La 2 noiembrie 1784: Izbucnea marea răscoală țărănească din Transilvania condusă de Horea, Cloșca și Crișan, cea mai importantă ridicare la luptă a populației românești din Evul Mediu  

Răscoala țărănească din Transilvania din 1784, numită și „Rascoala lui Horea, Cloșca și Crișan”, a fost o importantă acțiune de revoltă a țărănimii iobage împotriva constrângerilor feudale la care era supusă. 

La ea au participat iobagi romani, maghiari, sași de pe domeniile nobililor și statului, mineri din Munții Apuseni și ocnele din Maramureș, meșteșugari, preoți.

Răscoala de la 1784 a izbucnit pe 2 noiembrie şi s-a încheiat la sfârşitul lui decembrie 1784, când capii răscoalei au fost capturaţi şi executaţi într-un mod cumplit de către autorităţi.
Programul răscoalei prevedea desființarea nobilimii, fiecare să trăiască din slujba îndeplinită, desființarea iobăgiei și împroprietărirea cu pământ, impunerea tuturor în mod egal la dări, eliberarea țăranilor arestați, eliberarea națională și organizarea, după planurile lui Horea, a unei „republici populare”.

Lupte grele se dau între răsculați și trupele nobiliare și imperiale. Pentru a câștiga timp, autoritățile încheie mai multe armistiții cu țăranii răsculați.  

În decembrie 1784, țăranii răsculați suferă o grea înfrângere la Mihăileni, ceea ce îl determină pe Horea să înceteze lupta, la 14 decembrie. Nobilimea și armata imperială condamnă la moarte sute de țărani. Horea și Cloșca sunt prinși la 27 decembrie 1784, iar Crișan la 31 ianuarie 1785. Primii doi au fost trași pe roată, la 28 februarie 1785, pe platoul „La furci” din Alba Iulia, iar Crișan s-a spânzurat în închisoare.  În Franța, Jean Pierre Brissot, viitor conducător al grupării girondine în revoluția franceză, într-o scrisoare adresată lui Iosif al II-lea, declara că românii „au avut dreptul să se revolte căci nu aveau nici proprietate, nici libertate, care erau la bunul plac al stăpânilor lor”.