1897 – Emil Racoviță pornește în marea expediție antarctică la bordul navei „Belgica”

La 23 august 1897, din portul Anvers, nava Belgica, condusă de căpitanul Adrien de Gerlache, și-a ridicat ancora pentru a pleca spre tărâmurile înghețate ale Antarcticii. Corabia, prevăzută atât cu pânze, cât și cu motor, transporta 270 de tone de provizii și echipamente științifice necesare unei expediții în „ținutul iernii veșnice”. La bord se aflau 19 membri ai echipajului, fiecare cu un rol esențial: Roald Amundsen era ofițer secund și responsabil de oceanografie și geologie, Henryk Arctowski și asistentul său, Dobrowolski, studiau meteorologia, medicul american Frederick Cook se ocupa de sănătatea echipajului și de observațiile magnetice, iar Emile Danco urmărea fenomenele geofizice și astronomice. Naturalistul român Emil Racoviță avea ca misiune cercetarea florei și faunei.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Emil_Racoviță#/media/Fișier:Belgica1web.jpg

Expediția nu își propusese atingerea unor recorduri de latitudine, ci cercetarea științifică riguroasă a continentului înghețat. La bord se aflau laboratoare dedicate meteorologiei, oceanografiei, geologiei și biologiei. În laboratorul de biologie, Emil Racoviță a lucrat cu o perseverență remarcabilă, fapt consemnat de colegii săi. Pe parcursul expediției, el a studiat îndeaproape viața balenelor, pinguinilor și a altor animale polare, iar descoperirea sa cea mai importantă a fost identificarea balenei cu cioc, care i-a adus un loc de cinste în istoria științei.

Misiunea Belgica a marcat prima iernare documentată în Antarctica și a contribuit la o cunoaștere științifică fără precedent a regiunilor polare. Observațiile și materialele adunate au stat la baza publicării a zeci de volume de cercetare, confirmând rolul crucial al lui Emil Racoviță în istoria explorării antarctice și a biologiei mondiale.