La Sighet, morți fără morminte

Elita, oamenii importanți ai României interbelice, adică miniștri, politicieni, academicieni, militari, istorici, ziariști episcopi și preoți greco și romano-catolici, au fost închiși în una din cele mai tenebroase închisori, Sighet.

Închisoarea de la Sighet a fost construită în 1897, de autorităţile austro-ungare, cu ocazia aniversării “primului mileniu maghiar”,  în același stil și cu aceleași funcțiuni ca închisorile din Satu Mare, Oradea, Arad, Aiud, Gherla și din alte orașe transilvănene.
Era o închisoare de drept comun care însă, mai ales în timpul primului și celui de-al doilea război mondial, a fost folosită și pentru încarcerarea deținuților politici: revoluționari polonezi, preoți din bisericile naționale (unul din ei, ucrainean, a fost canonizat sub numele Alexei Carpatinul), dezertori din armata maghiară (români sau de alte etnii). După 1918 a funcţionat ca închisoare de drept comun.

După 1945, prin Sighet se făcea repatrierea foştilor prizonieri şi foştilor deportaţi din U.R.S.S. În perioada 1948-1950 au fost închiși aici elevi, studenți și țărani din rezistența maramureșeană.

Între mai 1950 și iulie 1955 penitenciarul a devenit unul de maximă securitate În zilele de 5-6 mai 1950 au fost aduşi la penitenciarul Sighet peste o sută de demnitari din întreaga ţară (foşti miniştri, academicieni, economişti, militari, istorici, ziarişti, politicieni), unii dintre ei condamnaţi la pedepse grele, alţii nici măcar judecaţi, câțiva nu trecuseră nici măcar prin anchete. Majoritatea aveau peste 60 de ani, unul împlinise 93 de ani. În octombrie-noiembrie 1950 au fost transportaţi la Sighet şi 45-50 de episcopi şi preoţi greco-catolici şi romano-catolici. În august 1951 au fostr transferați din penitenciarul Galați membrii lotului PNȚ (condamnați în noiembrie 1947 la pedepse draconice). Penitenciarul, cunoscut sub numele de “colonia Dunărea “, era considerat “unitate de muncă specială”,  fiind supusă unuo secret totală și unei paze excepționale,  frontiera Uniunii Sovietice fiind situată la mai puţin de doi kilometri. Deţinuţii erau ţinuţi în condiţii insalubre, hrăniţi mizerabil, opriţi de a se întinde ziua pe paturile din celulele neîncălzite. Nu aveau voie să privească pe fereastră (cei ce nu se supuneau erau pedepsiţi să stea la “neagra” şi “sura”, celule înguste de tip carceră, cu apă pe jos şi fără lumină). La geamuri au fost montate obloane, încât se putea vedea numai cerul. Umilinţa şi batjocura făceau parte din programul de exterminare.

Lista românilor morţi în închisoare de la Sighet între anii 1950 şi 1955:

Iuliu Maniu (1873 – 1953), unul dintre marii oameni politici din România secolului XX, a sfârşit în închisoarea de la Sighet, în 5 februarie 1953;
Constantin (Dinu) Brătianu (1866 – 1950), lider al Partidului Naţional Liberal;
Radu Portocală (1988 – 1952), de profesie avocat şi specialist în finanţe, a fost ministru şi om politic liberal;
Constantin Argetorianu, diplomat român şi fost preşedinte al Consiliului de Miniştri Sebastian Bornemisa, filozof, ziarist, primar al Clujului, ministru sub-secretar de stat Gheorghe I. Brătianu, doctor în filosofie, profesor universitar, fost ministru. Dumitru Burilleanu, fost guvernator al Băncii Naţionale. Ion Cămărăşescu, licenţiat în drept (la Paris), fost ministru şi deputat. Tit-Liviu Chinezu, episcop greco-catolic, profesor de filosofie. Ion Şerban Christu, doctor în drept, fost ministru. Henri Cihoski, general de Corp de Armată, fost senator de drept. Daniel Ciugureanu, fruntaş basarabean, unul dintre promotorii Unirii Basarabiei cu România. Tancred Constantinescu, inginer, fost ministru. Grigore Dumitrescu, profesor de drept roman, fost guvernator al Băncii Naţionale. Anton Durcovici, episcop catolic de Iaşi. Traian Valeriu Frenţiu, episcop greco-catolic de Lugoj şi Oradea, mitropolit supleant de Blaj. Grigore Georgescu, amiral. Stan Ghiţescu, fost deputat, senator şi ministru, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor. Alexandru Glatz, general de divizie, fost secretar de stat. Ion Gruia, licenţiat în drept, professor, fost ministru. Ioan Ilcuş, general, şef de Stat Major, fost ministru. Alexandru Lapedatu, fost preşedinte al Academiei Române, fost ministru. Ion I. Lapedatu, fost ministru şi guvernator al Băncii Naţionale a României. Ion Macovei, inginer, director general al Căilor Ferate, fost ministru. Augustin Maghiar, canonic greco-catolic, vicar general al Episcopiei de Oradea. Mihail Manoilescu, fost ministru şi guvernator al Băncii Naţionale. Ion Manolescu-Strunga, fost ministru. Nicolae Mareş, inginer, fost ministru. Mihail Măgureanu, fost subsecretar de stat. Tiberiu Moşoiu, fost guvernator al Băncii Naţionale. Dumitru Munteanu-Râmni, fost deputat, senator şi subsecretar de stat. Nicolae Păiş, şef de Stat Major la Marină. Ion Pelivan, teolog, fost ministru, fost deputat. Doru Popovici, fost ministru secretar de stat. Albert Popovici-Taşcă, doctor în drept, fost deputat, fost subsecretar de stat. Virgil Potârcă, fost deputat, senator, subsecretar de stat şi ministru. Mihail I. Racoviţă, general de Corp de Armată, fost ministru. Ion Răşcanu, fost primar al Bucureştiului. Radu Roşculeţ, fost prefect, deputat, ministru. Nicolae Samsonovici, fost şef de Statului Major General şi fost ministru. Ion Sandu, subsecretar de stat. Constantin Simian, fost vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor. Ioan Suciu, episcop greco-catolic de Oradea. Gheorghe Taşcă, fost deputat şi ministru. Constantin Tătăranu, fost  guvernator al Băncii Naţionale a României. Gheorghe Vasiliu, general de aviaţie, fost ministru subsecretar de stat. Aurel Vlad, fost deputat şi ministru.

Și lista e lungă, căci doar Dumnezeu și glia-i mai știe. Să ne rugăm pentru martirii Neamului. Doamne Iisuse Hristoase, miluiește Neamul Românesc!

Iulian Iustin Melinte, Rădăuți