Ion (Nicu) Irimescu, sculptor român

Ion (Nicu) Irimescu (n. 27 februarie 1903, Arghira, România – d. 29 octombrie 2005, Fălticeni, Suceava, România) a fost un sculptor român remarcabil, profesor și membru al Academiei Române.

Născut în familia lui Petre Irimescu și Maria Cazaban, Ion Irimescu a avut doi frați, Alexandru și Verona. Și-a început studiile la școala primară din Fălticeni (1910-1915), continuându-și educația la Liceul „Nicu Gane” din același oraș (1915-1924), unde s-a implicat în decorarea scenografiei pentru spectacolele teatrale. Între 1924 și 1928, a fost student la Școala Națională de Arte Frumoase din București, avându-i ca mentori pe Dimitrie Paciurea și Oscar Han. În acea perioadă, a pictat biserica cu hramul Sf. Arhangheli Mihail și Gavril din Oprișeni-Fălticeni. După absolvire, a fost numit profesor de desen la Școala Normală „Ștefan Cel Mare” din Fălticeni.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Irimescu#/media/Fi%C8%99ier:Stamps_of_Romania,_2003-12.jpg

În 1933, s-a căsătorit cu profesoara Eugenia Augustina Melidon. A predat desenul la Gimnaziul din Pașcani (1933) și apoi la Liceul C.F.R. din același oraș (1934). În 1936 a fost transferat la Liceul C.F.R. „Aurel Vlaicu” din București și ulterior la Liceul „Radu Greceanu” din Slatina.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Irimescu#/media/Fi%C8%99ier:Constantin_Brancusi,_Parcul_Herastrau,_Bucuresti-_sculptor_Ion_Irimescu,_1967.JPG

Debutul său expozițional a avut loc în 1928 la Expoziția de Pictură și Sculptură din București cu lucrarea Eden. În 1929, a expus Nud de fată la Salonul oficial și la Salonul artiștilor francezi. În 1930 a obținut o bursă pentru Școala Română de la Fontenay-aux-Roses, Paris, și a studiat sub îndrumarea sculptorului Joseph Bernard. În 1932, a primit Mențiunea de onoare a Societății artiștilor francezi pentru Autoportret. După revenirea în România în 1933, a participat la numeroase expoziții naționale și internaționale. În 1940, a devenit profesor la Academia de Belle Arte din Iași, iar în 1966, profesor la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București.

Irimescu a avut o prezență notabilă la Bienala de la Veneția (1956), unde a expus 15 lucrări, și la Expoziția de sculptură contemporană de la Muzeul Rodin, Paris (1961). Lucrările sale au fost expuse în orașe importante din Europa și Orientul Mijlociu, inclusiv la Berna, Moscova, Roma, Istanbul și Tel Aviv.

În 1975, a donat muzeului din Fălticeni o colecție impresionantă de sculpturi și desene, care a stat la baza Colecției „Ion Irimescu”. Din 1978 până în 1989, a fost președintele Uniunii Artiștilor Plastici din România.

În 2003, la aniversarea de 100 de ani, Academia Română l-a sărbătorit ca unul dintre cei mai longevivi artiști români contemporani. S-a retras la Fălticeni, unde a administrat muzeul ce adăpostește peste 300 de sculpturi și 1000 de desene donate de artist.

Ion Irimescu a fost distins cu numeroase premii, printre care Mențiunea de onoare a Societății Artiștilor Francezi (1932), Premiul Ministerului Culturii și Artelor (1942), titlul de Maestru emerit al artei (1954), Premiul de Stat clasa I (1955) și Ordinul Steaua României în grad de Mare Ofițer (2001). În 1964, i s-a conferit titlul de Artist al Poporului din Republica Populară Română. În 1992, a fost ales membru de onoare al Academiei Române.

A decedat pe 28 octombrie 2005, fiind înmormântat în cimitirul parohial din Oprișeni.

Sursa: https://www.radioromaniacultural.ro/sectiuni-articole/muzica-dans-arte/portret-ion-irimescu-patriarhul-artelor-romanesti-un-sculptor-al-gratiei-desavarsite-id10971.html