Trecerea la calendarul gregorian în România – 1 aprilie 1919

La 1 aprilie 1919, România a trecut oficial de la calendarul iulian la calendarul gregorian, unificând astfel stilul de măsurare a timpului cu majoritatea țărilor europene. Această schimbare a fost reglementată prin Decretul-lege din 5/18 martie 1919, iar ziua de 1 aprilie 1919, conform stilului vechi, a devenit 14 aprilie, conform stilului nou. Astfel, anul 1919 a avut doar 352 de zile.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Calendarul_gregorian#/media/Fi%C8%99ier:Gregory_XIII.jpg

România a fost una dintre ultimele țări europene care a adoptat calendarul gregorian, iar motivul principal al acestei schimbări era necesitatea de a unifica provinciile istorice ale țării. În Transilvania se folosea deja stilul nou, iar în restul României și în Basarabia se utiliza calendarul iulian, ceea ce crea discontinuități și dificultăți în relațiile externe, în special în comerț și industrie.

Adoptarea calendarului gregorian a fost propusă pentru prima dată încă din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, dar schimbarea a fost blocată până în perioada interbelică. În 1919, pe fondul intensificării contactelor internaționale și al unificării noilor teritorii ale României, guvernul a considerat că trecerea la stilul nou era o necesitate pentru modernizarea statului.

Deși a fost adoptată oficial de stat, Biserica Ortodoxă Română a întâmpinat dificultăți în acceptarea noii reforme, iar în urma Conferinței Pan-Ortodoxe de la Constantinopol din 1923, Biserica Ortodoxă Română a adoptat calendarul gregorian doar în 1924. Totuși, unele biserici ortodoxe, precum Biserica Ortodoxă Rusă și Sârbească, au continuat să folosească stilul vechi.

În schimb, în domenii precum banca, poșta, telegraful și transporturile, calendarul gregorian a fost adoptat rapid, iar comerțul și statisticile erau din ce în ce mai greu de gestionat conform stilului vechi. În final, adoptarea calendarului gregorian a fost văzută ca un pas necesar pentru alinierea la standardele europene și pentru facilitarea comunicării internaționale.

Această schimbare de calendar a adus cu sine o serie de diferențe în modul în care erau sărbătorite datele importante, cum ar fi Crăciunul și Anul Nou, și a creat o ruptură între stilul vechi și cel nou, care se manifestă și astăzi în rândul unor biserici ortodoxe.

Pentru a înțelege mai bine motivele acestei schimbări, episcopul de Oradea, Roman Ciorogariu, a explicat în scrisoarea sa pastorală din 1924: „Un învăţat italian a apropiat anul calendariului de anul cerului… după un timp oarecare s-ar fi întâmplat ca primăvara după calendar să cadă în timpul verii…”.

Începând cu 1 octombrie 1924, Biserica Ortodoxă Română a adoptat calendarul gregorian, iar diferențele dintre stilul vechi și cel nou au continuat să influențeze viața religioasă în diverse moduri.

Surse:

• Ion Agrigoroaiei, România interbelică, vol. 1, Editura Universității „Al. I. Cuza”, Iași, 2001
• Ion Bulei, Lumea românească la 1900, Editura Eminescu, 1984
• Georgeta Smeu, Dicţionar de Istoria Românilor, Editura Trei, Bucureşti, 1997.