Bătălia de la Șelimbăr

La 18/28 octombrie 1599, Mihai Viteazul, domnul Țării Românești (1593–1601), a avut o confruntare decisivă cu Andrei Báthory, principele Transilvaniei (martie–octombrie 1599), pentru controlul Transilvaniei. După stabilirea relațiilor diplomatice cu Imperiul Otoman și cu cel Habsburgic, Mihai Viteazul s-a văzut amenințat de alianța dintre Andrei Báthory și domnul Moldovei, Ieremia Movilă (1595–1606), care i-au cerut să cedeze tronul. În Letopisețul Cantacuzinesc se consemnează că Ieremia Movilă i-a scris lui Báthory, propunând să acționeze împreună pentru înlăturarea lui Mihai Viteazul, cu scopul de a-l preda turcilor.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Theodor_Aman_-_Mihai_Viteazul_si_capul_lui_Bathory.jpeg

Mihai a încercat inițial să-l atragă pe împăratul Habsburgic într-o alianță pentru a-l înlătura pe Báthory, dar acesta a refuzat, confruntându-se cu propria opoziție internă și cu otomanii. Asigurându-se că nici Imperiul Otoman, nici cel Habsburgic nu-i vor contesta demersul, Mihai și-a început campania spre Transilvania.

Oastea munteană s-a împărțit în două coloane: principala coloană, condusă de Mihai, a înaintat prin văile Buzăului și Teleajenului, în timp ce a doua coloană, condusă de Udrea Băleanu, Baba Novac și boierii Buzești, a intrat în Transilvania prin Valea Oltului. Cele două coloane s-au unit la Tălmaciu, lângă Sibiu, la 16/26 octombrie, iar două zile mai târziu au ajuns la Șelimbăr, județul Sibiu. Mihai Viteazul dispunea de circa 20.000 de oameni și 180 de tunuri, dintre care o mare parte erau mercenari, haiduci balcanici, secui și soldați țărani. Baba Novac și oamenii săi au ocupat aripa stângă, aga Leca a comandat aripa dreaptă, iar călăreții banului Mihalcea au format centrul.

Andrei Báthory, cu o oaste de circa 16.000 de soldați, condusă de căpitanul general Gáspár Kórnis, și-a organizat trupele tot pe trei linii. Infanteria asigura flancurile, cavaleria condusă de Moise Székely era plasată în centru, iar linia a doua era condusă de Melchior Bogáthi. În spate, zidurile Sibiului și 45 de tunuri ofereau suport defensiv.

Lupta a început cu atacul lui Baba Novac pe flancul drept al armatei lui Báthory, destabilizându-i structura. După o ripostă a armatei transilvănene, Mihai a ordonat un atac asupra centrului inamic, care a cedat și a pierdut drapelul de luptă al principelui. Domnul muntean a intervenit cu trupele de rezervă, forțând armata transilvăneană să se retragă dezordonat. Báthory a încercat să fugă spre Moldova, dar a fost capturat și executat de secui.

Pe 22 octombrie/1 noiembrie 1599, Mihai Viteazul a intrat triumfal în Transilvania. Conform cronicarului István Szamosközy, Mihai, „călare pe roibul său de sânge nobil”, a cerut supunere față de împărat, lui însuși și fiului său, stabilind o administrație românească în Transilvania.

Bibliografie:
Marcu, George (coord.) – Enciclopedia bătăliilor din istoria românilor, Editura Meronia, București, 2011.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/B%C4%83t%C4%83lia_de_la_%C5%9Eelimb%C4%83r