Brède et de Montesquieu (n. 18 ianuarie 1689, Labrède, Aquitaine, Franța – d. 10 februarie 1755, Paris, Regatul Franței), de regulă menționat doar ca Montesquieu, s-a născut în castelul din la Brède, lângă Bordeaux, într-o familie de magistrați aparținând micii nobilimi. A fost una din cele mai complexe și importante figuri ale iluminismului francez, a fost un filozof politic francez ale cărui lucrări, în special „Spiritul legilor”, au avut un impact major asupra teoriei politice.

Tatăl lui Montesquieu, Jacques de Secondat, provenea dintr-o veche familie militară cu resurse financiare modeste, care fusese înnobilată în secolul al XVI-lea pentru merite aduse coroanei. Mama sa, Marie-Françoise de Pesnel, era o doamnă religioasă cu origini engleze. După moartea mamei sale în 1696, Charles-Louis, cel mai mare dintre copii, a moștenit baronia La Brède, având atunci doar șapte ani. A fost educat inițial acasă, apoi a urmat cursurile la Collège de Juilly, aproape de Paris, unde a beneficiat de o educație solidă, sub influența unui cadru iluminist.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Charles_de_Secondat,_baron_de_Montesquieu#/media/Fi%C8%99ier:Montesquieu_1.png

În 1705, Montesquieu a părăsit Juilly și a început să studieze dreptul la Universitatea din Bordeaux, pe care a absolvit-o în 1708, devenind avocat. După moartea tatălui său în 1713, s-a întors la Bordeaux și, în 1716, a moștenit o funcție de vicepreședinte al Parlamentului din Bordeaux. De asemenea, în 1719, s-a căsătorit cu Jeanne de Lartigue, o femeie dintr-o familie protestantă înstărită, cu care a avut trei copii. Montesquieu a încredințat adesea administrarea afacerilor sale soției, pentru a putea călători și a se dedica studiilor.

După moartea unchiului său în 1716, care i-a lăsat în moștenire baronia de Montesquieu și o funcție de demnitate politică, Montesquieu s-a concentrat pe aprofundarea cunoștințelor juridice, dar și pe studiile științifice, în special în domeniul geologiei, biologiei și fizicii.

În 1721, a publicat „Lettres persanes” (Scrisori persane), o lucrare de satiră socială și politică, în care critica societatea franceză și, în special, viața pariziană. Lucrările sale au fost un succes și i-au adus o mare celebritate, stabilindu-l ca un important gânditor al vremii.

În următoarele decenii, Montesquieu a continuat să fie activ în cercurile literare și politice din Paris, iar în 1728 a fost ales membru al Academiei Franceze. După o serie de călătorii în Europa, în 1728 a ajuns în Anglia, unde a fost profund influențat de structura politică engleză și a intrat în contact cu un cerc larg de intelectuali, inclusiv membri ai Societății Regale.

După întoarcerea sa în Franța, Montesquieu a început să lucreze la lucrarea sa majoră, „De l’esprit des lois” (Spiritul legilor), care a fost publicată în 1748. În această lucrare, Montesquieu explorează diferitele forme de guvernământ și legile care le susțin, contribuind cu idei revoluționare, inclusiv teoria separației puterilor și importanța climatului și a mediului asupra guvernării.

Montesquieu a clasificat guvernele în trei tipuri fundamentale: republici, monarhii și despotisme, fiecare bazat pe un principiu diferit: virtute, onoare și frică. De asemenea, a susținut ideea că separarea puterilor este esențială pentru menținerea libertății într-un stat, un concept care a influențat dezvoltarea constituțiilor moderne, inclusiv Constituția Statelor Unite ale Americii și Declarația Drepturilor Omului și Cetățeanului.

În plus, Montesquieu a subliniat influența climatului asupra comportamentului uman și asupra structurilor politice, propunând o abordare complexă a legislației care ținea cont de contextul cultural și geografic.

Montesquieu a continuat să fie o figură respectată în viața publică și a fost activ în cercurile intelectuale ale epocii. În ciuda opoziției unor cercuri conservatoare, lucrarea sa a avut un impact major asupra filozofiei politice și asupra dezvoltării ideilor iluministe.

În ultima parte a vieții sale, Montesquieu a scris „Essai sur le goût” (Eseu despre gust), care a fost publicat postum. A rămas o personalitate extrem de influentă, iar lucrările sale au fost studiate și apreciate de gânditori din întreaga lume. Montesquieu a murit în 1755, lăsând în urmă o contribuție de necontestat în domeniul teoriei politice și dreptului.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Montesquieu/Major-works