Lazăr Edeleanu, chimist român

Lazăr Edeleanu (1 septembrie 1862, București – 7 aprilie 1941, București) a fost un chimist român remarcabil, cunoscut pentru contribuțiile sale inovatoare în domeniul chimiei, în special în ceea ce privește extracția și rafinarea hidrocarburilor.

Născut într-o familie modestă din București, Edeleanu și-a demonstrat de la o vârstă fragedă o atracție aparte pentru știință. La doar 12 ani, a plecat din Focșani, unde familia sa se mutase, pentru a-și continua studiile la Liceul „Sf. Sava” din București. Cu toate că trăia în condiții modeste, reușea să se întrețină prin meditații. După absolvirea liceului și obținerea bacalaureatului în 1882, a lucrat un an pentru a strânge bani să-și continue studiile la Universitate. Curând, a plecat la Berlin pentru a studia chimia sub îndrumarea unor mari savanți precum A.W. Hofmann și H.L. Helmholtz.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Laz%C4%83r_Edeleanu#/media/Fi%C8%99ier:Laz%C4%83r_Edeleanu_MDE.png

Edeleanu este cel mai bine cunoscut pentru invenția sa din 1908, cunoscută sub numele de „Procedeul Edeleanu”. Acesta constă în rafinarea produselor petroliere folosind dioxid de sulf lichid ca solvent selectiv, un proces care a revoluționat industria petrolieră prin posibilitatea de a extrage hidrocarburile aromatice precum benzenul și toluenul. Procedeul a fost aplicat pentru prima dată în România la rafinăria Vega, iar ulterior a fost utilizat pe scară largă la nivel global.

Înainte de această invenție, Edeleanu obținuse titlul de doctor în chimie la Berlin în 1887, după ce a cercetat derivații acizilor fenilmetacrilici și fenilizobutirici, descoperind fenilizopropilamina, cunoscută mai târziu sub denumirea de „benzedrină” și recunoscută pentru efectul său stimulant asupra sistemului nervos.

După o perioadă petrecută la Londra, unde a lucrat la Royal Artilery College și a colaborat la dezvoltarea mătăsii artificiale neinflamabile, s-a întors în România, devenind asistent și ulterior șef de lucrări la catedra de chimie organică a Facultății de Științe din București.

De-a lungul carierei sale, Edeleanu a deținut 212 brevete de invenții în diverse țări, printre care SUA, Germania și Franța. În plus, a fost onorat cu numeroase premii, printre care Ordinul Regele Leopold al Belgiei (1906) și Medalia Theophilus Redwood pentru întreaga activitate științifică în chimie analitică (1932). De asemenea, a fost membru de onoare al unor prestigioase instituții științifice, precum Institute of Petroleum Technologists din Londra.

Începând din 1910, Edeleanu s-a stabilit în Germania, unde s-a concentrat pe industrializarea procesului său de rafinare a petrolului. În onoarea sa, compania „Allgemeine Gesellschaft für Chemiche Industrie” a fost redenumită „Edeleanu Gesellschaft”, funcționând până astăzi în Frankfurt. Chiar și sub diverse proprietăți, marca „Edeleanu” a continuat să fie asociată cu produse de înaltă calitate în domeniul hidrocarburilor.

În anii 1960, existau deja 80 de instalații „Edeleanu” în întreaga lume, iar procedeul său continua să fie baza fabricării uleiurilor de calitate superioară.

Edeleanu a rămas un pionier în chimie, iar moștenirea sa continuă să inspire și astăzi.

Sursa: https://www.icr.ro/pagini/septembrie-creativitate-si-inovatie-lazar-edeleanu